V-aţi întrebat?

Ce era poarta oraşului, menţionată deseori în relatările biblice?

▪ În timpurile biblice, majoritatea oraşelor erau înconjurate cu ziduri de apărare. În multe oraşe, lângă porţi existau spaţii deschise, unde oamenii veneau pentru a se întâlni unii cu alţii, pentru a face comerţ sau pentru a afla ultimele noutăţi. Aici se făceau anunţuri publice şi tot aici profeţii îşi puteau proclama mesajele (Ieremia 17:19, 20). În lucrarea The Land and the Book se spune că „aproape toate tranzacţiile publice se încheiau la porţile oraşului sau în apropierea acestora“.

De exemplu, Avraam a cumpărat de la Efron o proprietate ca loc de înmormântare pentru familie „înaintea ochilor fiilor lui Het şi înaintea tuturor celor ce intrau pe poarta oraşului său“ (Geneza 23:7–18). Boaz i-a chemat pe zece dintre bătrânii Betleemului la poarta oraşului şi, în prezenţa lor, a luat măsurile ce se impuneau cu privire la Rut şi la moştenirea soţului ei decedat, potrivit prevederilor legii leviratului, sau a căsătoriei între cumnaţi (Rut 4:1, 2). Totodată, când bătrânii unui oraş slujeau în calitate de judecători, ei stăteau la poarta oraşului ca să audieze cazurile, să pronunţe hotărârile şi să execute judecăţile (Deuteronomul 21:19).

Unde a fost Ofirul, locul în care, potrivit Bibliei, se găsea aur de calitate superioară?

▪ Cea mai veche menţiune biblică a ‘aurului de Ofir’ se găseşte în cartea Iov, unde acest aur este prezentat ca echivalent al ‘aurului pur’ (Iov 28:15, 16). La aproximativ 600 de ani după Iov, regele David a strâns „aur de Ofir“ pentru construirea templului lui Iehova, din Ierusalim. Fiul său Solomon a adus şi el aur din Ofir (1 Cronici 29:3, 4; 1 Regi 9:28).

Conform Scripturilor, Solomon a construit în Eţion-Gheber, pe ţărmul Mării Roşii, o flotă cu care aducea aur din Ofir (1 Regi 9:26). Unii erudiţi consideră că Eţion-Gheberul era situat la extremitatea golfului Aqaba, în zona Elatului şi a Aqabei de astăzi. De acolo, vasele puteau ajunge în orice loc de pe ţărmul Mării Roşii sau chiar în îndepărtatele centre comerciale de pe coastele Africii sau ale Indiei. În opinia lor, Ofirul putea fi în oricare dintre aceste locuri. Însă alţi erudiţi cred că Ofirul se afla în Arabia, întrucât aici au fost descoperite mine de aur antice şi de aici a fost extras aur chiar şi în zilele noastre.

Unii cred că minele de aur ale lui Solomon sunt simple născociri. Însă iată ce a scris egiptologul Kenneth Kitchen: „Ofirul nu este un mit. Pe o ostracă [sau fragment de ceramică] evreiască ce datează probabil din secolul al VIII-lea [î.e.n.] este clar inscripţionată o scurtă notă contabilă: «Aur de Ofir pentru Bet-Horon — 30 de sicli». Ofirul este prezentat aici ca o sursă reală de aur. Denumiri de acest fel se întâlnesc şi în textele egiptene: «aur de Ámau», «aur de Punt» şi «aur de Kush». În fiecare dintre aceste cazuri, denumirea provine fie de la numele regiunii, fie de la calitatea sau tipul aurului din acea regiune“.

[Legenda ilustraţiei de la pagina 15]

Avraam la poarta oraşului, cumpărând un teren

[Legenda fotografiei de la pagina 15]

Ostracă evreiască pe care este inscripţionat numele „Ofir“

[Provenienţa fotografiei]

Collection of Israel Antiquities Authority, Photo © Muzeul Israelului, Ierusalim