S-a pierdut noţiunea de păcat?

NU CU mult timp în urmă, oamenii care mergeau la biserică îi auzeau deseori pe clerici rostind predici vehemente împotriva celor „şapte păcate de moarte“: dorinţa pătimaşă, lăcomia, zgârcenia, lenea, mânia, invidia şi mândria. De cele mai multe ori, aceştia descriau consecinţele cumplite ale păcatului şi îi îndemnau pe oameni la căinţă. „În prezent“, afirmă un scriitor, „majoritatea conducătorilor religioşi evită să abordeze subiecte stânjenitoare pentru enoriaşi, concentrându-se mai degrabă asupra subiectelor care îi fac pe aceştia «să se simtă bine»“.

Şi unii jurnalişti au remarcat această tendinţă. Iată câteva comentarii din presă:

▪ „Acum nu mai este la modă să vorbeşti despre păcat, căinţă şi izbăvire, ci despre subiecte cu efect terapeutic precum respectul de sine şi iubirea de sine.“ (ziarul Star Beacon, Ashtabula, Ohio)

▪ „Oamenii au pierdut noţiunea de păcat; ei nu mai consideră că unele fapte sunt păcate.“ (revista Newsweek)

▪ „Nu ne mai întrebăm «Ce pretinde Dumnezeu de la noi?», ci, mai degrabă, «Ce face Dumnezeu pentru noi?».“ (ziarul Chicago Sun-Times)

În societatea pluralistă şi tolerantă de azi, oamenii ezită să-i judece pe alţii cu privire la moralitatea lor. În opinia multora, aceasta ar fi o lipsă de politeţe. Cel mai mare păcat pare a fi să judeci acţiunile altuia. Prin urmare, mulţi gândesc astfel: „Ceea ce crezi tu ar putea fi bine pentru tine, dar nu încerca să le impui altora punctul tău de vedere. În zilele noastre, oamenii se ghidează în viaţă după sisteme de valori diferite. Nimeni nu deţine monopolul asupra adevărului moral. Valorile celorlalţi sunt la fel de bune ca ale tale“.

Acest mod de gândire a adus schimbări în vocabularul oamenilor. Cuvântul „păcat“ este rareori folosit în discuţii serioase. Pentru mulţi a ajuns doar un subiect de glumă. Astăzi nu se mai spune că un bărbat şi o femeie „trăiesc în păcat“, ci că „trăiesc împreună“. Nu se mai spune despre o persoană că este „adulteră“, ci că „are o relaţie cu altcineva“. Nu se mai spune despre cineva că este „homosexual“, ci că preferă „un stil de viaţă alternativ“.

Fără îndoială, s-a schimbat mult concepţia oamenilor referitoare la ce este „normal“ şi ce este „păcat“. Dar de ce şi-au schimbat oamenii atitudinea? De ce s-a pierdut noţiunea de păcat? Chiar are importanţă cum privim lucrurile?