Trebuie să respectăm sabatul?
Trebuie să respectăm sabatul?
LA SFÂRŞITUL anilor ’80 ai secolului trecut, mici grupuri de metodişti au organizat o manifestaţie în Suva, capitala Insulelor Fiji. Bărbaţi, femei şi copii, toţi îmbrăcaţi ca pentru biserică, au organizat 70 de blocaje rutiere. Ei au oprit tot traficul comercial şi zborurile interne şi internaţionale. De ce au organizat ei această manifestaţie? Deoarece voiau să determine întreaga naţiune să respecte din nou cu stricteţe sabatul.
În Israel, începând din 2001, toate clădirile noi cu mai multe niveluri trebuie să aibă cel puţin un ascensor care să se oprească automat la fiecare etaj. De ce? Pentru ca evreii pioşi, care ţin sabatul de vineri seara până sâmbătă seara, să nu fie nevoiţi „să muncească“ apăsând pe butoane.
În Tonga, un regat din Pacificul de Sud, duminica este interzisă orice fel de muncă. Traficul aerian şi maritim este întrerupt. Contractele semnate în această zi sunt considerate nule. Constituţia ţării prevede ca toţi cetăţenii, indiferent de convingerile lor religioase, „să considere sfântă“ ziua de duminică. Prin această prevedere se urmăreşte respectarea sabatului la nivel naţional.
Aşa cum arată exemplele de mai sus, mulţi oameni cred că Dumnezeu le cere să ţină sabatul săptămânal. De fapt, unii susţin că respectarea sabatului este esenţială pentru salvarea noastră eternă. Alţii consideră că este cea mai importantă poruncă dată de Dumnezeu. Dar ce este sabatul? Îi îndeamnă Biblia pe creştini să respecte un sabat săptămânal?
Ce este sabatul?
Termenul „sabat“ provine dintr-un verb ebraic care înseamnă „a se odihni, a înceta, a se opri“. Deşi relatarea din Geneza spune că în ziua a şaptea Iehova Dumnezeu s-a odihnit de lucrările sale de creaţie, abia în timpul lui Moise i-a poruncit El poporului său să respecte o zi de odihnă de 24 de ore, adică sabatul (Geneza 2:2). În 1513 î.e.n., după ieşirea israeliţilor din Egipt, Iehova le-a dat în mod miraculos mană în pustiu. El le-a poruncit: „Şase zile să o strângeţi, dar a şaptea zi este un sabat. Atunci nu va fi [mană]“ (Exodul 16:26). În continuare, relatarea biblică spune că „poporul a început să ţină sabatul în a şaptea zi“, de vineri seara, de la apusul soarelui, până sâmbătă seara, la apusul soarelui (Exodul 16:30).
La scurt timp după ce a dat aceste instrucţiuni, Iehova a enunţat o lege referitoare la respectarea sabatului, pe care a inclus-o între Cele zece porunci, transmise prin Moise (Exodul 19:1). A patra dintre aceste porunci prevedea printre altele: „Aminteşte-ţi de ziua sabatului ca s-o sfinţeşti: şase zile să lucrezi şi să-ţi faci toată munca, dar a şaptea zi este un sabat pentru Iehova, Dumnezeul tău“ (Exodul 20:8–10). Astfel, respectarea sabatului a devenit o parte integrantă a vieţii israeliţilor (Deuteronomul 5:12).
A ţinut Isus sabatul?
Da, Isus a ţinut sabatul. Iată ce spune Biblia despre Isus: „Când a venit împlinirea timpului, Dumnezeu l-a trimis pe Fiul său, născut din femeie, născut sub lege“ (Galateni 4:4). Isus s-a născut în Israel şi, prin urmare, era sub Lege, inclusiv sub legea sabatului. Abia după moartea sa a fost desfiinţat legământul Legii (Coloseni 2:13, 14). Dacă ştim când au avut loc aceste evenimente, putem înţelege punctul de vedere al lui Dumnezeu cu privire la sabat. (Vezi graficul de la pagina 15.)
Este adevărat că Isus a spus: „Să nu credeţi că am venit să desfiinţez Legea sau Profeţii. N-am venit să desfiinţez, ci să împlinesc“ (Matei 5:17). Dar ce a vrut el să spună prin cuvintele „să împlinesc“? Pentru a înţelege, să ne gândim la următoarea ilustrare: Un constructor încheie un contract prin care se angajează să construiască o clădire. El îşi împlineşte obligaţiile nu rupând contractul, ci finalizând lucrarea. Când clădirea este terminată şi clientul este mulţumit, obligaţiile contractuale au fost împlinite, iar constructorul nu mai trebuie să respecte acel contract. În mod asemănător, Isus nu a desfiinţat Legea, cu alte cuvinte nu a rupt contractul, ci a împlinit Legea, respectând-o în mod perfect. Întrucât Legea a fost împlinită, poporul lui Dumnezeu nu mai are obligaţia de a o respecta.
