Salt la conţinut

Salt la cuprins

Păziţi-vă de spiritele rele!

Păziţi-vă de spiritele rele!

Păziţi-vă de spiritele rele!

JAMES a crescut într-o zonă izolată a insulei Malaita, din arhipelagul Insulelor Solomon. Încă de la o vârstă fragedă a fost învăţat să venereze spiritele. Iată ce spune James: „Niciodată nu le-aş fi cerut spiritelor să le facă vreun rău altora, însă nu credeam că pot fi fericit dacă nu practicam rarafono * pentru a fi ocrotit de rău“.

Asemenea oamenilor din multe părţi ale lumii, locuitorii Insulelor Solomon cred că spiritele pot fie să-i ajute, fie să le facă rău. În realitate însă, mulţi melanezieni se gândesc cu afecţiune, nu cu teamă, la aşa-numitele spirite bune.

Credinţa lor în spirite se manifestă în diverse feluri. De exemplu, când James era copil, femeile din satul lui îşi chemau imediat copiii în casă ori de câte ori auzeau cântecul păsării korokoro (o specie de cuc) . De ce? Deoarece credeau că pasărea prevestea o nenorocire care avea să se abată asupra unui om din sat. *

Unii locuitori ai insulelor obişnuiesc să pună o anumită piatră albă deasupra uşii de la intrarea casei. * James a făcut şi el acest lucru, crezând că piatra respectivă îl va ocroti de spiritele rele. În plus, când era la serviciu, James strângea tot ce-i rămânea de la prânz şi punea resturile într-o pungă pe care o arunca mai târziu. Se temea că vreun om care practica magia le va găsi şi le va folosi pentru a-i face vrăji ca să se îmbolnăvească.

Poate că în zona în care locuiţi există practici oarecum asemănătoare. La fel ca James, probabil aţi simţit nevoia să vă conformaţi anumitor obiceiuri pentru a fi ocrotiţi împotriva spiritelor rele. Poate v-aţi gândit că o să vă meargă rău dacă nu veţi practica aceste obiceiuri.

Dacă totuşi aveţi încredere în Biblie, fără îndoială doriţi să ştiţi cum răspunde ea la următoarele întrebări: 1) Ce rău v-ar putea face spiritele rele? 2) Aţi putea ajunge sub influenţa lor doar pentru că practicaţi anumite obiceiuri? 3) Cum vă puteţi păzi de spiritele rele?

Influenţa spiritelor rele

Biblia, Cuvântul lui Dumnezeu, arată că spiritele rele nu sunt spirite ale morţilor. Ea spune: „Cei vii sunt conştienţi că vor muri, dar cei morţi nu sunt conştienţi de nimic“ (Eclesiastul 9:5). Spiritele rele sunt, de fapt, îngeri răzvrătiţi care i s-au alăturat lui Satan în încercarea de a-i înşela pe oameni (Revelaţia 12:9).

Scripturile arată clar că avem nevoie de ocrotire împotriva spiritelor rele. Iată ce le-a scris apostolul Pavel creştinilor din Efes: „Avem de luptat nu împotriva sângelui şi a cărnii, ci împotriva . . . forţelor spirituale rele din locurile cereşti“. Apostolul Petru îl compară pe conducătorul spiritelor rele, Satan Diavolul, cu „un leu care răcneşte, căutând să devoreze pe cineva“ (Efeseni 6:12; 1 Petru 5:8).

Satan cauzează răul înşelându-i pe oameni sau ispitindu-i să acţioneze într-un mod care îl jigneşte pe Dumnezeu. Biblia afirmă că Satan „se preface într-un înger de lumină“ (2 Corinteni 11:14). El lasă impresia că este un spirit protector, când, de fapt, intenţiile lui sunt rele. Satan ‘orbeşte mintea’ oamenilor, pentru ca aceştia să nu înţeleagă adevărul cu privire la el şi la Dumnezeu (2 Corinteni 4:4). Ce urmăreşte Satan în realitate?

