Maya obţin adevărata libertate

CINE dintre noi n-a auzit de civilizaţia maya? În fiecare an, mii de turişti care vizitează peninsula Yucatán din Mexic rămân uimiţi văzând impunătoarele piramide, cum sunt cele din Chichén Itzá şi Cobán. Totuşi, maya nu s-au remarcat doar prin ingeniozitate în domeniul construcţiilor, ci şi prin contribuţia însemnată adusă artei scrisului şi sferei ştiinţelor precum matematica şi astronomia. Ei au elaborat un sistem complex de scriere hieroglifică, au introdus numărul zero şi au conceput un calendar cu ani de 365 de zile şi cu ajustări similare anului bisect din calendarul modern.

Însă în privinţa religiei maya, istoria ne prezintă o imagine foarte întunecată. Fiind politeişti, venerau multe zeităţi, printre care soarele, luna, ploaia şi porumbul. Preoţii observau neobosit aştrii în scopuri religioase. Închinarea lor includea folosirea tămâiei şi a imaginilor, cât şi practici cum ar fi automutilarea, vărsarea sângelui în cadrul unor ritualuri şi sacrificiile umane. Erau aduşi ca jertfă prizonieri, sclavi şi îndeosebi copii.

Sosirea spaniolilor

Aceasta a fost civilizaţia — în toată complexitatea ei — pe care spaniolii au descoperit-o la începutul veacului al XVI-lea. Conchistadorii, cum se numeau ei, urmăreau un scop dublu: să cucerească noi teritorii, obţinând bogăţii, şi să-i convertească pe maya la creştinism pentru a-i elibera din sclavia practicilor barbare. Dar au reuşit colonizatorii spanioli să le ofere adevărata libertate, religioasă sau de orice altă natură?

Nici pe departe! Spaniolii, inclusiv membrii clerului Bisericii Catolice, i-au deposedat pe maya de pământurile pe care le cultivau în comun din vremuri imemoriale, practicând agricultura itinerantă (defrişarea terenului prin tăierea şi arderea copacilor). Aceasta a generat mari suferinţe, atrăgând ostilitatea indigenilor. Până şi puţurile naturale, numite cenotes — unica sursă de apă din peninsula Yucatán —, au ajuns sub controlul coloniştilor. Opresiunea a devenit şi mai dură când, pe lângă împovărătorul impozit către stat, maya au fost obligaţi să plătească bisericii o capitaţie anuală ce consta  în suma de 12,5 reali * pentru bărbaţi şi 9 reali pentru femei. Moşierii spanioli au profitat de această situaţie, achitând în locul lor taxa pentru biserică şi apoi constrângându-i să presteze diverse munci pentru a-şi plăti datoria. Practic, populaţia maya a fost adusă în starea de servitute.

Preoţii percepeau taxe şi pentru serviciile religioase oficiate cu ocazia botezurilor, a căsătoriilor şi a înmormântărilor. Acaparându-le terenurile şi instituind capitaţia, precum şi multe alte taxe, biserica a acumulat mari avuţii de pe urma populaţiei maya. Despre aceşti indigeni care cultivau pământul se credea că erau prin însăşi natura lor ignoranţi şi superstiţioşi. Astfel, membrii clerului, dar şi alte persoane cu autoritate, s-au simţit îndreptăţiţi să recurgă la biciuire atât ca măsură disciplinară, cât şi ca modalitate de a-i face să renunţe la superstiţii.

Războiul castelor

Reacţia băştinaşilor n-a întârziat să apară. Ei n-au mai plătit taxa pentru biserică, şi-au retras copiii din şcolile acesteia, au încetat să asiste la orele de catehism şi au refuzat să mai lucreze pe plantaţii, sau haciendas — acţiuni ce n-au dus decât la înăsprirea tratamentului la care erau supuşi. Furia lor mocnită a atins punctul culminant după aproximativ trei secole de dominaţie spaniolă, în 1847, când s-au ridicat împotriva „albilor“. A urmat conflictul cunoscut în istorie sub numele de Războiul castelor.

Conducătorii rebelilor au stabilit să se întâlnească în locul unde se afla oracolul numit „Crucea grăitoare“, un simbol religios folosit de un ventriloc pentru a-i motiva pe maya să lupte până la moarte. Războiul s-a dovedit însă dezastruos pentru ei. Până în 1853, când s-a încheiat oficial, fuseseră ucişi circa 40% dintre maya din Yucatán, iar ostilităţile s-au prelungit încă 55 de ani. În cele din urmă, indigenii s-au eliberat de sub jugul spaniolilor şi astfel au putut implementa o reformă agrară. Dar au reuşit ei să obţină şi libertate religioasă?

În căutarea adevăratei libertăţi

Nici creştinarea în rit catolic ca urmare a cuceririi spaniole, nici Războiul castelor nu le-a adus indigenilor adevărata libertate. Azi, maya practică o formă de sincretism religios ce îmbină datinile prehispanice cu tradiţiile romano-catolice.

