Apropiaţi-vă de Dumnezeu

Un judecător care judecă întotdeauna cu dreptate

Numerele 20:2–13

JUDECĂTORII umani pot da sentinţe nedrepte sau prea aspre. Nu acelaşi lucru se poate spune însă despre Iehova Dumnezeu, care „iubeşte dreptatea“ (Psalmul 37:28). Deşi este răbdător, Iehova nu tolerează orice. El judecă întotdeauna cu dreptate. Să ne gândim cum a acţionat Dumnezeu când poporul Israel a început să se certe cu Moise şi cu Aaron şi s-a răzvrătit, aşa cum este consemnat în cartea biblică Numerele, capitolul 20.

Spre sfârşitul peregrinării lor prin pustiu, israeliţii au rămas fără apă. * Ei au început să se certe cu Moise şi cu Aaron, spunând: „De ce aţi adus congregaţia lui Iehova în pustiul acesta ca să murim aici, noi şi animalele noastre de povară?“ (versetul 4). Israeliţii se plângeau că pustiul era ‘un loc rău’, unde nu se găsea „apă de băut“ şi unde nu aveau ‘nici smochini, nici vii, nici rodii’ — tocmai roadele pe care, cu ani în urmă, le aduseseră spionii israeliţi din Ţara Promisă (versetul 5; Numerele 13:23). Practic, ei îi învinuiau pe Moise şi pe Aaron că pustiul nu era precum ţara mănoasă în care refuzase să intre generaţia anterioară de israeliţi, ce murmuraseră la fel ca ei!

Iehova nu i-a pedepsit imediat pe murmurători, ci i-a poruncit lui Moise să facă trei lucruri: să-şi ia toiagul, să adune poporul şi ‘să vorbească stâncii înaintea ochilor lor, ca să dea apă’ (versetul 8). Moise a îndeplinit primele două cerinţe, însă nu a fost ascultător în privinţa celei de-a treia. În loc să vorbească stâncii arătând încredere în Iehova, el a vorbit cu asprime poporului, spunând: „Ascultaţi acum, răzvrătiţilor! Oare vă vom scoate noi apă din stânca aceasta?“ (versetul 10; Psalmul 106:32, 33). Apoi Moise a lovit stânca de două ori şi „a ieşit multă apă“ (versetul 11).

Moise şi Aaron au comis un păcat grav. Dumnezeu le-a spus: „V-aţi răzvrătit împotriva poruncii mele“ (Numerele 20:24). Acţionând contrar poruncii lui Dumnezeu, Moise şi Aaron au devenit tocmai ceea ce îi acuzau pe israeliţi că erau: nişte răzvrătiţi. Sentinţa lui Dumnezeu a fost clară: Moise şi Aaron nu aveau să conducă poporul Israel în Ţara Promisă. A fost această sentinţă prea aspră? Nu, şi aceasta din mai multe motive.

În primul rând, Dumnezeu nu-i poruncise lui Moise să le vorbească israeliţilor şi cu atât mai puţin să li se adreseze ca unor răzvrătiţi. În al doilea rând, Moise şi Aaron nu i-au dat glorie lui Dumnezeu. „N-aţi arătat credinţă în mine ca să mă sfinţiţi“, le-a zis Dumnezeu (versetul 12). Spunând „vom scoate noi apă“, Moise a vorbit ca şi cum el şi Aaron, nu Dumnezeu, erau cei care aveau să scoată în mod miraculos apă. În al treilea rând, Dumnezeu a fost consecvent în darea sentinţelor. Aşa cum nu i-a permis generaţiei anterioare, care se răzvrătise, să intre în Canaan, tot aşa nu le-a permis nici lui Moise şi lui Aaron să intre în Ţara Promisă (Numerele 14:22, 23). În al patrulea rând, Moise şi Aaron erau conducătorii naţiunii Israel. Cei cărora Dumnezeu le încredinţează responsabilităţi mari au o răspundere mai mare înaintea lui (Luca 12:48).

Iehova judecă întotdeauna cu dreptate. Întrucât iubeşte dreptatea, el nu poate să dea sentinţe nedrepte. În mod categoric, un astfel de Judecător este demn de încrederea şi de respectul nostru.

[Notă de subsol]