Salt la conţinut

Salt la cuprins

Un Dumnezeu care iubeşte dreptatea

Un Dumnezeu care iubeşte dreptatea

Apropiaţi-vă de Dumnezeu

Un Dumnezeu care iubeşte dreptatea

Evrei 10:26–31

AI FOST vreodată tratat nedrept sau chiar crud de cineva care a părut să scape nepedepsit şi nici măcar n-a regretat ce a făcut? Puţine lucruri sunt mai greu de suportat în viaţă decât o asemenea nedreptate crasă, iar suferinţa e şi mai mare când îţi este provocată de o persoană de la care te aşteptai să te iubească şi să-ţi poarte de grijă. Poate că te întrebi: De ce permite Dumnezeu să se întâmple astfel de lucruri? * Adevărul este că Iehova Dumnezeu urăşte orice formă de nedreptate. Cuvântul său, Biblia, ne asigură că el îi va pedepsi pe toţi păcătoşii ce refuză cu încăpăţânare să facă ce este drept. Să ne îndreptăm atenţia asupra cuvintelor apostolului Pavel, consemnate în Evrei 10:26–31.

Pavel scrie: „Dacă practicăm intenţionat păcatul după ce am primit cunoştinţa exactă a adevărului, nu mai rămâne nicio jertfă pentru păcate“ (versetul 26). Cei care păcătuiesc deliberat sunt cât se poate de condamnabili. De ce? În primul rând, ei nu comit un singur păcat într-un moment de slăbiciune. În cazul lor nu e vorba de greşeli pe care toţi oamenii imperfecţi le fac uneori. Păcatul este pentru ei un mod de viaţă. În al doilea rând, aceste persoane păcătuiesc în mod voit deoarece au permis ca răutatea să prindă rădăcini adânci în inima lor. În al treilea rând, păcatele lor nu se datorează neştiinţei, întrucât au „cunoştinţa exactă a adevărului“ despre voinţa şi cerinţele lui Dumnezeu.

Cum îi consideră Dumnezeu pe păcătoşii nepenitenţi, plini de răutate? Pentru păcatele lor „nu mai rămâne nicio jertfă“, afirmă Pavel. Jertfa lui Cristos, un dar oferit de Dumnezeu omenirii, acoperă păcatele comise din cauza imperfecţiunii (1 Ioan 2:1, 2). Însă cei care practică păcatul, fără a se căi, în realitate desconsideră acest cadou preţios. Pentru Dumnezeu e ca şi cum ‘l-ar fi călcat în picioare pe Fiul său şi i-ar fi considerat de valoare neînsemnată sângele’ (versetul 29). Prin modul lor de viaţă, ei arată că îl dispreţuiesc pe Isus şi ‘îi socotesc ca de nimic’ sângele, ca şi cum ar avea aceeaşi valoare cu cea a sângelui oricărui om imperfect (Cornilescu, 2001, nota de subsol). Astfel de persoane ingrate nu vor beneficia de jertfa lui Cristos.

Ce viitor le este rezervat celor răi? Iată ce promite Dumnezeul dreptăţii: „Răzbunarea este a mea, eu voi răsplăti“ (versetul 30). Acesta este un avertisment serios adresat acelora care practică păcatul cu bună ştiinţă provocându-le suferinţă altora. În mod cert, nicio persoană care sfidează legile drepte ale lui Dumnezeu nu va rămâne nepedepsită. Deseori, faptele celor răi îi ajung din urmă (Galateni 6:7). Şi chiar dacă în prezent nu par să sufere consecinţele propriilor acţiuni, în viitorul apropiat, când Dumnezeu va înlătura nedreptatea de pe pământ, ei nu se vor putea ascunde de judecata sa (Proverbele 2:21, 22). Pavel avertizează: „Este înfricoşător să cazi în mâinile Dumnezeului celui viu“ (versetul 31).

Îndeosebi cei care au fost răniţi de o persoană împietrită pe calea răutăţii se simt mângâiaţi şi încurajaţi ştiind că Iehova Dumnezeu nu tolerează practicarea intenţionată a păcatului. Aşadar, să lăsăm cu toată încrederea răzbunarea în mâinile lui Dumnezeu, căci el urăşte nedreptatea.

[Notă de subsol]

^ par. 1 Pentru o analiză a motivelor pentru care Dumnezeu permite suferinţa, vezi cartea Ce ne învaţă în realitate Biblia?, paginile 106–114, publicată de Martorii lui Iehova.