În cartea sa The Mayas—3 000 Years of Civilization, Mercedes de la Garza afirmă despre populaţia maya din prezent: „Ei îşi venerează strămoşii, precum şi vechii zei ai naturii în peşteri, pe câmp şi pe munţi, . . . închinându-se în acelaşi timp şi sfinţilor în biserică“. Astfel, zeul Quetzalcóatl, sau Kukulcan, îi corespunde lui Isus, iar zeiţa lunii este pusă pe acelaşi plan cu Fecioara Maria. Mai mult, închinării la copacul sacru Ceiba i-a luat locul venerarea crucii, pe care maya toarnă şi astăzi apă, considerând-o un copac. Pe aceste cruci nu vom găsi reprezentări ale lui Isus, ci flori de Ceiba.

În sfârşit, adevărata libertate!

În ultimii ani, Martorii lui Iehova din Mexic au desfăşurat o activitate intensă de instruire biblică a populaţiei maya. Pentru a fi ajutaţi să înţeleagă scopul lui Dumnezeu privitor la omenire, le-a fost pusă la dispoziţie literatură biblică, cum este şi revista de faţă, în limba maternă. Rezultatele? La data scrierii articolului, în această ţară existau aproximativ 6 600 de Martori ai lui Iehova vorbitori de limbă maya, ce alcătuiau 241 de congregaţii. Le-a fost oare uşor să renunţe la credinţele şi obiceiurile care îi încătuşau, în favoarea adevărului din Scripturi?

Pentru mulţi maya cu inima sinceră, acest lucru a însemnat o adevărată luptă. De pildă, Marcelino şi soţia lui, Margarita, se considerau catolici devotaţi. În fiecare an, ei îşi arătau devoţiunea faţă de cruce printr-un ritual ce consta în  a o purta de la biserică până acasă şi în a oferi jertfe de animale ce erau apoi consumate împreună cu rudele şi prietenii. Ulterior au fost vizitaţi de Martorii lui Iehova, care au început să studieze Biblia cu ei. „Ne-am dat seama că găsiserăm adevărul“, îşi aminteşte Marcelino, „dar ne-am temut că vom fi chinuiţi de spirite dacă renunţam la convingerile noastre“. Totuşi n-au întrerupt studiul. „Încetul cu încetul, adevărul a pătruns în inima noastră“, mai spune el. „Astfel am căpătat curajul de a vorbi cu familia şi prietenii despre lucrurile învăţate din Scripturi. Suntem bucuroşi că ne-am eliberat de credinţele şi superstiţiile care ne înrobiseră până atunci. Ne pare rău doar că n-am făcut asta mai devreme. Tocmai de aceea, vrem să recuperăm timpul pierdut, făcând tot ce ne stă în putinţă pentru a le împărtăşi altora minunatele adevăruri prezentate în Biblie“.

Alfonso, în vârstă de 73 de ani, era şi el un catolic înflăcărat. El organiza în oraşul său unele sărbători religioase, în cadrul cărora se ţineau liturghii, se dansa, iar tuturor participanţilor li se oferea mâncare şi băutură din belşug. Se desfăşurau chiar şi coride. „Şi, cum era de aşteptat, de fiecare dată totul se încheia cu o încăierare cauzată de beţie“, povesteşte el. „Deşi îmi plăceau aceste sărbători, simţeam că ceva îmi lipseşte“. Când Martorii lui Iehova i-au depus mărturie, Alfonso a acceptat un studiu biblic. În pofida unei sănătăţi şubrede, a început să asiste la întrunirile de la Sala Regatului. A renunţat apoi la vechile practici religioase, iar acum profită de orice ocazie pentru a le vorbi vizitatorilor săi despre noile lui convingeri.

Acestea sunt doar câteva cazuri în care persoane sincere din rândul maya au ajuns să aibă parte de adevărata libertate religioasă. Da, urmaşii celor care au construit măreţele piramide din Yucatán n-au dispărut fără urmă. Ei vorbesc şi azi aceeaşi limbă, cultivă porumb şi bumbac practicând în continuare agricultura itinerantă, iar mulţi trăiesc asemenea strămoşilor lor, în case făcute din nuiele şi tencuite cu pământ, având acoperiş din frunze de palmier. În prezent însă, adevărul din Cuvântul lui Dumnezeu i-a eliberat pe numeroşi maya din sclavia superstiţiilor şi a falsităţii religioase. Astfel, ei înţeleg întru totul semnificaţia cuvintelor pline de forţă rostite de Isus: „Veţi cunoaşte adevărul şi adevărul vă va elibera“ (Ioan 8:32).

[Notă de subsol]

[Harta de la pagina 13]

(Pentru modul în care textul apare în pagină, vezi publicaţia)

Teritorii aflate în antichitate sub influenţa populaţiei maya

Golful Mexic

MEXIC

Peninsula Yucatán

Chichén Itzá

Cobán

BELIZE

GUATEMALA

HONDURAS

EL SALVADOR

[Legenda fotografiei de la pagina 13]

Ruine maya (Chichén Itzá)

[Legenda fotografiei de la pagina 15]

Marcelino predică împreună cu soţia sa, Margarita, în peninsula Yucatán