Am realizat cât de preţioasă este viaţa

Totul s-a petrecut în dimineaţa zilei de 16 aprilie 2007. Mă aflam în clădirea Norris Hall ce aparţine campusului Universităţii Virginia Tech. În timp ce stăteam ghemuit în colţul unui birou aflat la etajul al doilea, am conştientizat încă o dată cât de recunoscători ar trebui să fim pentru fiecare zi preţioasă de viaţă.

Eram în birou şi mă pregăteam să cobor la etajul întâi să-mi iau corespondenţa. Un profesor care avea o problemă la calculator a venit la mine şi m-a rugat să-l ajut. Ne îndreptam spre biroul lui când am auzit împuşcături tocmai la etajul întâi. Neştiind ce se petrece, am fugit spre birou şi ne-am încuiat înăuntru. Aşteptam cu sufletul la gură să vedem ce avea să se întâmple. M-am refugiat într-un colţ şi m-am rugat fierbinte lui Iehova Dumnezeu, cerându-i ajutorul pentru ca să pot înfrunta acele clipe de coşmar.

Atunci mi-am adus aminte ce păţisem în urmă cu 15 ani, când lucram ca mecanic într-un atelier auto. Colegul meu ţinea în mână un mic vas cu benzină care a luat dintr-o dată foc. Intrând în panică, el mi-a aruncat fără să vrea benzina chiar în faţă! Am inhalat fumul şi gazele toxice şi întrucât am suferit arsuri de gradul doi şi trei în partea superioară a corpului, am fost dus cu elicopterul la un spital specializat în tratarea arsurilor. A trebuit să rămân internat trei luni şi jumătate la secţia de terapie intensivă, zbătându-mă între viaţă şi moarte. De-abia după cinci luni de tratament recuperator m-am putut întoarce acasă, bucuros pentru simplul fapt că trăiam. Astfel am învăţat să apreciez fiecare zi de viaţă. Totodată, mi-am întărit hotărârea de a-mi folosi viaţa în serviciul Celui ce mi-a dat-o, Iehova, în calitate de Martor al său (Psalmul 90:12; Isaia 43:10).

Nemaiputând să lucrez ca mecanic din cauza complicaţiilor survenite în urma arsurilor, m-am specializat în domeniul calculatoarelor şi am obţinut un loc de muncă în cadrul Universităţii Virginia Tech. Acesta este motivul pentru care mă aflam acolo când a avut loc tragedia.

Împuşcăturile se auzeau în continuare, însă nici prin gând nu ne trecea că doar cu un etaj mai jos avea loc cel mai sângeros atac armat din istoria actelor criminale comise în instituţiile americane de învăţământ. Masacrul a încetat când atacatorul s-a sinucis, după ce luase viaţa a 32 de oameni nevinovaţi. Cam la 20 de minute de la primele focuri de armă, am auzit poliţişti pe coridor. I-am strigat, iar ei ne-au ajutat să ieşim cu bine din clădire.

Trecând prin această experienţă înfiorătoare, am realizat cât de efemeră şi de nesigură este viaţa (Iacov 4:14). Este vital, aşadar, să ne punem încrederea în Dătătorul vieţii, Iehova Dumnezeu, şi să considerăm fiecare zi un dar preţios din partea lui! (Psalmii 23:4; 91:2)

[Provenienţa fotografiei de la pagina 30]

AP Photo/The Roanoke Times, Alan Kim