Cititorii întreabă . . .

De unde şi-a luat Cain soţie?

▪ „Dacă Adam şi Eva au avut doi fii, Cain şi Abel, de unde şi-a luat Cain soţie?“ Această întrebare-capcană este pusă deseori de cei care privesc Biblia cu scepticism, dar Cuvântul lui Dumnezeu prezintă suficiente detalii ca să putem da un răspuns pe deplin satisfăcător.

În cartea Geneza, capitolele 3 şi 4, găsim următoarele informaţii: 1) Eva a fost „mama tuturor celor vii“. 2) Între data naşterii lui Cain şi momentul când el a oferit jertfa care a fost respinsă de Dumnezeu s-a scurs un anumit timp. 3) Când a fost alungat ca să fie „pribeag şi fugar“, Cain s-a temut că, ‘dacă îl întâlnea cineva’, ar fi putut încerca să-l omoare. 4) Dumnezeu a stabilit un semn pentru a-l ocroti pe Cain, arătând astfel că fie fraţii acestuia, fie alte rude ale sale ar fi putut încerca să-l omoare. 5) „După aceea“, Cain a avut relaţii intime cu soţia lui în „ţara Fugii“ (Geneza 3:20; 4:3, 12, 14–17).

Din aceste informaţii putem trage pe bună dreptate concluzia că soţia lui Cain era o descendentă a Evei, născută la o dată pe care n-o cunoaştem. În Geneza 5:4 se consemnează că, în cei 930 de ani de viaţă, lui Adam „i s-au născut fii şi fiice“. Este adevărat, Biblia nu precizează dacă soţia lui Cain a fost sau nu o fiică a Evei. De fapt, menţionarea ei după ce Cain fusese alungat sugerează că se scursese destul de mult timp pentru ca ea să fi fost chiar una dintre nepoatele lui Adam şi ale Evei. Iată de ce, lucrarea The Amplified Old Testament spune despre soţia lui Cain că era „o descendentă a lui Adam“.

După părerea lui Adam Clarke, biblist din secolul al XIX-lea, faptul că Dumnezeu a stabilit un semn pentru Cain, când acesta s-a temut să nu fie omorât, arată că existau deja câteva generaţii de descendenţi ai lui Adam, suficiente ca să fi „întemeiat câteva sate“.

Căsătoria lui Cain cu una dintre surorile sale sau cu o descendentă de mai târziu a lui Adam, probabil fiica unuia dintre fiii sau fiicele acestuia, este considerată în unele culturi de astăzi o idee inacceptabilă. Unii o resping fiindcă este un tabu în cultura lor, iar alţii fiindcă se tem de apariţia unor anomalii genetice. Totuşi, profesorul LaGard Smith afirmă într-o lucrare a sa: „Este foarte probabil ca la început să fi avut loc căsătorii între fraţi şi surori, oricât de nepotrivit ar fi părut acest lucru dacă ar fi avut loc în generaţiile de mai târziu“ (The Narrated Bible in Chronological Order). De asemenea, este demn de remarcat că relaţiile intime între rude apropiate au fost interzise explicit abia în anul 1513 î.e.n., când Dumnezeu i-a dat lui Moise legile pentru naţiunea Israel (Leviticul 18:9, 17, 24).

Astăzi ne despart câteva mii de ani de starea de perfecţiune de care s-au bucurat iniţial primii noştri părinţi. S-ar putea ca efectul pe care factorul genetic şi cel ereditar îl au asupra noastră să nu fi existat în cazul lor. În plus, unele studii recente, cum este cel publicat în revista Journal of Genetic Counseling, arată că, prin încheierea unor căsătorii între veri primari, riscul de a avea copii cu anomalii congenitale nu este atât de mare cum se crede în general. Este raţional să considerăm că astfel de căsătorii n-au constituit o problemă nici în timpul vieţii lui Adam şi nici înainte de zilele lui Noe. Putem trage deci concluzia că soţia lui Cain a fost o femeie dintre rudele sale.