O conversaţie cu un Martor al lui Iehova — Ce este spiritul sfânt?

MARTORILOR LUI IEHOVA le face plăcere să poarte discuţii biblice cu semenii lor. Aveţi vreo întrebare cu privire la Biblie la care aţi dori să aflaţi răspunsul? Aţi vrea să cunoaşteţi mai multe despre modul de închinare şi despre convingerile Martorilor lui Iehova? Cu prima ocazie când întâlniţi un Martor, abordaţi-l. El va fi încântat să stea de vorbă cu dumneavoastră.

Iată cum ar putea decurge conversaţia cu un Martor al lui Iehova. Să presupunem că un Martor pe nume Sorin bate la uşa unui domn pe nume Ioan.

Ce înţelegeţi prin „spiritul sfânt“?

Ioan: Am auzit că voi, Martorii lui Iehova, nu sunteţi creştini şi nu credeţi în duhul sfânt.

Sorin: Vă asigur că suntem creştini. De fapt, tocmai credinţa în Isus Cristos m-a adus la uşa dumneavoastră în această dimineaţă. Cristos este cel care le porunceşte continuatorilor săi să predice. Pot să vă întreb însă ce înţelegeţi prin „duhul sfânt“?

Ioan: Înţeleg spiritul sfânt, adică a treia persoană a Sfintei Treimi, ajutorul pe care Isus a promis că ni-l va trimite. Pentru mine acest ajutor este foarte important şi vreau să simt prezenţa spiritului sfânt în viaţa mea.

Sorin: Într-adevăr, mulţi cred acest lucru despre spiritul sfânt. Nu demult am cercetat ce spune Biblia despre acest subiect. Dacă aveţi la dispoziţie câteva minute, vă pot arăta unele idei.

Ioan: Da, putem vorbi câteva minute.

Sorin: Permiteţi-mi mai întâi să mă prezint. Numele meu este Sorin. Al dumneavoastră?

Ioan: Ioan. Încântat de cunoştinţă.

Sorin: Asemenea. Domnule Ioan, nu vreau să vă reţin prea mult şi de aceea mă voi referi doar la unul dintre aspectele acestui subiect. Aţi spus că spiritul sfânt este ajutorul promis de Isus şi sunt de acord cu dumneavoastră. Credeţi însă că spiritul sfânt este o persoană, egală cu Dumnezeu?

Ioan: Da, aşa am fost învăţat.

Este spiritul sfânt o persoană?

Sorin: Să citim un pasaj din Biblie care ne ajută să înţelegem dacă spiritul sfânt este sau nu o persoană. Probabil că vă sunt cunoscute versetele din Faptele 2:1–4: „Ziua sărbătorii Penticostei începuse deja şi toţi  erau împreună în acelaşi loc. Deodată, din cer s-a auzit un zgomot ca vâjâitul unui vânt puternic şi a umplut toată casa în care stăteau. Şi au văzut nişte limbi ca de foc, care s-au împărţit, aşezându-se câte una pe fiecare dintre ei. Toţi s-au umplut de spirit sfânt şi au început să vorbească în alte limbi, aşa cum îi făcea spiritul să vorbească“.

Ioan: Cunosc această relatare.

Sorin: Domnule Ioan, ar putea o persoană să se umple cu o altă persoană?

Ioan: Bineînţeles că nu.

Sorin: Să citim acum din acelaşi capitol versetul 17, prima parte: „«În zilele din urmă, spune Dumnezeu, voi turna din spiritul meu peste orice fel de carne»“. Credeţi, domnule Ioan, că Dumnezeu ar putea să toarne peste cineva o parte dintr-un dumnezeu egal cu El?

Ioan: Sigur că nu.

Sorin: Ioan Botezătorul a descris umplerea cu spirit sfânt într-un alt mod. Vă rog pe dumneavoastră să citiţi Matei 3:11.

Ioan: „Eu vă botez cu apă datorită căinţei voastre, dar cel ce vine după mine este mai puternic decât mine şi eu nu sunt vrednic să-i scot sandalele. El vă va boteza cu spirit sfânt şi cu foc.“

Sorin: Mulţumesc. Aţi observat cu ce a asociat Ioan Botezătorul spiritul sfânt?

Ioan: Cu botezul.

Sorin: Exact. Remarcaţi că el s-a referit şi la botezul cu foc. Evident, focul nu este o persoană. Sugerează acest verset că spiritul sfânt este o persoană?

Ioan: Nu.

Sorin: Deci înţelegem din versetele analizate că spiritul sfânt nu este o persoană.

Ioan: Aşa se pare.

În ce sens este ‘un ajutor’?

Sorin: Puţin mai devreme aţi menţionat cuvântul „ajutor“. În Ioan 14:26 Isus a spus că spiritul sfânt este „ajutorul“. Să citim împreună acest verset: „Ajutorul, spiritul sfânt, pe care Tatăl îl va trimite în numele meu, vă va învăţa toate lucrurile şi vă va reaminti tot ce v-am spus“. În opinia unora, acest verset transmite ideea că spiritul sfânt este o persoană care ne ajută şi ne învaţă.

