NICIO căsnicie nu e scutită de probleme, însă, când unul dintre soţi se îmbolnăveşte de o boală cronică, iar celălalt este sănătos, problemele se pot înmulţi. * Este partenerul tău de căsătorie infirm şi trebuie să-l îngrijeşti? Dacă da, te frământă cumva vreuna dintre aceste întrebări: Cum o să mă descurc dacă starea de sănătate a partenerului meu se va înrăutăţi şi mai mult? Cât voi mai rezista să am grijă de el şi în acelaşi timp să merg la serviciu, să gătesc şi să fac curat? De ce mă simt vinovat că eu sunt sănătos?

Dacă eşti partenerul bolnav, poate că te întrebi: Cum pot să-mi păstrez respectul de sine dacă nu sunt în stare să mă achit de responsabilităţile ce îmi revin? Este partenerul meu supărat pe mine fiindcă sunt bolnav? Mai putem fi oare fericiţi ca soţ şi soţie?

Este trist că unele căsnicii nu au rezistat stresului cauzat de boala cronică a unuia dintre parteneri. Dar asta nu înseamnă că şi căsnicia ta va eşua.

Multe cupluri nu numai că rezistă, dar chiar devin mai unite. Să ne gândim, de pildă, la Yoshiaki şi Kazuko. Din cauza unei leziuni la coloana vertebrală, Yoshiaki nu poate face nici cea mai mică mişcare fără ajutor. Kazuko spune: „Soţul meu are nevoie de ajutor în permanenţă. Din cauza efortului pe care îl necesită îngrijirea lui, mă dor gâtul, umerii şi braţele şi urmez un tratament ambulatoriu la un spital de ortopedie. Adesea mă simt copleşită de responsabilitatea de a mă îngriji de soţul meu“. Totuşi, în pofida tuturor acestor probleme, „eu şi soţul meu suntem mai apropiaţi“, adaugă Kazuko.

Aşadar, cum poţi să-ţi păstrezi bucuria în astfel de situaţii? În primul rând, având un punct de vedere corect cu privire la boală. Cei care îşi păstrează într-o anumită măsură mulţumirea şi satisfacţia în căsnicie sunt aceia care consideră boala un atac asupra cuplului, nu doar asupra partenerului bolnav. La urma urmei, dacă unul  dintre parteneri este bolnav, ambii soţi au de suferit, chiar dacă în moduri diferite. Această relaţie de interdependenţă ce există între soţ şi soţie este descrisă în Geneza 2:24: „Iată de ce va lăsa bărbatul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va alipi de soţia sa şi vor deveni o singură carne“. Astfel, când unul dintre parteneri are o afecţiune fizică de durată, este vital ca soţul şi soţia să lupte împreună pentru a face faţă acestei situaţii grele.

În al doilea rând, studiile arată că partenerii care îşi menţin puternică legătura conjugală în pofida bolii cronice a unuia dintre ei sunt cei care acceptă situaţia şi caută modalităţi practice de a se adapta. Multe dintre lucrurile pe care le-au învăţat în timp şi care i-au ajutat să persevereze se regăsesc în sfaturile mereu actuale ale Bibliei. Să analizăm următoarele trei sugestii.

„Mai bine doi decât unul“, se spune în Eclesiastul 4:9. De ce? În versetul 10 se explică: „Dacă unul cade, tovarăşul său îl poate ridica“. ‘Îl ridici tu pe tovarăşul tău’ exprimându-ţi aprecierea faţă de el?

Puteţi căuta modalităţi practice de a vă ajuta unul pe altul? Yong, a cărui soţie este parţial paralizată, spune: „Încerc să fiu mereu atent cu soţia mea. Dacă mie mi-e sete, mă gândesc că şi ei îi este sete. Dacă eu vreau să ies să mă plimb şi să văd peisajul frumos de afară, o întreb dacă vrea să mă însoţească. Suferim împreună şi perseverăm împreună“.

Sau poate că tu eşti cel care primeşte îngrijire. Sunt unele lucruri pe care le poţi face singur, fără a-ţi periclita sănătatea? Dacă da, ai posibilitatea să-ţi întăreşti respectul de sine şi să-l ajuţi pe partenerul tău să continue să aibă grijă de tine.

