Când ne moare cineva drag

Marţi, 17 iulie 2007, în jurul orei 19, un avion de pasageri a derapat pe pista celui mai aglomerat aeroport din Brazilia, aflat în plin centrul oraşului São Paulo. Avionul a tăiat de-a curmezişul un bulevard mare şi s-a oprit într-un depozit. Aproximativ 200 de persoane şi-au pierdut viaţa în acest accident cumplit.

CATASTROFA aviatică menţionată mai sus, cea mai gravă din istoria Braziliei, va rămâne o amintire dureroasă pentru cei ce au pierdut atunci persoane dragi în moarte, o amintire pe care timpul n-o va putea şterge. Claudete se numără printre cei care au suferit o astfel de pierdere. Ea se uita la televizor când s-a transmis ştirea despre accidentul aviatic. Fiul ei, Renato, era în avion. Avea doar 26 de ani şi urma să se căsătorească în octombrie. Claudete a încercat cu disperare să ia legătura cu el sunându-l pe telefonul mobil, însă nu i-a răspuns nimeni. Zdrobită de durere, s-a prăbuşit pe podea plângând în hohote.

Antje şi-a pierdut logodnicul într-un tragic accident rutier în ianuarie 1986. Când a aflat cumplita veste, a intrat în stare de şoc. „La început n-am vrut să cred. Mă gândeam că este un vis urât, din care urma să mă trezesc la un moment dat şi să văd că nimic n-a fost adevărat. Tremuram şi aveam dureri groaznice, ca şi cum m-ar fi lovit cineva în stomac.“ Următorii trei ani, Antje a suferit de depresie. Deşi au trecut mai bine de 20 de ani de la acel accident, şi acum se cutremură când îşi aminteşte de cele întâmplate.

Cuvintele nu pot exprima îndeajuns starea devastatoare pe care o provoacă o astfel de pierdere tragică neaşteptată: şoc, negare, disperare. Dar chiar şi când se întrevede moartea cuiva drag, cum ar fi după o lungă perioadă de boală, durerea poate fi la fel de sfâşietoare. Nimeni nu este suficient de pregătit pentru moartea unei persoane dragi. Mama lui Nanci a murit în 2002, după o lungă suferinţă. Cu toate acestea, în ziua când i-a murit mama, Nanci a stat ore în şir pe pardoseala spitalului în stare de şoc. Pentru ea, viaţa părea să nu mai aibă niciun rost. Au trecut cinci ani de atunci, dar amintirea mamei încă îi umple ochii de lacrimi.

„Oamenii nu-şi revin niciodată pe deplin după o pierdere; doar se obişnuiesc cu ea“, a afirmat dr. Holly Prigerson. Dacă ai pierdut pe cineva drag în moarte, fie în mod subit, fie după o lungă suferinţă, probabil că te întrebi: Este normal să fiu îndurerat? Cum voi putea face faţă pierderii persoanei dragi? O voi mai vedea vreodată? La aceste întrebări, precum şi la altele, se va răspunde în articolul următor.

[Provenienţa fotografiei de la pagina 3]

EVERTON DE FREITAS/AFP/Getty Images