Este sabatul o cerinţă pentru creştini?
Din moment ce Isus a împlinit Legea, trebuie creştinii să ţină sabatul săptămânal? Iată ce spune apostolul Pavel sub inspiraţie divină: „Nimeni deci să nu vă judece cu privire la mâncare şi la băutură sau cu privire la vreo sărbătoare, la ţinerea lunii noi sau a unui sabat, fiindcă acestea sunt o umbră a lucrurilor viitoare, dar realitatea este a lui Cristos“ (Coloseni 2:16, 17).
Aceste cuvinte inspirate arată că Dumnezeu a stabilit alte cerinţe pentru slujitorii săi. De ce a fost necesară această schimbare? Deoarece creştinii sunt sub o nouă lege, „legea lui Cristos“ (Galateni 6:2). Legământul Legii, pe care Dumnezeu îl încheiase cu poporul Israel prin Moise, s-a sfârşit odată cu moartea lui Isus. Prin moartea lui Isus, acest legământ a fost împlinit (Romani 10:4; Efeseni 2:15). Atunci mai este în vigoare porunca referitoare la sabat? Nu. După ce a spus că „am fost eliberaţi de sub Lege“, apostolul Pavel a dat ca exemplu una dintre Cele zece porunci (Romani 7:6, 7). Aşadar, Cele zece porunci, inclusiv legea sabatului, fac parte din Legea care nu mai este în vigoare. De aceea, slujitorii lui Dumnezeu nu mai trebuie să respecte sabatul săptămânal.
Trecerea de la sistemul de închinare israelit la cel creştin poate fi ilustrată astfel: Să presupunem că o naţiune îşi schimbă constituţia. Când noua constituţie este adoptată, cea veche nu mai trebuie respectată. Chiar dacă unele legi au rămas neschimbate, altele sunt complet diferite. De aceea, cetăţenii trebuie să studieze cu atenţie noua constituţie pentru a afla ce legi se aplică. În plus, un bun cetăţean trebuie să se informeze cu privire la data când intră în vigoare noua constituţie.
În mod asemănător, Iehova Dumnezeu i-a dat naţiunii Israel peste 600 de legi, printre care zece principale. Ele includeau legi referitoare la moralitate, jertfe, îngrijirea sănătăţii şi respectarea sabatului. Însă Isus a spus despre continuatorii săi unşi că vor alcătui o nouă ‘naţiune’ (Matei 21:43). Începând din anul 33 e.n., această naţiune are o nouă „constituţie“, bazată pe două legi fundamentale: iubirea de Dumnezeu şi iubirea de aproapele (Matei 22:36–40). Deşi multe dintre legile ce constituie „legea lui Cristos“ sunt asemănătoare cu cele date Israelului, nu trebuie să fim surprinşi că anumite legi sunt foarte diferite. Totodată, unele dintre legile date Israelului nu mai trebuie respectate, printre acestea numărându-se şi legea referitoare la sabatul săptămânal.
Şi-a schimbat Dumnezeu normele?
Este această trecere de la Legea lui Moise la „legea lui Cristos“ o dovadă că Dumnezeu şi-a schimbat normele? Nu. Aşa cum un părinte adaptează regulile pe care le stabileşte pentru copiii săi în funcţie de vârsta lor şi de împrejurări, tot aşa şi Iehova a adaptat legile pe care poporul său trebuia să le respecte. Apostolul Pavel explică aceasta în felul următor: „Înainte de a veni credinţa, eram închişi sub paza legii, aşteptând credinţa care trebuia să fie dezvăluită. Astfel, Legea a devenit tutorele nostru care ne conduce la Cristos, ca să fim declaraţi drepţi datorită credinţei. Dar acum, după ce a venit credinţa, nu mai suntem sub tutore“ (Galateni 3:23–25).
Dar cum se aplică raţionamentul lui Pavel la sabat? Să ne gândim la următoarea ilustrare: Cât timp este la şcoală, un elev studiază o materie — cum ar fi prelucrarea lemnului — într-o anumită zi din săptămână. După ce se angajează, el va pune în practică ce a învăţat, însă nu doar în acea zi din săptămână, ci în fiecare zi. În mod asemănător, cât timp au fost sub Lege, israeliţii trebuiau să-şi rezerve o zi pe săptămână pentru odihnă şi închinare. Creştinii însă trebuie să i se închine lui Dumnezeu nu doar o dată pe săptămână, ci în fiecare zi.
