Cititorii întreabă

De ce Martorii lui Iehova nu folosesc icoane în închinare?

Mulţi hinduşi, budişti, catolici şi ortodocşi consideră că este important să folosească în închinare statuete, imagini sau icoane. În unele regiuni ale Africii, oamenii venerează sculpturi de lemn şi piatră ale unor zei ori spirite.

În schimb, Martorii lui Iehova nu folosesc obiecte sau imagini în închinare. Dacă veţi vizita Sala Regatului, lăcaşul lor de cult, nu veţi vedea nici icoane cu „sfinţi“, nici statuete reprezentându-l pe Isus sau pe Maria. * De ce? Remarcaţi ce spune Biblia pe această temă.

Cum trebuiau să se închine israeliţii?

După ce i-a eliberat din Egipt, Iehova Dumnezeu le-a arătat clar israeliţilor cum trebuiau să i se închine. A doua dintre Cele zece porunci spune: „Să nu-ţi faci chip cioplit sau imaginea vreunui lucru care este sus în ceruri sau jos pe pământ sau în apele de sub pământ. Să nu te pleci înaintea lor şi să nu te laşi convins să le slujeşti, fiindcă eu, Iehova, Dumnezeul tău, sunt un Dumnezeu care pretinde devoţiune exclusivă“ (Exodul 20:4, 5).

Chiar în momentul când Dumnezeu îi dădea poruncile lui Moise, israeliţii îşi făceau un viţel de aur, imitându-i foarte probabil pe egipteni, care divinizau animale. Însă israeliţii nu i-au dat acelui idol numele unei zeităţi egiptene; ei au vrut să-l folosească în închinarea la Iehova (Exodul 32:5, 6). Cum a reacţionat Dumnezeu? S-a aprins de mânie, iar Moise a distrus de îndată idolul (Exodul 32:9, 10, 19, 20).

Mai târziu, Iehova Dumnezeu a detaliat cea de-a doua poruncă. Prin Moise, le-a interzis israeliţilor să-şi facă „vreun chip cioplit, imaginea vreunui simbol, reprezentarea unui bărbat sau a unei femei, reprezentarea vreunui animal de pe pământ, reprezentarea vreunei păsări înaripate care zboară pe cer, reprezentarea vreunui animal care se mişcă pe pământ, reprezentarea vreunui peşte din apele de sub pământ“ (Deuteronomul 4:15–18). Evident, ei nu trebuiau să folosească idoli, indiferent de formă, în închinarea la Dumnezeu.

Cu toate acestea, israeliţii au căzut din nou în capcana idolatriei. Pentru a-i corecta, Iehova a trimis profeţi care i-au avertizat că pedeapsa pentru idolatrie era iminentă (Ieremia 19:3–5; Amos 2:8). Ca naţiune, Israelul a ignorat avertismentele divine. Drept urmare, Iehova a permis ca, în 607 î.e.n., Ierusalimul să fie distrus de babilonieni, iar evreii să fie duşi în exil (2 Cronici 36:20, 21; Ieremia 25:11, 12).

 Cum se închinau primii creştini?

În secolul I, neevreii care s-au convertit la creştinism au abandonat închinarea la idoli. Iată ce a spus argintarul efesean Dimitrie despre predicarea apostolului Pavel: „Bărbaţilor, voi ştiţi bine că din această meserie [confecţionarea de idoli] vine bunăstarea noastră. Voi vedeţi şi auziţi cum nu numai în Efes, ci aproape în toată provincia Asiei, acest Pavel a convins o foarte mare mulţime şi a făcut-o să-şi schimbe părerea, spunând că dumnezeii făcuţi de mâini nu sunt dumnezei“ (Faptele 19:25, 26).

Cuvintele lui Pavel adresate grecilor din Atena confirmă acuzaţia lui Dimitrie: „Nu trebuie să credem că Fiinţa Divină este asemenea aurului, a argintului sau a pietrei, asemenea vreunui lucru sculptat prin arta şi imaginaţia omului. Este adevărat că Dumnezeu a trecut cu vederea timpurile unei astfel de neştiinţe, totuşi acum el le spune oamenilor că toţi, pretutindeni, trebuie să se căiască“ (Faptele 17:29, 30). Mai mult, pe creştinii din Tesalonic Pavel chiar i-a lăudat deoarece ‘s-au întors de la idolii lor la Dumnezeu’ (1 Tesaloniceni 1:9).

Spre sfârşitul secolului I, apostolul Ioan i-a îndemnat pe creştini să nu i se închine lui Dumnezeu cu ajutorul imaginilor. El a spus cu fermitate: „Păziţi-vă de idoli!“ (1 Ioan 5:21).

Martorii lui Iehova nu pot ignora legea clară dată de Dumnezeu. Aşadar, ei nu folosesc icoane în închinare, ci iau în serios cuvintele lui Dumnezeu: „Eu sunt Iehova. Acesta este numele meu şi gloria mea n-o voi da altuia, nici lauda mea chipurilor cioplite“ (Isaia 42:8).

[Notă de subsol]

[Text generic pe pagina 31]

„Eu sunt Iehova. Acesta este numele meu şi gloria mea n-o voi da altuia, nici lauda mea chipurilor cioplite.“ (Isaia 42:8)