„Corăbiile de Tarsis“ — Vestigii ale unei civilizaţii înfloritoare

„Corăbiile Tarsisului erau caravanele tale pentru schimbul tău; şi erai . . . foarte onorat în inima mărilor.“ (EZECHIEL 27:25, BIBLIA — TRADUCERE LITERALĂ NOUĂ, 2001)

AU CONTRIBUIT la sporirea bogăţiilor regelui Solomon. Constructorii lor au înlesnit formarea alfabetelor grec şi latin şi au întemeiat un oraş al cărui nume, Biblos, a fost dat ulterior celei mai cunoscute cărţi scrise vreodată.

Cine au fost cei care au construit şi au stat la cârma corăbiilor de Tarsis? De unde provine numele acestor vase? Cum confirmă istoria acestei civilizaţii exactitatea Bibliei?

Stăpânii Mediteranei

Vasele cunoscute sub numele de corăbiile de Tarsis au fost construite de fenicieni. Cu aproximativ o mie de ani înainte de Cristos, ei erau deja marinari încercaţi. Ocupau o fâşie de coastă ce corespunde în mare parte Libanului de azi. La nord, la est şi la sud erau înconjuraţi  de alte popoare, iar la vest se afla Marea Mediterană, spre care fenicienii şi-au îndreptat cu lăcomie privirea, văzând în ea o sursă promiţătoare de profit.

În timp, şi-au construit o puternică flotă comercială. Sporindu-şi avuţiile, dar şi cunoştinţele de tehnică navală, au făurit corăbii mai mari care să reziste la călătorii mai lungi pe mare. După ce au ajuns în Cipru, Sardinia şi Insulele Baleare, fenicienii au navigat spre vest de-a lungul coastei nordice a Africii până în Spania (vezi harta alăturată).

Corăbiile lor aveau o lungime de peste 30 de metri. După cât se pare, aceste vase ce străbăteau întinderi mari de ape se numeau „corăbii de Tarsis“ întrucât puteau naviga până în Tarsis * (probabil în sudul Spaniei), aflat la 4 000 de kilometri de Fenicia.

Poate că fenicienii nu şi-au pus niciodată în gând să cucerească lumea, însă nimic nu i-a putut împiedica să se îmbogăţească de pe urma ei. Mânaţi de această dorinţă, au înfiinţat puncte comerciale, negoţul făcându-i stăpâni peste bazinul mediteranean.

Dincolo de hotarele Mediteranei

În goana lor după bogăţii, exploratorii fenicieni s-au aventurat şi în apele Oceanului Atlantic. Navigând de-a lungul coastei de sud a Spaniei, au ajuns într-o regiune numită Tartessos. În jurul anului 1100 î.e.n., au întemeiat aici un oraş căruia i-au dat numele Gadir. Acest port, cunoscut azi sub numele de Cádiz (Spania), a devenit unul dintre primele mari oraşe din vestul Europei.

Fenicienii făceau comerţ cu vin, sare, peşte uscat, lemn de cedru şi de pin, obiecte de metal şi de sticlă, broderii, stofe de in fin şi ţesături vopsite în purpură de Tir. Ce avea de oferit în schimb Spania?

Ei bine, sudul Spaniei s-a dovedit a fi cea mai bogată sursă de argint şi de alte metale preţioase din bazinul mediteranean. Iată ce a spus profetul  Ezechiel cu privire la Tir, principalul port al Feniciei: „Cu tine făcea negoţ Tarsisul pentru că aveai din belşug tot felul de lucruri de valoare. Mărfurile tale erau date pentru argintul, fierul, cositorul şi plumbul lui“ (Ezechiel 27:12).

Nu departe de Cádiz, mai precis în apropiere de fluviul Guadalquivir, fenicienii au descoperit o sursă aparent inepuizabilă de astfel de metale. Din această zonă, numită în prezent Río Tinto, se extrage de aproximativ 3 000 de ani minereu de foarte bună calitate.

Odată consolidate legăturile comerciale dintre Spania şi Fenicia, fenicienii au ajuns să deţină monopolul asupra negoţului cu argintul spaniolilor, acesta umplând astfel nu doar vistieriile Feniciei, ci şi ale Israelului, regatul vecin. Solomon, regele acestuia, a stabilit bune relaţii comerciale cu regele fenician Hiram. Prin urmare, în zilele lui Solomon exista atât de mult argint în Israel, încât ajunsese să fie „considerat fără valoare“ * (1 Regi 10:21).

Deşi deveniseră negustori neîntrecuţi, fenicienii puteau fi foarte cruzi. Se spune că, uneori, sub pretextul că le vor arăta anumite mărfuri, îi ademeneau pe oameni să urce pe corabie, pentru ca apoi să-i facă sclavi. Cu timpul, fenicienii i-au trădat chiar pe israeliţi, cu care întreţinuseră relaţii comerciale, vânzându-i ca sclavi. Drept urmare, profeţii evrei au prezis nimicirea oraşului fenician Tir. Cuvintele lor s-au împlinit când Alexandru cel Mare a distrus Tirul în 332 î.e.n. (Ioel 3:6; Amos 1:9, 10). Astfel, epoca feniciană a luat sfârşit.

Ce au lăsat în urmă

Ca nişte buni oameni de afaceri, negustorii fenicieni aşterneau în scris acordurile comerciale pe care le încheiau, folosind un alfabet foarte asemănător celui ebraic. Întrucât avantajele utilizării alfabetului fenician au fost remarcate şi de alte popoare, el a stat la baza formării alfabetului grec. Acesta l-a precedat la rândul său pe cel latin, unul dintre cele mai răspândite sisteme actuale de scriere.

Mai mult, importantul oraş fenician Biblos a devenit un bine cunoscut centru de producere şi distribuire a papirusului, „predecesorul“ hârtiei. Folosirea papirusului ca suport de scris a dus în cele din urmă la apariţia cărţilor. De fapt, numele cărţii cu cel mai mare tiraj din lume, Biblia, derivă din numele oraşului Biblos. Într-adevăr, evenimentele privitoare la civilizaţia feniciană şi la corăbiile de Tarsis ne întăresc încrederea că Biblia poartă pecetea veridicităţii istorice.

[Note de subsol]

[Harta de la pagina 27]

(Pentru modul în care textul apare în pagină, vezi publicaţia)

RUTELE COMERCIALE STRĂBĂTUTE DE FENICIENI

SPANIA

TARTESSOS

Guadalquivir

Gadir

Corsica

Insulele Baleare

Sardinia

Sicilia

Creta

Cipru

Biblos

Tir

MAREA MEDITERANĂ

Eţion-Gheber

Marea Roşie

AFRICA

[Legenda fotografiei de la pagina 27]

Monedă ce înfăţişează o corabie feniciană, datând din secolul al IV-lea sau al III-lea î.e.n.

[Legenda fotografiei de la pagina 27]

Ruinele unei colonii feniciene (Cádiz, Spania)

[Provenienţa ilustraţiei de la pagina 26]

Museo Naval, Madrid

[Provenienţa fotografiilor de la pagina 27]

Monedă: Museo Arqueológico Municipal. Puerto de Sta. María, Cádiz; ruine: Yacimiento Arqueológico de Doña Blanca, Pto. de Sta. María, Cádiz, Spania