Apropiaţi-vă de Dumnezeu

Iehova ne înţelege limitele

Leviticul 5:2–11

„ORICÂT mă străduiam, simţeam că niciodată nu-i destul“, a spus o femeie despre eforturile ei de a-i plăcea lui Dumnezeu. Se mulţumeşte Iehova Dumnezeu cu tot ce au mai bun de oferit slujitorii săi? Ţine el cont de limitele lor şi de împrejurările în care se află? Pentru a găsi răspunsul, să vedem ce prevedea Legea mozaică despre unele ofrande, aşa cum se menţionează în Leviticul 5:2–11.

Potrivit Legii, Dumnezeu cerea să se aducă jertfe, sau ofrande, ca ispăşire pentru păcate. În situaţiile descrise în acest pasaj biblic este vorba de păcate pe care cineva le comitea fără intenţie sau fără să-şi dea seama (versetele 2–4). Când realiza că a greşit, cel în cauză trebuia să-şi mărturisească păcatul şi să aducă drept ofrandă pentru vină „o mieluşea sau o iadă“ (versetele 5, 6). Dar ce putea face dacă era sărac şi nu avea o mieluşea sau o iadă? Prevedea Legea ca el să împrumute acest animal, ajungând să se înglodeze în datorii? Trebuia să muncească până reuşea să-l cumpere, amânând să aducă ofranda pentru vină?

Oglindind consideraţia şi bunătatea lui Iehova, Legea spunea: „Dacă posibilităţile nu-i permit să ofere o oaie, atunci să-i aducă lui Iehova ca ofrandă pentru vină, pentru păcatul comis, două turturele sau doi pui de porumbel domestic“ (versetul 7). Expresia „dacă posibilităţile nu-i permit“ mai poate fi tradusă „dacă mâna lui nu ajunge la“. Dacă un israelit era prea sărac să aducă o oaie, Dumnezeu era mulţumit cu jertfa la care ‘mâna lui putea ajunge’, adică şi cu două turturele sau doi porumbei domestici.

Dar ce-ar fi putut face un israelit dacă nu avea nici măcar această posibilitate? Atunci „să aducă ofrandă pentru păcatul comis o zecime de efă [opt sau nouă ceşti] de floarea făinii ca ofrandă pentru păcat“, menţiona Legea (versetul 11). Da, pentru cei foarte săraci, Iehova a decis să facă o excepţie, permiţându-le să aducă o jertfă fără sânge. * În Israel, sărăcia nu priva pe nimeni de binecuvântarea ca păcatele să-i fie ispăşite şi de onoarea de a-şi restabili relaţiile cu Dumnezeu.

Ce învăţăm despre Iehova din legea privitoare la ofrandele pentru vină? Că este un Dumnezeu plin de compasiune şi empatie, care înţelege limitele slujitorilor săi (Psalmul 103:14). Dumnezeu doreşte să ne apropiem şi să ne împrietenim cu el chiar dacă avem o vârstă înaintată, o sănătate şubredă, obligaţii familiale sau ne aflăm în alte împrejurări potrivnice. Câtă mângâiere simţim ştiind că Iehova Dumnezeu se bucură când „mâna noastră ajunge“ să facă tot ce îi stă în putinţă pentru a-I fi plăcuţi!

[Notă de subsol]