Este greşit atunci să-ţi rezervi o zi în fiecare săptămână pentru odihnă şi închinare? Nu. Cuvântul lui Dumnezeu lasă această decizie la latitudinea fiecăruia, spunând: „Unul consideră o zi mai presus decât alta, altul consideră o zi la fel ca toate celelalte. Fiecare să fie pe deplin convins în mintea lui“ (Romani 14:5). Unii ar putea considera o zi mai sfântă decât celelalte. Însă Biblia arată clar că Dumnezeu nu le cere creştinilor să respecte un sabat săptămânal.
[Text generic pe pagina 12]
„Şase zile să o strângeţi, dar a şaptea zi este un sabat. Atunci nu va fi [mană].“ (EXODUL 16:26)
[Text generic pe pagina 14]
„Legea a devenit tutorele nostru care ne conduce la Cristos, ca să fim declaraţi drepţi datorită credinţei. Dar acum, după ce a venit credinţa, nu mai suntem sub tutore.“ (GALATENI 3:24, 25)
[Chenarul/Diagrama de la pagina 13]
Linia internaţională de schimbare a datei şi sabatul
Linia internaţională de schimbare a datei le creează probleme celor ce cred că trebuie să ţină sabatul săptămânal în aceeaşi zi pretutindeni. Linia de schimbare a datei este o linie imaginară care, în cea mai mare parte, traversează Oceanul Pacific de-a lungul meridianului de 180 de grade. Ţările aflate la vest de această linie sunt cu o zi înaintea celor aflate la est.
De exemplu, când în Fiji şi în Tonga este duminică, în Samoa şi în Niue este sâmbătă. Astfel, în timp ce unii locuitori din Fiji ţin sabatul, întrucât este sâmbătă, la numai 1 145 km distanţă, în Samoa, cei de aceeaşi religie lucrează, deoarece la ei este vineri.
Adventiştii de ziua a şaptea din Tonga ţin sabatul duminica, fiindcă vor să-l ţină în acelaşi timp cu adventiştii din Samoa, aflaţi la peste 850 km distanţă. Dar adventiştii din Fiji, aflaţi la mai puţin de 800 km distanţă, nu ţin sabatul odată cu aceştia, întrucât la ei este duminică, iar ei ţin sabatul sâmbăta.
[Diagrama]
(Pentru modul în care textul apare în pagină, vezi publicaţia)
\
\
\
\ SAMOA
\
— ― ― ― ― ― ― ―
FIJI \
Duminică \ Sâmbătă
\
\
TONGA \
\
\
\
[Chenarul de la pagina 15]
(Pentru modul în care textul apare în pagină, vezi publicaţia)
De reţinut:
Deşi unele versete biblice vorbesc despre necesitatea de a respecta sabatul săptămânal, trebuie să vedem când au fost rostite acele cuvinte.
4026 î.e.n. ÎNAINTE DE MOISE
ESTE CREAT ADAM Legea referitoare la sabat nu a existat
înainte de Moise şi de formarea naţiunii
Israel (Deuteronomul 5:1–3, 12–14).
1513 î.e.n. POPORUL ISRAEL PRIMEŞTE LEGEA
LEGEA DATĂ DE Legea privitoare la sabat nu le-a fost
DUMNEZEU ISRAELULUI dată altor naţiuni (Psalmul
147:19, 20). Ea a fost „un semn“ între
Iehova şi fiii lui Israel (Exodul
Sabatul săptămânal a fost doar unul
dintre multele sabate pe care israeliţii
trebuiau să le respecte (Leviticul
16:29–31; 23:4–8; 25:4, 11; Numerele
28:26).
33 e.n. LEGEA LUI CRISTOS
IA SFÂRŞIT LEGEA DATĂ În anul 49 e.n., când apostolii
ISRAELULUI şi bătrânii din Ierusalim au analizat
care sunt cerinţele lui Dumnezeu pentru
creştini şi au luat o hotărâre pe baza
Scripturilor, ei n-au inclus respectarea
sabatului săptămânal printre aceste
cerinţe (Faptele 15:28, 29).
Apostolul Pavel şi-a exprimat îngrijorarea
cu privire la creştinii care puneau accent
pe respectarea anumitor zile (Galateni
4:9–11).
2010 e.n.
[Legenda fotografiei de la pagina 11]
Ziarele au relatat despre blocajele rutiere organizate de grupuri de metodişti, care cereau respectarea cu stricteţe a sabatului în Fiji
[Provenienţa fotografiei]
Prin amabilitatea Fiji Times