O scrisoare din Statele Unite

Călătorie în trecut

IMAGINAŢI-VĂ cât de interesant ar fi să faceţi o călătorie în trecut şi să vedeţi cum au trăit strămoşii voştri! Într-un fel, noi am făcut o asemenea călătorie. Ea ne-a purtat din Elveţia până în Statele Unite ale Americii. Chiar dacă în această ţară există un nivel de trai ridicat, pentru noi călătoria a însemnat o întoarcere în timp cu două sute de ani. În continuare, vă vom povesti cum a fost această călătorie.

Întrucât vorbim dialectul german din Elveţia, am fost invitaţi pentru trei luni în statul Indiana. Dorinţa noastră era să le împărtăşim vestea bună despre Regatul lui Dumnezeu familiilor amish. În Indiana locuiesc sute de familii amish, care vorbesc dialectul strămoşilor lor.

Membrii comunităţii amish sunt descendenţii unui grup de anabaptişti din secolul al XVII-lea. Numele lor provine de la cel al fondatorului acestei comunităţi, Jacob Amman, care a trăit în Elveţia. Studiind Biblia, aceşti oameni temători de Dumnezeu au înţeles că botezul nou-născuţilor şi serviciul militar sunt practici greşite. Guvernul ţării a început să-i persecute din cauza convingerilor lor, iar câţiva au plătit chiar cu viaţa. Întrucât persecuţiile s-au înteţit, unii au fost obligaţi să se refugieze în alte regiuni ale Elveţiei şi în Franţa. Pe la jumătatea secolului al XIX-lea, mii dintre ei au fost nevoiţi să emigreze în Statele Unite, însă nu şi-au uitat nici cultura, nici dialectul german în care vorbeau.

Închipuiţi-vă cât de uimiţi au fost aceşti oameni amabili când ne-au văzut la uşa lor şi ne-au auzit vorbind în dialectul lor!

„Cum de vorbiţi ca noi?“, ne-au întrebat în germana elveţiană.

„Suntem din Elveţia“, le-am răspuns.

„Dar nu sunteţi amish!“ Erau foarte nedumeriţi.

Mulţi ne-au invitat în casă, astfel că ne-am putut face o idee despre modul lor de viaţă. Parcă păşisem într-o lume desprinsă dintr-un trecut îndepărtat. În loc de becuri, ei au lămpi cu petrol, în loc de maşini, cai şi trăsuri, în loc de apă curentă, fântâni şi mori de vânt. Nu au aparate de radio; se aud doar vocile celor ce cântă.

Însă ceea ce ne-a impresionat cel mai mult la aceşti oameni a fost umilinţa şi modestia lor. Mulţi dintre ei au obiceiul să citească zilnic din Biblie şi apreciază foarte mult discuţiile spirituale. Astfel, am avut ocazia să discutăm cu ei despre scopul lui Dumnezeu cu privire la pământ şi omenire.

În scurt timp s-a răspândit vestea că au sosit nişte vizitatori din Elveţia. Mulţi ne-au rugat să trecem şi pe la rudele lor, ceea ce am făcut cu  plăcere. Apoi, cât de entuziasmaţi am fost când am primit invitaţia de a vizita o şcoală din comunitatea amish! Eram nerăbdători să mergem acolo. Iată cum s-a desfăşurat vizita la acea şcoală.

Când am bătut la uşă, a deschis profesorul, care ne-a poftit imediat în sala de clasă. Cei 38 de elevi şi-au îndreptat privirile curioase spre noi, patru necunoscuţi. În acea încăpere erau adunate opt clase, elevii având vârste cuprinse între 7 şi 15 ani. Fetele purtau costume albastre şi bonete albe, iar băieţii erau îmbrăcaţi cu pantaloni negri şi cămăşi albastru-închis. Încăperea avea un tavan înalt. Trei pereţi erau bleu, iar pe peretele din faţă se afla o tablă. În apropiere erau un glob pământesc şi câteva hărţi făcute sul. În colţ am zărit o sobă mare de fier.

