Ce spune Biblia despre viaţa în cer?

UNII oameni cred că nu avem de unde să ştim cum este viaţa în cer deoarece nimeni n-a venit de acolo să ne spună. Însă Isus a declarat: „[Eu] am coborât din cer“, afirmaţie pe care aceştia o pierd, probabil, din vedere (Ioan 6:38). De asemenea, el le-a zis unor conducători religioşi: „Voi sunteţi din domeniile de jos, eu sunt din domeniile de sus“ (Ioan 8:23). Prin urmare, ce a spus Isus despre cer?

Isus a confirmat că Iehova locuieşte în cer. El l-a numit pe Dumnezeu ‘Tatăl meu care este în cer’ (Matei 12:50). Dar Isus a folosit cuvântul „cer“ cu mai multe sensuri. De exemplu, când a spus: „Uitaţi-vă atent la păsările cerului“, el s-a referit la atmosfera pământului (Matei 6:26). Însă Iehova locuieşte dincolo de atmosferă. Biblia spune: „El este Cel care locuieşte deasupra cercului pământului“ (Isaia 40:22).

Atunci locuieşte ‘Tatăl care este în cer’ printre stele? Şi universul fizic este denumit „cer“ în Sfintele Scripturi. De exemplu, un psalmist a scris: „Când văd cerurile tale, lucrările degetelor tale, luna şi stelele pe care le-ai făcut, îmi spun: Ce este omul muritor ca să-ţi aminteşti de el?“ (Psalmul 8:3, 4).

Nu, Iehova Dumnezeu nu locuieşte în universul pe care l-a creat, aşa cum un tâmplar nu locuieşte în dulapul pe care l-a făcut. Când i-a dedicat lui Iehova templul din Ierusalim, regele Solomon a spus: „Va locui oare Dumnezeu pe pământ? Iată! Nici cerurile, nici cerurile cerurilor nu pot să te cuprindă, atunci cu cât mai puţin această casă pe care am construit-o eu!“ (1 Regi 8:27). Dacă Iehova nu locuieşte în cerul fizic, atunci în care cer locuieşte?

Oamenii au studiat cerurile fizice cu ajutorul unor telescoape puternice, iar unii chiar au călătorit în spaţiul cosmic. Cu toate acestea, aşa cum spune Biblia, „niciun om nu l-a văzut vreodată pe Dumnezeu“ (Ioan 1:18). Isus a arătat motivul: „Dumnezeu este Spirit“ (Ioan 4:24).

Un spirit este o formă de viaţă superioară celei umane. El nu are un corp fizic, alcătuit din carne şi sânge, care să poată fi văzut sau perceput în vreun alt fel de simţurile umane. Astfel, când Isus a spus că locuia în „cer“ alături de Tatăl său, el s-a referit la faptul că era un spirit, o formă de viaţă cu mult mai glorioasă decât orice formă de viaţă fizică (Ioan 17:5; Filipeni 3:20, 21). Acest domeniu spiritual este „cerul“ în care, potrivit Bibliei, locuieşte Dumnezeu. Ce ştim despre acest „cer“? Ce se întâmplă acolo?

Un loc plin de activitate şi de bucurie

Biblia descrie cerul ca fiind un loc ce freamătă de activitate. Ea arată că acolo trăiesc  sute de milioane de fiinţe spirituale fidele (Daniel 7:9, 10). Fiecare dintre aceste fiinţe spirituale are personalitatea ei distinctă. De unde ştim aceasta? În toată creaţia fizică nu există două fiinţe perfect identice. Deci putem fi siguri că şi în cer este o mare diversitate. Totuşi, între aceste fiinţe cereşti există o unitate admirabilă, ele colaborând strâns una cu cealaltă. Nu acelaşi lucru se întâmplă astăzi pe pământ, unde rareori oamenii manifestă un spirit de colaborare autentic.

Să observăm cum descrie Biblia activitatea din cer: „Binecuvântaţi-l pe Iehova, o, îngeri ai săi, tari în putere, care împliniţi cuvântul său, ascultând de glasul cuvântului său! Binecuvântaţi-l pe Iehova, voi, toate armatele lui, slujitorii lui, care faceţi voinţa lui!“ (Psalmul 103:20, 21). Aşadar, în cer se desfăşoară o activitate intensă. Şi putem fi siguri că este o activitate ce aduce numai satisfacţii!

Îngerii slujesc cu bucurie de foarte mult timp. Ei slujesc dinainte de crearea pământului. Potrivit Scripturilor, când Iehova a întemeiat pământul, fiii cereşti ai lui Dumnezeu „strigau împreună de bucurie“ şi „scoteau strigăte de laudă“ (Iov 38:4, 7). Unul dintre fiii cereşti ai lui Dumnezeu a avut chiar privilegiul să lucreze alături de El la crearea tuturor celorlalte lucruri (Coloseni 1:15–17). Această descriere fascinantă a activităţii şi a atmosferei plăcute din cer i-ar putea determina pe unii să se întrebe dacă nu cumva şi oamenii au perspectiva de a trăi în cer.

A fost creat omul pentru a merge la cer?

Din moment ce îngerii îi slujeau lui Dumnezeu în cer înainte de întemeierea pământului, este limpede că primul bărbat şi prima femeie n-au fost creaţi pentru a popula cerurile. Dumnezeu i-a spus primului cuplu uman: „Fiţi roditori, înmulţiţi-vă şi umpleţi pământul“ (Geneza 1:28; Faptele 17:26). Adam era prima fiinţă ce aparţinea unei noi forme de viaţă de pe pământ, înzestrată cu capacitatea de a-l cunoaşte pe Dumnezeu şi de a-i sluji cu fidelitate. El avea să devină tatăl familiei umane, a cărei locuinţă urma să fie pământul. „Cerurile sunt cerurile lui Iehova, dar pământul l-a dat fiilor oamenilor.“ (Psalmul 115:16)

În plus, când Dumnezeu i-a dat instrucţiuni lui Adam, el a menţionat moartea doar ca o pedeapsă pentru neascultare. Dacă Adam ar fi ascultat, el n-ar fi murit niciodată (Geneza 2:17; Romani 5:12). De aceea, în mod normal, oamenii nu vor să moară. Moartea nu este ceva firesc pentru fiinţele umane.

Astfel, nu este deloc surprinzător că Dumnezeu nu i-a spus nimic lui Adam despre faptul de a merge la cer. Pământul nu este un loc de probă unde oamenii sunt testaţi pentru a se vedea dacă sunt demni să trăiască în cer. Omul a fost creat ca să trăiască veşnic pe pământ, iar acest scop al lui Dumnezeu urmează să se împlinească. Biblia promite că „cei drepţi vor moşteni pământul şi vor locui pentru totdeauna pe el“ (Psalmul 37:29). Cu siguranţă, omul nu a fost creat să meargă la cer. Dar de ce le-a promis Isus apostolilor viaţă cerească? A vrut el să spună că toţi oamenii buni vor merge la cer?