Apropiaţi-vă de Dumnezeu

„Cunosc bine durerile pe care le îndură“

Exodul 3:1–10

„SFÂNT, sfânt, sfânt este Iehova!“ (Isaia 6:3) Aceste cuvinte subliniază că Iehova Dumnezeu este sfânt şi pur prin excelenţă. Înseamnă însă că el este rece şi indiferent? Îi pasă oare Dumnezeului sfânt de noi, oamenii păcătoşi şi imperfecţi? Pentru a afla răspunsul, să analizăm încurajatoarele cuvinte ale lui Iehova din Exodul 3:1–10.

Să ne imaginăm scena. Moise se află cu oile la păscut şi observă un lucru ciudat: o tufă de mărăcini arde fără ‘să se mistuie’ (versetul 2). Mirat, el se apropie. Deodată, din mijlocul focului, Iehova îi vorbeşte printr-un înger: „Nu te apropia de locul acesta! Scoate-ţi sandalele din picioare, căci locul pe care stai este pământ sfânt!“ (versetul 5). În sens figurat, Dumnezeu era prezent acolo, deci până şi pământul devenise sfânt!

Dar de ce-i vorbeşte Iehova lui Moise? „Am văzut, într-adevăr, asuprirea poporului meu care este în Egipt şi am auzit strigătul lor pricinuit de cei ce îi obligă să muncească, deoarece cunosc bine durerile pe care le îndură“, spune El (versetul 7). Da, Dumnezeu nu este orb la suferinţa slujitorilor săi, nici surd la strigătul lor după ajutor. Dimpotrivă, durerea lor este şi durerea Lui. Iehova îl asigură pe Moise: „Cunosc bine durerile pe care le îndură“. Potrivit unei lucrări de referinţă, expresia „cunosc bine sugerează înţelegere, grijă şi compasiune“. Din cuvintele Sale reiese că lui Iehova îi pasă şi este profund interesat de cei care i se închină.

Aşadar, ce are să facă acest Dumnezeu îndurător şi plin de compasiune? Văzând suferinţele poporului său, Iehova hotărăşte să-l elibereze şi să-l ducă „într-o ţară în care curge lapte şi miere“ (versetul 8). De aceea, îi încredinţează lui Moise misiunea de ‘a-i scoate poporul din Egipt’ (versetul 10). Iar Moise o îndeplineşte cu fidelitate în anul 1513 î.e.n.

Iehova nu s-a schimbat. El ne cunoaşte bine durerile. Şi putem fi siguri că vede necazurile noastre şi aude când îi cerem sprijinul. Da, Iehova are compasiune faţă de slujitorii lui devotaţi. Dar în marea-i bunătate, le şi vine în ajutor, ‘pentru că se interesează de ei’ (1 Petru 5:7).

Omul are speranţă tocmai datorită compasiunii lui Dumnezeu. Deşi suntem imperfecţi, el ne ajută să-i reflectăm într-o anumită măsură sfinţenia, fiindu-i astfel plăcuţi (1 Petru 1:15, 16). Să luăm un exemplu. O creştină care luptă cu depresia a găsit multă mângâiere în relatarea despre Moise. Ea spune: „Dacă Iehova poate face până şi pământul sfânt, înseamnă că şi eu pot spera să-I reflect sfinţenia. Cât de mult mă susţine această idee!“.

Nu te simţi îndemnat să-l cunoşti mai bine pe Iehova şi să te apropii de el? Fără îndoială, poţi clădi o prietenie strânsă cu Dumnezeul nostru sfânt deoarece el „ştie bine din ce suntem făcuţi, îşi aduce aminte că suntem ţărână“ (Psalmul 103:14).