Cititorii întreabă . . .

Cum consideră Martorii lui Iehova interconfesionalismul?

▪ În World Christian Encyclopedia se arată că pe pământ există aproximativ 10 000 de religii. Întrucât conflictele religioase au produs multă suferinţă, ideea de interconfesionalism umple de speranţă inima multor credincioşi. Ei cred că acesta poate aduce pace şi unitate în lumea dezbinată în care trăim.

Biblia ne încurajează să păstrăm unitatea. Apostolul Pavel a asemănat congregaţia creştină cu corpul omenesc, în care fiecare mădular este „armonios îmbinat şi făcut să colaboreze“ (Efeseni 4:16). În mod asemănător, apostolul Petru i-a îndemnat pe colaboratorii săi în credinţă: „Să aveţi toţi acelaşi mod de gândire“ (1 Petru 3:8).

Primii creştini trăiau într-o lume multiculturală şi multireligioasă. Totuşi, când a vorbit despre asocierea cu persoane care nu credeau în adevăratul creştinism, Pavel a întrebat: „Ce parte are cel credincios cu cel necredincios?“. Apoi i-a avertizat pe creştini ‘să iasă din mijlocul lor’ (2 Corinteni 6:15, 17). Este clar deci că Pavel s-a pronunţat împotriva interconfesionalismului. De ce?

Apostolul a arătat că, dacă un creştin adevărat s-ar asocia cu o persoană de altă religie în vederea închinării, el ar intra într-un jug nepotrivit, inegal (2 Corinteni 6:14). Această asociere i-ar putea afecta credinţa. Ca să înţelegem mai bine sfatul lui Pavel, să ne gândim la următorul exemplu. Un tată ştie că unii copii din cartier se comportă nepotrivit. Întrucât este un părinte grijuliu, el nu-şi lasă copilul să se joace cu ei. Poate că restricţiile pe care le impune nu sunt privite cu ochi buni de ceilalţi. Totuşi, măsura pe care a luat-o este cât se poate de înţeleaptă, fiind spre binele copilului. Deoarece nu stă cu ceilalţi copii, el este ferit de influenţa lor rea. În mod asemănător, Pavel ştia că, dacă nu se asociau cu alte religii, creştinii erau feriţi de practicile lor dăunătoare.

Exprimând acest punct de vedere, Pavel l-a imitat pe Isus. Deşi a fost cel mai mare promotor al păcii, Isus n-a practicat interconfesionalismul. Pe vremea lui existau multe grupări religioase, printre care fariseii şi saducheii. Isus le-a poruncit continuatorilor săi „să se păzească . . . de învăţătura fariseilor şi a saducheilor“ (Matei 16:12). De fapt, aceste grupări religioase şi-au unit forţele pentru a lupta împotriva lui Isus, mergând până acolo încât au pus la cale uciderea sa.

Dar cum stau lucrurile în prezent? Mai este valabil avertismentul pe care îl dă Biblia cu privire la interconfesionalism? Da. Aşa cum uleiul şi apa nu se amestecă doar pentru că sunt puse împreună, tot aşa nici convingerile religioase diferite nu pot fi armonizate prin interconfesionalism. De exemplu, când persoane de diferite religii se adună ca să se roage pentru pace, cărui dumnezeu se roagă ele? Dumnezeului trinitar al creştinătăţii? Lui Brahma, dumnezeul hinduşilor? Lui Buddha? Sau altcuiva?

Profetul Mica a profeţit că „în zilele din urmă“ oameni din toate naţiunile aveau să spună: „Veniţi, să ne suim la muntele lui Iehova, la casa Dumnezeului lui Iacob, şi el ne va învăţa căile sale, iar noi vom umbla pe cărările sale“ (Mica 4:1–4). Aşadar, urma să existe pace şi unitate la nivel mondial, dar nu pentru că toate credinţele aveau să fie reunite, ci pentru că toţi oamenii aveau să accepte singura credinţă adevărată.

[Legenda fotografiei de la pagina 27]

Membri ai principalelor religii ale lumii la o conferinţă interconfesională (2008)

[Provenienţa fotografiei]

REUTERS/Andreas Manolis