ÎN PRIVINŢA rugăciunii, multe tradiţii religioase se concentrează asupra unor aspecte de ordin fizic, cum ar fi poziţia corpului, ordinea cuvintelor şi ceremonialul propriu-zis. Însă, referitor la modul în care trebuie să ne rugăm, Biblia ne ajută să ne concentrăm asupra unor aspecte mult mai importante.

Biblia arată că slujitorii fideli ai lui Dumnezeu s-au rugat în multe locuri şi în diverse poziţii. În funcţie de situaţie, ei s-au rugat în gând sau cu voce tare. S-au rugat privind spre cer sau plecându-se la pământ. Ei nu s-au folosit de icoane, rozarii sau cărţi de rugăciuni, ci s-au rugat din inimă, cu propriile cuvinte. De ce le-a ascultat Dumnezeu rugăciunile?

Aşa cum am văzut în articolul precedent, ei s-au rugat unui singur Dumnezeu: Iehova! Dar mai există un factor de care trebuie să ţinem cont când ne rugăm. Iată ce citim la 1 Ioan 5:14: „Aceasta este încrederea pe care o avem în El: că, indiferent ce am cere după voinţa sa, El ne ascultă“. Rugăciunile noastre trebuie să fie în armonie cu voinţa sa. Însă ce presupune aceasta?

Pentru a ne ruga în armonie cu voinţa lui Dumnezeu, trebuie să ştim care este această voinţă. Deci studierea Bibliei este un element-cheie. Înseamnă atunci că Dumnezeu nu ne ascultă rugăciunile dacă nu suntem experţi în Biblie? Nu, Dumnezeu vrea să învăţăm care este voinţa lui, să încercăm să o înţelegem şi să acţionăm în consecinţă (Matei 7:21–23). Trebuie să ne rugăm în armonie cu ceea ce învăţăm.

Pe măsură ce învăţăm mai multe despre Iehova şi despre voinţa sa, ne întărim credinţa. Credinţa este un alt element-cheie al rugăciunii. Isus a spus: „Tot ce veţi cere în rugăciune având credinţă veţi primi“ (Matei 21:22). Credinţa nu înseamnă credulitate, ea înseamnă să credem în ceva care, deşi nevăzut, este susţinut prin dovezi foarte puternice (Evrei 11:1). Biblia conţine nenumărate dovezi că Iehova, deşi invizibil, este real, demn de încredere şi dornic să răspundă la rugăciunile celor care manifestă credinţă în el. În plus, îl putem ruga oricând să ne dea mai multă credinţă. Iar El ne oferă cu plăcere lucrurile de care avem nevoie (Luca 17:5; Iacov 1:17).

Un alt element-cheie al rugăciunii este evidenţiat în următoarele cuvinte ale lui Isus: „Nimeni nu vine la Tatăl decât prin mine“ (Ioan 14:6). Isus este deci mijlocul prin care ne putem apropia de Tatăl nostru, Iehova. De aceea,  Isus le-a spus continuatorilor lui să se roage în numele său (Ioan 14:13; 15:16). Aceasta nu înseamnă că ar trebui să ne rugăm lui Isus, ci în numele lui Isus, amintindu-ne că datorită lui avem posibilitatea de a ne apropia de Tatăl nostru perfect şi sfânt!

Odată, discipolii i-au zis lui Isus: „Doamne, învaţă-ne cum să ne rugăm“ (Luca 11:1). Evident, ei nu se refereau la elementele-cheie tocmai analizate. Ei erau interesaţi de conţinutul rugăciunii, cu alte cuvinte de ceea ce puteau să-i ceară lui Dumnezeu.