El vrea ca, fie conştient, fie inconştient, oamenii să i se închine lui. Când Isus, Fiul lui Dumnezeu, a fost pe pământ, Satan a vrut ca acesta să ‘se prosterneze şi să se închine o dată’ înaintea lui. Dar Isus i-a spus: „Pleacă, Satan! Căci este scris: «Lui Iehova, Dumnezeul tău, să te închini»“ (Matei 4:9, 10). Isus nu a vrut să facă niciun gest de supunere faţă de Satan. Un astfel de gest ar fi însemnat că Isus i se închina lui Satan.

Iehova Dumnezeu este cel mai puternic spirit şi nu va permite ca asupra slujitorilor lui să se abată un rău de durată (Psalmul 83:18; Romani 16:20). Dacă însă, asemenea lui Isus, dorim să-i plăcem lui Dumnezeu, trebuie să evităm orice gest de supunere faţă de Satan sau demonii lui, întrucât aceasta ar însemna, de fapt, a le aduce închinare. Aşadar, trebuie să identificăm obiceiurile prin care sunt venerate forţele spirituale rele.

Identificaţi obiceiurile care îi displac lui Dumnezeu

În vechime, Iehova Dumnezeu i-a interzis poporului Israel să preia unele obiceiuri ale naţiunilor vecine. El a poruncit: „Să nu se găsească la tine nimeni care . . . ghiceşte, nimeni care practică magia, nimeni care caută semne prevestitoare, niciun vrăjitor, nimeni care leagă cu farmece“. De asemenea, iată ce spune Biblia cu privire la cei care se implică în astfel de practici: „Iehova detestă pe oricine face aceste lucruri“ (Deuteronomul 18:10–12).

Prin urmare, când analizaţi obiceiurile din zona în care locuiţi, puneţi-vă următoarele întrebări: Promovează acest obicei credinţa în semne prevestitoare? Atribuie puteri magice ocrotitoare unor obiecte? Are menirea de a face rău cuiva sau de a vă proteja de rău prin intermediul farmecelor? Implică un act de supunere faţă de vreun alt spirit în afară de Iehova şi de Isus, reprezentantul său? (Romani 14:11; Filipeni 2:9, 10)

Este foarte important să respingeţi orice obicei care încurajează asemenea practici. Iată ce a fost inspirat apostolul Pavel să scrie: „Nu puteţi să luaţi parte la «masa lui Iehova» şi la masa demonilor“. El a avertizat că toţi cei care încearcă să-i fie plăcuţi atât lui Dumnezeu, cât şi altor spirite vor ‘stârni gelozia lui Iehova’ (1 Corinteni 10:20–22). Dumnezeu este îndreptăţit să le pretindă slujitorilor săi devoţiune exclusivă! (Exodul 20:4, 5)

Ar fi bine să vă puneţi şi următoarea întrebare: Promovează un anumit obicei ideea potrivit căreia o persoană nu este răspunzătoare pentru faptele sale? De exemplu, unele comunităţi nu tolerează relaţiile sexuale înainte de căsătorie şi nici adulterul, practici condamnate, de altfel, şi de Biblie (1 Corinteni 6:9, 10). Totuşi, în unele insule din Pacific, aceste practici ar putea deveni acceptabile în cazul unei tinere necăsătorite, dacă ea spune că a avut relaţii sexuale din cauză că i s-a făcut o „vrajă verde“ *.

Biblia însă arată că suntem răspunzători pentru faptele noastre (Romani 14:12; Galateni 6:7). De pildă, pentru a-şi justifica neascultarea de Dumnezeu, Eva, prima femeie, a spus: „Şarpele m-a amăgit şi am mâncat“. Cu toate acestea, Iehova a considerat-o pe Eva răspunzătoare pentru fapta ei (Geneza 3:13, 16, 19). El ne consideră şi pe noi răspunzători pentru conduita noastră (Evrei 4:13).

Ce trebuie să faceţi?

