Înţelegeţi limbajul figurat al Bibliei?

O IMAGINE face cât o mie de cuvinte, dar uneori doar câteva cuvinte pot zugrăvi un întreg tablou. Paginile Bibliei sunt pline de cuvinte-imagine, cuvinte şi expresii care nasc imagini în mintea cititorului. * De pildă, un cercetător a găsit doar într-o cuvântare a lui Isus, în Predica de pe munte, peste 50 de figuri de stil.

De ce este important să înţelegem limbajul figurat? În primul rând pentru că citirea Bibliei va fi astfel mai plăcută şi mai înviorătoare, fapt care ne va îndemna să-i fim şi mai recunoscători lui Iehova pentru Cuvântul său scris. Mai mult, dacă înţelegem limbajul figurat, înţelegem mai bine mesajul Bibliei. Pe de altă parte, dacă am pierde din vedere sensul figurat al unui cuvânt sau al unei expresii-imagine, s-ar putea să le înţelegem greşit sau chiar să nu ştim la ce se referă.

Să înţelegem limbajul figurat

Limbajul figurat are la bază principiul asemănării. E vorba de un subiect şi o imagine între care se stabilesc asemănări. Pentru a înţelege limbajul figurat e esenţial să identificăm aceste trei elemente.

Uneori nu este greu să identificăm termenii comparaţiei. Dar poate că paleta asemănărilor este destul de largă. Aşadar, cum ştim că am înţeles corect? Deseori contextul ne este de mare ajutor. *

De pildă, Isus i-a spus congregaţiei din Sardes: „Dacă nu te trezeşti, voi veni ca un hoţ“. Isus a comparat aici venirea lui (subiectul) cu venirea unui hoţ (imaginea). Dar în ce constă, în acest caz, asemănarea? Contextul arată că Isus a adăugat: „şi nu vei şti nicidecum la ce oră voi veni peste tine“ (Revelaţia 3:3). Aşadar comparaţia nu se concentrează asupra scopului venirii. El nu a spus că vine să fure ceva. Comparându-şi venirea cu cea a unui hoţ, Isus accentua ideea că avea să sosească fără veste, pe neaşteptate.

Există şi situaţii când o expresie figurată dintr-un anumit pasaj biblic ne poate ajuta să  înţelegem o expresie asemănătoare dintr-un alt text biblic. De exemplu, apostolul Pavel a folosit aceeaşi expresie-imagine pe care a folosit-o Isus: „Pentru că voi înşivă ştiţi foarte bine că ziua lui Iehova vine întocmai ca un hoţ noaptea“ (1 Tesaloniceni 5:2). Contextul nu clarifică sensul asemănării, însă, dacă ne gândim la comparaţia lui Isus din Revelaţia 3:3 despre care am vorbit mai sus, lucrurile se limpezesc. Cât de expresivă este această comparaţie care le aminteşte tuturor creştinilor adevăraţi să rămână treji spiritualiceşte!

Limbajul figurat şi personalitatea lui Dumnezeu

Nicio fiinţă omenească nu poate pătrunde toate aspectele personalităţii lui Iehova şi tot ce poate să facă Cel Atotputernic. Regele David al anticului Israel a scris că „măreţia lui Iehova este de nepătruns“ (Psalmul 145:3). Iar Iov, după ce a reflectat la lucrările de creaţie ale lui Dumnezeu, a exclamat: „Iată! Acestea sunt marginile căilor sale şi nu auzim decât şoapta glasului său! Dar tunetul său puternic cine poate să-l înţeleagă?“ (Iov 26:14).

Însă cu toate că nu putem înţelege pe deplin măreţia lui Dumnezeu, Biblia foloseşte limbajul figurativ pentru a ne ajuta să înţelegem, cât este omeneşte posibil, măreţele lui calităţi. Iehova este Rege, Legiuitor, Judecător şi Războinic, ipostaze ale personalităţii sale care impun respect. Dar el este şi Păstor, Sfătuitor, Instructor, Tată, Vindecător şi Salvator, ipostaze ale personalităţii care-l fac demn de iubirea noastră (Psalmii 16:7; 23:1; 32:8; 71:17; 89:26; 103:3; 106:21; Isaia 33:22; 42:13; Ioan 6:45). Fiecare dintre ele are puncte comune cu celelalte şi trimite la o mulţime de imagini care ni-l prezintă pe Iehova într-o lumină atrăgătoare. Astfel, limbajul figurat spune mai mult decât o mie de alte cuvinte.

Biblia îl aseamănă pe Iehova şi cu elemente neînsufleţite din lumea înconjurătoare, de pildă cu o „stâncă“ sau cu o „fortăreaţă“ (2 Samuel 23:3; Psalmul 18:2; Deuteronomul 32:4). Ce au în comun aceste imagini? Aşa cum o stâncă mare are stabilitate, nu se clinteşte din loc, Iehova este pentru noi o permanentă Sursă de ocrotire.

Paginile Psalmilor abundă în figuri de stil care creionează diversele faţete ale personalităţii lui Iehova. De exemplu, Psalmul 84:11 îl numeşte pe Iehova „un soare şi un scut“ pentru că de la el avem lumină, viaţă, energie şi ocrotire. Pe de altă parte, Psalmul 121:5 spune că Iehova este „umbra ta pe mâna ta dreaptă“. Aşa cum umbra ne apără de dogoarea soarelui, Iehova îi poate ocroti pe cei ce îi slujesc de arşiţa necazului, ţinându-i la adăpost sub „mâna“ ori sub „aripile“ lui (Isaia 51:16; Psalmii 17:8; 36:7).

