„Eu şi Tatăl una suntem“ (Ioan 10:30). Unii citează acest verset pentru a susţine că Isus şi Tatăl lui sunt două părţi ale unui Dumnezeu trinitar. Dar ce a vrut să spună Isus prin aceste cuvinte?

Să analizăm contextul. În versetul 25, Isus a spus că lucra în numele Tatălui său. În versetele 27 la 29, el vorbeşte despre oile figurative, pe care Tatăl i le-a dat. Ascultătorii săi n-ar fi înţeles aceste cuvinte dacă el şi Tatăl său ar fi una şi aceeaşi persoană. De fapt, Isus voia să spună că el şi Tatăl său sunt atât de apropiaţi, încât nimeni nu putea lua oile de la el, după cum nimeni nu le putea lua de la Tatăl său. E ca şi cum un fiu i-ar spune unui duşman al tatălui său: „Dacă îl ataci pe tatăl meu, mă ataci pe mine“. Nimeni nu s-ar gândi că acest fiu şi tatăl său sunt una şi aceeaşi persoană. Oricine ar înţelege că între ei există o unitate perfectă.

Isus şi Tatăl său, Iehova Dumnezeu, sunt „una“ şi în sensul că între ei există un acord perfect în privinţa normelor şi a scopurilor. Spre deosebire de Satan şi de primii oameni, Adam şi Eva, Isus nu a vrut niciodată să fie independent de Dumnezeu. El însuşi a spus: „Fiul nu poate face nimic de la sine, ci numai ce îl vede pe Tatăl făcând. Pentru că lucrurile pe care le face El, pe acestea le face întocmai şi Fiul“ (Ioan 5:19; 14:10; 17:8).

Deşi între Dumnezeu şi Isus există o unitate perfectă, ei sunt două persoane distincte, cu personalităţi diferite. Fiul are propriile sentimente, gânduri, experienţe, precum şi liber-arbitru. Cu toate acestea, el a ales să se supună voinţei Tatălui. Potrivit cu Luca 22:42, Isus a spus: „Să se facă nu voinţa mea, ci a ta!“. Aceste cuvinte n-ar fi avut sens dacă între voinţa lui Isus şi a Tatălui său nu era nicio deosebire. Dacă într-adevăr Isus şi Dumnezeu sunt una şi aceeaşi persoană, de ce s-ar fi rugat Isus lui Dumnezeu şi de ce ar fi recunoscut, plin de umilinţă, că numai Tatăl său cunoştea anumite lucruri? (Matei 24:36)

Adepţii multor religii se închină unor dumnezei despre care se spune că sunt în conflict cu membrii propriei familii. De pildă, în mitologia greacă, zeul Cronos şi-a detronat tatăl, pe Uranus, iar apoi şi-a devorat propriii copii. Ce contrast izbitor între astfel de zeităţi, pe de o parte, şi Dumnezeu şi Isus, pe de altă parte! Unitatea dintre Iehova şi Fiul său se bazează pe iubire autentică. Cunoaşterea acestui lucru ne sporeşte iubirea faţă de ei, nu-i aşa? Într-adevăr, avem inestimabilul privilegiu de a fi în unitate cu cele mai importante Persoane din întreg universul! Cu privire la continuatorii săi, Isus s-a rugat: „Mă rog . . . pentru ca toţi să fie una, aşa cum tu, Tată, eşti în unitate cu mine şi eu sunt în unitate cu tine, ca şi ei să fie în unitate cu noi“ (Ioan 17:20, 21).

Prin urmare, când Isus a spus „eu şi Tatăl una suntem“, el nu vorbea despre Trinitate, considerată de mulţi o taină. Dimpotrivă, Isus s-a referit la o unitate perfectă, cea mai strânsă legătură posibilă între două persoane.