Dacă doriţi să-i fiţi plăcuţi lui Dumnezeu şi să trăiţi potrivit principiilor Bibliei, trebuie să faceţi tot ce puteţi pentru a vă păzi de Satan şi demoni. Un exemplu bun în acest sens ne-a fost oferit de mulţi oameni sinceri din Efesul secolului I e.n. Pentru a se elibera de influenţa spiritelor rele, ei şi-au adunat toate cărţile de magie şi „le-au ars în faţa tuturor“ (Faptele 19:19).

Însă aceşti oameni ‘şi-au mărturisit şi şi-au recunoscut deschis faptele’ înainte de a-şi arde cărţile de magie (Faptele 19:18). Profund impresionaţi de cele învăţate de la Pavel despre Cristos, ei s-au simţit îndemnaţi să-şi distrugă cărţile de magie. De asemenea, ei şi-au schimbat atitudinea faţă de obiceiurile pe care le practicaseră.

Este adevărat, poate că unora nu le va fi uşor să renunţe la obiceiurile care au legătură cu spiritismul. James, menţionat la începutul articolului, s-a confruntat şi el cu această problemă. Deşi a început să studieze Biblia cu Martorii lui Iehova şi i-a plăcut ceea ce a învăţat, nu a renunţat la rarafono. Când şi-a analizat atitudinea faţă de aceste obiceiuri, şi-a dat seama că, deşi credea în promisiunile lui Iehova, simţea că trebuia să practice obiceiurile respective pentru a se proteja de rău.

Ce l-a ajutat pe James să-şi schimbe atitudinea? Iată ce spune el: „L-am rugat pe Iehova să mă ocrotească şi să mă ajute să-mi pun încrederea în el. În acelaşi timp am renunţat la toate obiceiurile spiritiste“. I s-a întâmplat ceva rău? James spune: „Nicidecum. În schimb, am învăţat să-mi pun încrederea în Iehova şi am văzut ce prieten bun este El“. De şapte ani, James petrece mult timp ajutându-i pe alţii să înţeleagă învăţăturile Bibliei.

De ce nu aţi urma şi dumneavoastră exemplul lui James? Analizaţi obiceiurile practicate în comunitatea în care trăiţi şi folosiţi-vă „puterea raţiunii“ pentru a stabili dacă acestea sunt în armonie cu ‘voinţa lui Dumnezeu’ (Romani 12:1, 2). Apoi, dând dovadă de curaj, renunţaţi la practicile superstiţioase! Procedând astfel, puteţi avea încredere că ‘veţi fi primiţi’ şi ocrotiţi de Iehova (2 Corinteni 6:16–18). Asemenea lui James, vă veţi convinge de adevărul următoarei promisiuni a Bibliei: „Numele lui Iehova este un turn tare. Cel drept fuge în el şi găseşte ocrotire“ (Proverbele 18:10).

[Note de subsol]

^ par. 2 Obiceiuri locale prin care se cere ajutorul spiritelor.

^ par. 4 În tradiţia românească există o superstiţie asemănătoare, potrivit căreia cântecul cucuvelei la geamul casei sau pe acoperiş prevesteşte moartea cuiva din casa respectivă.

^ par. 5 În România, unii oameni obişnuiesc să fixeze o potcoavă deasupra uşii sau pe prag, întrucât cred că acest lucru le aduce noroc şi îi păzeşte de spirite rele şi de vrăji.

^ par. 18 Expresia se referă la obiceiul de a descânta o anumită frunză sau un anumit aliment, care îi este dat apoi unei tinere. Se spune că frunza sau alimentul respectiv o va face pe acea tânără să se simtă atrasă de un bărbat. Acest obicei este diferit de acela în care o fată este mai întâi drogată şi apoi forţată să aibă relaţii sexuale. În acest caz, fata este o victimă.

[Legenda fotografiei de la pagina 19]

Korokoro

[Provenienţa fotografiei]

Prin amabilitatea dr. Bakshi Jehangir

[Legenda fotografiei de la pagina 19]

O fată culege resturi de mâncare pentru a nu fi folosite ca să i se facă vrăji