V-aţi întrebat vreodată?

De ce asociază Biblia închinarea la zeul fals Baal cu orgiile sexuale?

Baal, o zeitate a canaaniţilor, era considerat în principal zeul fertilităţii. Închinătorii lui Baal credeau că, datorită lui, pământul dădea roade bogate, iar cirezile lor creşteau la număr. Astfel, într-o lucrare de referinţă se arată că „relaţiile sexuale practicate la sanctuarele locale aveau menirea de a promova rodnicia ţării, deoarece îl îndemnau pe zeul Baal al ploii să aibă relaţii sexuale sacre cu soţia sa Aşera, pentru a le asigura [oamenilor] recolte îmbelşugate şi multe cirezi“ (Manners and Customs in the Bible).

Potrivit credinţei canaaniţilor, în timpul sezonului secetos, Baal se retrăgea în adâncurile pământului, întrucât era biruit de Mot, zeul secetei şi al morţii. Sosirea ploilor însă marca revenirea la putere a zeului Baal şi, odată cu aceasta, trezirea la viaţă a naturii. Închinătorii lui sărbătoreau acest sezon cu orgii inimaginabile. Aşa se explică de ce, aducându-i închinare lui Baal-Peor, israelţii au ajuns „să aibă relaţii imorale cu fiicele Moabului“ (Numerele 25:1–3).

La ce s-a referit Isus când a spus că scribii şi fariseii semănau cu „mormintele văruite“?

Isus a demascat ipocrizia scribilor şi fariseilor, spunând: „Voi semănaţi cu mormintele văruite, care pe dinafară par frumoase, dar pe dinăuntru sunt pline de oasele morţilor şi de tot felul de necurăţii“ (Matei 23:27). Spre sfârşitul sezonului ploios, în a cincisprezecea zi a lunii adar, cu o lună înainte de Paşte, evreii văruiau mormintele pentru a fi cât se poate de vizibile, deoarece ploile îndepărtau stratul de var.

Într-o enciclopedie se spune că mormintele erau marcate în felul acesta pentru ca „pelerinii care veneau în număr mare la sărbătoarea Paştelui să nu se întineze atingându-se de ele“ (The Jewish Encyclopedia). Aşa cum specifica Legea mozaică, în Numerele 19:16, oricine se atingea de un mort, de vreun os de om sau de un mormânt era necurat şapte zile. Dacă un israelit care nu era curat din punct de vedere ceremonial lua parte la activităţi legate de închinarea pură era pedepsit cu moartea (Leviticul 15:31). Isus a rostit aceste cuvinte cu doar câteva zile înainte de sărbătoarea Paştelui. Prin urmare, în mintea celor care îl ascultau era prezentă imaginea văruirii anuale a mormintelor. Isus se referea la faptul că împotrivitorii săi religioşi nu erau ceea ce păreau, iar asocierea cu ei însemna o întinare pe plan spiritual.

[Legenda fotografiei de la pagina 15]

Stelă din calcar înfăţişându-l pe Baal-al-fulgerului (sec. XIV–XIII Î.E.N.)

[Provenienţa fotografiei]

Musée du Louvre, Paris