Ne-am ocupat locurile în faţa clasei, în timp ce copiii ne priveau cu ochi curioşi. Elevii din fiecare clasă au fost chemaţi la catedră, iar profesorul le-a verificat temele date cu o zi înainte. Am fost plăcut surprinşi când profesorul le-a pus întrebări dintr-o lecţie despre Alpii elveţieni. Manualele erau destul de vechi. De aceea, profesorul ne-a întrebat dacă Elveţia a rămas aşa cum era descrisă în acele cărţi. „Mai urcă vara vacile pe păşunile din Alpi? Mai este zăpadă vara pe munţi?“ Când i-am dat fotografii color cu vârfurile înzăpezite ale munţilor, ca să le adauge la cele alb-negru din manualul său, s-a bucurat foarte mult.

Soţia profesorului, care îl ajuta în activitatea sa, ne-a pus o întrebare des auzită: „Puteţi să cântaţi iodlere?“ Noi nu puteam, dar ştiam că ei interpretează cu măiestrie aceste cântece tiroleze. De aceea i-am rugat să ne cânte, iar ei au acceptat cu plăcere. Am fost fascinaţi de corul lor, format din 40 de voci. Apoi, profesorul le-a dat drumul copiilor în pauză.

Soţia profesorului ne-a rugat să le cântăm şi noi ceva. Ştiam versurile câtorva cântece populare în germana elveţiană şi am început să cântăm. Vestea s-a răspândit pe terenul de joacă şi, cât ai clipi din ochi, copiii s-au întors cu toţii în clasă. Ne-am aşezat în faţa clasei şi am cântat cât am putut de bine.

Mai târziu, am fost invitaţi să luăm prânzul la o familie amish, alcătuită din 12 membri. Pe o masă lungă, de lemn, erau aşezate tot felul de bunătăţi: piure de cartofi, şuncă, porumb, pâine, brânză, legume, foitaje şi alte dulciuri. Înainte de masă, fiecare s-a rugat în gând. În timp ce am savurat bucatele delicioase, am vorbit despre Elveţia, ţara strămoşilor lor, iar ei ne-au povestit unele lucruri despre viaţa la fermă. Copiii au şuşotit şi au chicotit întruna. Când am terminat cu toţii de mâncat, s-a spus a doua rugăciune. După aceea, copiii au putut să se ridice de la masă, dar nu ca să se joace. Fiecare avea o responsabilitate: să cureţe masa ori să spele vasele (ceea ce însemna ca mai întâi să scoată apă din fântână şi s-o încălzească).

În timp ce copiii au rămas să spele vasele, am mers cu părinţii lor în sufragerie. În această cameră nu era nicio canapea. Ne-am aşezat pe nişte balansoare din lemn foarte confortabile. Ei au scos dintr-un dulap o Biblie veche în germană şi, aşa cum se obişnuieşte în familiile amish, am început să discutăm cu însufleţire subiecte spirituale. Care este scopul lui Iehova Dumnezeu cu privire la pământ şi omenire? La ce s-a referit Isus când a spus că cei blânzi vor moşteni pământul? Îi chinuieşte Dumnezeu veşnic pe cei răi într-un iad de foc? Cine respectă porunca lui Isus de a predica vestea bună pe tot pământul locuit? Am analizat toate aceste întrebări, precum şi multe altele. Discuţia pe care am avut-o cu aceşti oameni cu preocupări spirituale, care au stat tot timpul cu Biblia în mână, ne-a umplut inima de bucurie.

Păstrăm amintiri plăcute din călătoria noastră în trecut, care a fost plină de experienţe minunate. Sperăm ca vizita noastră în acea comunitate şi conversaţiile în germana elveţiană să fi deschis nu numai multe uşi, ci şi multe inimi. Ne rugăm ca aceste inimi să primească cunoştinţa exactă a adevărului din Cuvântul lui Dumnezeu, Biblia.