Ioan: Exact. Aşa cred şi eu.

Sorin: Dar oare nu a folosit Isus aici o figură de stil? Remarcaţi ce a spus el despre înţelepciune în Luca 7:35: „Înţelepciunea este dovedită dreaptă de toţi copiii ei“. Aţi spune despre înţelepciune că este o persoană? Că are copii?

Ioan: Nu. E clar o figură de stil.

Sorin: Sunt de acord cu dumneavoastră. Isus subliniază aici că înţelepciunea este dovedită prin fapte. Biblia foloseşte adesea personificarea, o figură de stil prin care se atribuie lucrurilor însuşiri omeneşti. Şi noi folosim în vorbire această figură de stil. De exemplu, într-o dimineaţă însorită spunem că dăm perdeaua la o parte ca să intre soarele, nu-i aşa?

Ioan: Da, şi eu zic la fel.

Sorin: Vă gândiţi la soare ca la o persoană pe care o invitaţi să intre în casa dumneavoastră?

Ioan: Nu, bineînţeles că nu. E doar o figură de stil.

Sorin: Deci când Isus a spus că spiritul sfânt este un ajutor, sau un învăţător, nu a folosit el oare o figură de stil?

Ioan: S-ar putea. Această idee ar fi în concordanţă cu versetele pe care mi le-aţi citit despre turnarea spiritului sfânt şi despre botezul cu spirit sfânt. Dar dacă spiritul sfânt nu este o persoană, atunci ce este?

 Ce este spiritul sfânt?

Sorin: În Faptele 1:8 Isus spune ce este spiritul sfânt. Vreţi să citiţi dumneavoastră acest verset?

Ioan: „Veţi primi putere când spiritul sfânt va veni peste voi şi-mi veţi fi martori în Ierusalim, în toată Iudeea, în Samaria şi până în cea mai îndepărtată parte a pământului.“

Sorin: Observaţi că Isus asociază spiritul sfânt cu puterea. Potrivit versetelor citite anterior, de unde credeţi că vine această putere?

Ioan: De la Dumnezeu Tatăl.

Sorin: Exact. Spiritul sfânt este şi forţa cu care Dumnezeu a creat universul. Despre această forţă se vorbeşte chiar în Geneza 1:2: „Forţa activă a lui Dumnezeu se mişca încoace şi încolo pe suprafaţa apelor“. Termenul ebraic tradus aici prin „forţa activă“ este redat şi prin „spirit“. Spiritul este forţa activă invizibilă prin intermediul căreia Dumnezeu îşi îndeplineşte scopul şi îşi exprimă voinţa. Să mai citim un ultim verset: Luca 11:13. Aţi vrea să-l citiţi dumneavoastră?

Ioan: „Dacă voi, deşi sunteţi răi, ştiţi să le daţi daruri bune copiilor voştri, cu cât mai mult Tatăl din cer le va da spirit sfânt celor care i-l cer!“

Sorin: Gândiţi-vă, din moment ce Tatăl din ceruri are control asupra spiritului sfânt şi li-l dă celor care i-l cer, ar putea fi spiritul sfânt egal cu Tatăl?

Ioan: Nu ar putea. Înţeleg ce vreţi să spuneţi.

Sorin: Mi-aţi zis la început că aveţi la dispoziţie doar câteva minute, aşa că nu vreau să vă mai reţin. Dar, ca să rezumăm cele discutate, permiteţi-mi să vă întreb: Conform versetelor analizate, ce este spiritul sfânt?

Ioan: Este forţa activă a lui Dumnezeu.

Sorin: Corect. Iar când Isus a spus că spiritul sfânt este un ajutor, sau un învăţător, aşa cum am citit în Ioan 14:26, el a folosit o figură de stil numită personificare.

Ioan: Nu ştiam asta.

Sorin: Din cuvintele lui Isus mai aflăm ceva încurajator.

Ioan: Ce anume?

Sorin: Putem să-i cerem lui Dumnezeu spiritul sfânt ca să ne ajute în situaţii grele, dar şi ca să învăţăm adevărul despre El.

Ioan: Foarte interesant. Am să meditez la asta.

Sorin: Înainte de a pleca aş dori să vă mai împărtăşesc o idee la care să meditaţi. Din moment ce spiritul sfânt este forţa activă a lui Dumnezeu, înseamnă că Dumnezeu îl poate folosi pentru a face tot ce-şi propune, nu-i aşa?

Ioan: Categoric.

Sorin: Atunci, de ce nu îşi foloseşte El această putere nemărginită pentru a pune capăt suferinţei şi nelegiuirii care ne înconjoară? V-aţi pus vreodată această întrebare? *

Ioan: Da, să ştiţi că m-am întrebat asta.

Sorin: Ce aţi spune dacă aş reveni săptămâna viitoare pe la aceeaşi oră ca să discutăm acest subiect?

Ioan: Mi-ar plăcea foarte mult. Vă aştept.

[Note de subsol]