Nu te gândi că ştii cum să arăţi consideraţie faţă de partenerul tău. Mai bine întreabă-l pe el ce aşteaptă din partea ta. Nancy, ale cărei cuvinte sunt citate la începutul articolului, i-a spus în cele din urmă soţului ei cum se simţea din cauză că nu cunoştea situaţia financiară a familiei. Acum soţul lui Nancy se străduieşte să comunice mai mult cu ea în legătură cu acest subiect.

„Pentru orice lucru este un timp fixat“, a scris înţeleptul rege Solomon (Eclesiastul 3:1). Totuşi, dat fiind efectul pe care o boală cronică îl poate avea asupra activităţilor zilnice ale familie, ar putea părea imposibil să aveţi un program echilibrat. Ce puteţi face pentru a vă păstra cât de cât echilibrul?

Încercaţi să vă detaşaţi amândoi cât mai des posibil de ceea ce are legătură cu boala. Vă puteţi încă bucura de unele lucruri pe care le făceaţi împreună înainte de a apărea boala? Dacă nu, ce alte activităţi aţi putea face? Poate ceva simplu, cum ar fi să citiţi un articol împreună, sau ceva mai dificil, cum ar fi să învăţaţi o limbă străină. Faptul de a face împreună anumite lucruri care nu au legătură cu boala vă va ajuta să vă întăriţi legătura conjugală şi să fiţi mai fericiţi.

O altă modalitate de a vă păstra echilibrul este să petreceţi timp în compania altora. În Proverbele 18:1, Biblia spune: „Cel ce se izolează caută plăcerea sa egoistă şi se împotriveşte oricărei înţelepciuni practice“. Aşa cum se arată în prima parte a versetului, izolarea poate avea un efect nedorit asupra minţii. În schimb, asocierea din când în când cu alţii vă ridică moralul şi vă poate ajuta să priviţi din nou obiectiv lucrurile. Aşadar, luaţi iniţiativa de a-i invita pe alţii la voi acasă!

Uneori, partenerul care acordă îngrijire poate ajunge să-şi piardă echilibrul. Unii muncesc prea mult, iar treptat se epuizează şi îşi pun în pericol propria sănătate. În cele din urmă,  ajung chiar în situaţia de a nu se mai putea îngriji de partenerul lor iubit. Aşadar, dacă ai grijă de soţul sau de soţia ta bolnavă, nu-ţi ignora propriile necesităţi! Fă-ţi cu regularitate timp pentru tine. * Pe unii îi ajută foarte mult să vorbească din când în când despre îngrijorările lor cu un prieten de încredere de acelaşi sex.

Biblia avertizează: „Nu zice: «Cum se face că zilele de odinioară au fost mai bune decât acestea?»“ (Eclesiastul 7:10). Aşadar, nu sta să te gândeşti cum ar fi fost viaţa dacă partenerul tău nu s-ar fi îmbolnăvit. Nu uita că în lumea în care trăim întotdeauna există ceva care să umbrească fericirea. Secretul este să-ţi accepţi situaţia şi să încerci să te descurci cât mai bine fără a-ţi pierde bucuria.

Ce vă poate ajuta pe tine şi pe partenerul tău în această privinţă? Discutaţi despre binecuvântările de care aveţi parte. Bucuraţi-vă chiar şi de cea mai mică îmbunătăţire a stării de sănătate. Căutaţi să faceţi lucruri care vă plac şi pe care să le aşteptaţi cu nerăbdare. Stabiliţi-vă obiective comune realiste.

Shoji şi Akiko au aplicat sfatul de mai sus, iar rezultatele nu s-au lăsat aşteptate. După ce Akiko a fost diagnosticată cu fibromialgie, ea şi soţul ei au trebuit să renunţe la serviciul creştin cu timp integral. Au fost ei dezamăgiţi? Fireşte! Cu toate acestea, Shoji îi sfătuieşte pe toţi cei aflaţi în situaţii asemănătoare: „Nu vă descurajaţi gândindu-vă la lucrurile pe care nu le mai puteţi face. Păstraţi o atitudine pozitivă! Chiar dacă amândoi speraţi ca într-o zi să vă întoarceţi la o viaţă normală, concentraţi-vă asupra vieţii pe care o aveţi în prezent. Pentru mine, acest lucru înseamnă să-mi concentrez toată atenţia asupra ajutorului pe care trebuie să i-l acord soţiei mele“. Astfel de sfaturi practice te pot ajuta şi pe tine dacă partenerul tău necesită îngrijire din cauza unei boli grave.