Limbajul figurat şi personalitatea lui Isus

Biblia îl numeşte în repetate rânduri pe Isus „Fiul lui Dumnezeu“ (Ioan 1:34; 3:16–18). Unora, care nu sunt creştini, le este greu să înţeleagă cum e posibil ca Dumnezeu să aibă un fiu din moment ce nu are soţie şi nu este de natură umană. Însă, expresia  „Fiul lui Dumnezeu“ este figurativă şi este folosită cu scopul de a-l ajuta pe cititor să înţeleagă că relaţiile dintre Dumnezeu şi Isus se aseamănă cu cele dintre un tată uman şi fiul lui. Mai mult, expresia accentuează ideea că Isus a fost creat de Iehova. În aceeaşi ordine de idei, primul om, Adam, este numit „fiul lui Dumnezeu“ (Luca 3:38).

Isus a folosit şi el limbajul figurat ca să descrie diversele lui roluri în împlinirea scopului lui Dumnezeu. De pildă, el a spus: „Eu sunt adevărata viţă şi Tatăl meu este viticultorul“. Apoi şi-a comparat discipolii cu mlădiţele unei vii (Ioan 15:1, 4). Ce rol are această figură de stil? Ca să nu se veştejească şi să dea rod, ramurile unei vii trebuie să nu fie rupte de pe butuc. În mod asemănător, discipolii lui Cristos trebuie să rămână în unitate cu el. „Fără mine nu puteţi face nimic“, a mai spus Isus (Ioan 15:5). Şi aşa cum un viticultor se aşteaptă ca via să-i dea rod, Iehova aşteaptă de la cei ce sunt în unitate cu Cristos să dea roade spirituale (Ioan 15:8).

Să ne asigurăm că am înţeles corect

Am putea înţelege greşit o expresie figurată dacă nu prindem sensul asemănării. Să ne gândim, de pildă, la cuvintele din Romani 12:20: „Dacă duşmanului tău îi este foame, dă-i să mănânce, dacă-i este sete, dă-i să bea, fiindcă, dacă vei face aşa, vei îngrămădi cărbuni aprinşi pe capul lui“. Oare imaginea unor cărbuni aprinşi adunaţi pe capul cuiva arată că acea persoană şi-a primit pedeapsa? Care este sensul figurat al expresiei „a îngrămădi cărbuni aprinşi pe capul cuiva“? Expresia descrie o etapă dintr-un proces de topire a metalelor, folosit în antichitate. Minereul era pus în cuptor, cu un strat de cărbuni deasupra şi unul dedesubt. Când temperatura creştea, metalul se topea şi se separa de impurităţi. În mod asemănător, dacă îi dăm cuiva dovezi de bunătate i-am putea înmuia inima şi l-am putea ajuta să scoată la iveală ce e mai bun în el.

O înţelegere corectă a limbajului figurat nu numai că ne deschide mintea, dar şi ne sensibilizează inima. Întrucât purtăm noi înşine povara păcatului, înţelegem mai bine de ce Biblia aseamănă păcatul cu o datorie pe care o avem de plătit (Luca 11:4). Dar când Iehova ne iartă şi ne anulează datoria care apasă atât de greu asupra noastră, ce uşurare simţim! Când spune că ‘acoperă’ sau ‘şterge’ păcatele noastre ca şi cum le-ar şterge cu buretele, suntem siguri că nu ne va mai trage la răspundere pentru ele (Psalmul 32:1, 2; Faptele 3:19). Şi cât de încurajator este să ştim că Iehova face ca păcatele evidente precum roşul purpurei să devină albe ca zăpada! (Isaia 1:18)

Şi acestea sunt doar câteva dintre sutele de cuvinte sau expresii-imagine pe care le găsim în Cuvântul lui Dumnezeu, Biblia. Aşadar, când citiţi Biblia, acordaţi o atenţie specială limbajului figurat. Asiguraţi-vă că l-aţi înţeles bine şi faceţi-vă timp să meditaţi la ideile respective. Astfel, veţi înţelege mai bine Biblia şi îi veţi fi mai recunoscători lui Iehova pentru ea!

[Note de subsol]

[Chenarul de la pagina 13]

Cum ne ajută limbajul figurat?

O noţiune complexă poate fi explicată prin una mai uşor de înţeles. Putem folosi o varietate de figuri de stil ca să clarificăm diverse aspecte ale unui subiect. Prin figuri de stil, chestiuni importante pot fi scoase în evidenţă ori pot fi prezentate mai atrăgător.

[Chenarul de la pagina 14]

Să identificăm. . .

FIGURA DE STIL: „Voi sunteţi sarea pământului.“ (Matei 5:13)

SUBIECTUL: Voi (Discipolii)

IMAGINEA: Sarea

ASEMĂNAREA ÎN CONTEXT: Conservant

SEMNIFICAŢIA: Discipolii aveau de predicat un mesaj care putea salva multe vieţi.

[Text generic pe pagina 15]

„Iehova este Păstorul meu, nu voi duce lipsă de nimic.“ (PSALMUL 23:1)