V-aţi întrebat vreodată?

Ce s-a întâmplat cu arca legământului?

Pentru israeliţi, prezenţa lui Dumnezeu era simbolizată de arca legământului (Exodul 25:22). Aceasta era o ladă sacră de lemn, îmbrăcată în aur. Moise a pus în această ladă cele două table de piatră ale Legii. Câtă vreme israeliţii au locuit în pustiu, Arca a fost păstrată în Sfânta Sfintelor, o încăpere din cortul întâlnirii (Exodul 26:33). În cele din urmă, Arca a fost pusă în Sfânta Sfintelor din templul lui Solomon (1 Regi 6:19).

Ultima menţiune biblică referitoare la arca legământului este în 2 Cronici 35:3, de unde aflăm că regele Iosia a adus-o înapoi la templu în 642 î.e.n. După cât se pare, Manase, un predecesor răzvrătit al regelui Iosia, a scos Arca din templu, înlocuind-o cu un idol. Sau este posibil ca regele Iosia să fi dus Arca într-un loc sigur, pe perioada restaurării templului (2 Cronici 33:1, 2, 7; 34:1, 8–11). Nu se ştie ce s-a întâmplat ulterior cu Arca, deoarece nu este menţionată printre obiectele luate din templu de babilonieni când aceştia au cucerit Ierusalimul în 607 î.e.n. (2 Regi 25:13–17).

Scripturile nu specifică dacă Arca a fost readusă în Sfânta Sfintelor din templul reconstruit de guvernatorul Zorobabel, nici nu lasă să se înţeleagă că ulterior s-ar fi confecţionat o altă Arcă (Ezra 1:7–11).

Cine au fost bărbaţii cunoscuţi în Biblie cu numele Iacov?

În Biblie sunt menţionaţi patru bărbaţi cu numele Iacov. Unul dintre ei a fost tatăl apostolului Iuda (nu Iscariot), acesta fiind singurul detaliu care se cunoaşte despre el (Luca 6:16; Faptele 1:13).

Un alt bărbat menţionat cu numele Iacov a fost unul dintre fiii lui Zebedei. Acesta a fost frate cu Ioan, ambii fiind apostoli ai lui Isus (Matei 10:2). După cât se pare, mama lor a fost Salome, sora mamei lui Isus (compară Matei 27:55, 56 cu Marcu 15:40, 41 şi cu Ioan 19:25). Dacă aşa stau lucrurile, atunci acest Iacov a fost văr primar cu Isus. Iacov şi fratele său erau pescari şi colaborau cu Petru şi Andrei (Marcu 1:16–19; Luca 5:7–10).

Următorul este Iacov, fiul lui Alfeu, tot un apostol al lui Isus (Marcu 3:16–18). În Marcu 15:40, el este numit „Iacov cel Mic“ fie pentru că era mai scund, fie pentru că era mai tânăr decât Iacov, fiul lui Zebedei.

Al patrulea bărbat cu numele Iacov este fiul lui Iosif şi al Mariei, frate cu Iuda şi fratele vitreg al lui Isus (Marcu 6:3; Galateni 1:19). El nu a fost un discipol al lui Isus în timpul serviciului său (Matei 12:46–50; Ioan 7:5). Totuşi, în anul 33 e.n., înaintea sărbătorii evreieşti numite Penticosta, Iacov s-a rugat împreună cu mama sa, cu fraţii săi şi cu apostolii într-o cameră de sus din Ierusalim (Faptele 1:13, 14). Mai târziu, Iacov a devenit un membru de seamă al congregaţiei din Ierusalim şi a scris cartea biblică ce îi poartă numele (Faptele 12:17; Iacov 1:1).