De ce l-au respins pe Mesia?

CÂND Isus se afla pe pământ, mulţimile erau fascinate de învăţăturile şi de miracolele sale. De aceea, mulţi oameni „au crezut în el“, recunoscându-l drept promisul Mesia, sau Cristosul. Ei spuneau: „Ce minuni te-ai aştepta să facă Mesia pe care să nu le fi făcut şi omul acesta?“ (Ioan 7:31, Noul Testament pe înţelesul tuturor).

În pofida dovezilor covârşitoare ce atestau că Isus era Mesia, majoritatea celor care l-au văzut şi l-au auzit n-au manifestat credinţă în el. Din nefericire, chiar şi unii dintre cei care la început au crezut în Isus l-au părăsit mai târziu. De ce nu l-au acceptat atât de mulţi oameni pe Isus ca Mesia? Să analizăm în continuare motivele şi să ne întrebăm: Aş putea face şi eu aceeaşi greşeală?

Aşteptări nerezonabile

În perioada când s-a născut Isus, mulţi evrei aşteptau venirea lui Mesia. Când părinţii l-au dus la templu, el a fost întâmpinat de cei care „aşteptau eliberarea Ierusalimului“ prin promisul Mesia (Luca 2:38). Mai târziu, mulţi oameni care au văzut lucrările lui Ioan Botezătorul s-au întrebat: „Să fie el Cristosul?“ (Luca 3:15). Dar ce aşteptări aveau evreii din secolul întâi de la Mesia?

 Majoritatea evreilor din acea vreme credeau că Mesia avea să vină ca să-i elibereze de sub jugul opresiv al romanilor şi să restabilească pe pământ regatul lui Israel. Înainte ca Isus să-şi înceapă serviciul sacru, se ridicaseră mulţi conducători influenţi care instigau la violenţă împotriva conducerii politice de atunci. Se pare că acţiunile acestor bărbaţi au influenţat aşteptările oamenilor cu privire la Mesia.

Serviciul lui Isus era însă total diferit de acţiunile acestor falşi mesia. Isus nu promova violenţa, ci îi învăţa pe oameni să-şi iubească duşmanii şi să se supună autorităţilor (Matei 5:41–44). El nu a acceptat ca evreii să-l facă rege, explicând că regatul său ‘nu avea să facă parte din lumea aceasta’ (Ioan 6:15; 18:36). Însă ideile preconcepute cu privire la Mesia exercitau o mare influenţă asupra oamenilor.

Ioan Botezătorul a văzut personal miracolul care confirma că Isus era adevăratul Mesia. Cu toate acestea, când era în închisoare, Ioan şi-a trimis discipolii la Isus să-l întrebe: „Tu eşti Cel care vine sau să aşteptăm pe altul?“ (Matei 11:3). Probabil că Ioan se întreba dacă Isus era într-adevăr Eliberatorul care avea să împlinească aşteptările evreilor.

Apostolilor le-a fost greu să înţeleagă că Isus urma să fie ucis, iar apoi înviat. Odată, când Isus le-a explicat că Mesia trebuia să sufere şi să moară, Petru „l-a luat deoparte şi a început să-l mustre“ (Marcu 8:31, 32). Petru nu putea încă să înţeleagă legătura dintre moartea lui Isus şi rolul său de Mesia.

În 33 e.n., cu puţin timp înaintea sărbătorii Paştelui, Isus a fost întâmpinat la intrarea în Ierusalim de mulţimi entuziaste, care l-au aclamat ca Rege (Ioan 12:12, 13). Dar cât de repede s-au schimbat lucrurile! În cursul aceleiaşi săptămâni, Isus a fost arestat şi executat! După moartea lui, doi discipoli au spus cu mâhnire: „Speram că el este acela care va elibera Israelul“ (Luca 24:21). Chiar şi după ce Isus a fost înviat şi li s-a arătat discipolilor, ei au continuat să creadă că Mesia urma să restabilească regatul pe pământ. Discipolii l-au întrebat: „Doamne, în acest timp vei restabili regatul lui Israel?“. Evident, aşteptările greşite cu privire la Mesia erau adânc înrădăcinate în mintea şi în inima oamenilor de atunci (Faptele 1:6).

Abia după înălţarea lui Isus la cer şi după turnarea spiritului sfânt au înţeles discipolii că Mesia avea să fie Rege în cer (Faptele 2:1–4, 32–36). Apostolii Petru şi Ioan au vorbit cu mult curaj despre învierea lui Isus şi au demonstrat prin miracolele pe care le-au făcut că se bucurau de sprijinul lui Dumnezeu (Faptele 3:1–9, 13–15). Mii de oameni aflaţi la Ierusalim au fost receptivi la mărturia lor şi au devenit credincioşi. Însă autorităţile iudaice n-au privit deloc favorabil această situaţie. Aşa cum i se împotriviseră lui Isus, aşa li se împotriveau acum apostolilor şi discipolilor. De ce l-au respins conducătorii religioşi evrei pe Isus cu atâta îndârjire?

Respins de conducătorii religioşi

Prin practicile şi concepţiile lor religioase, evreii din timpul lui Isus deviaseră mult de la Scripturile inspirate. Liderii religioşi ai acelor zile — saducheii, fariseii şi scribii — susţineau tradiţii omeneşti, punându-le mai presus de Cuvântul scris al lui Dumnezeu. Ei îl acuzaseră în repetate rânduri pe Isus că încălca Legea înfăptuind vindecări miraculoase în ziua de sabat. Combătându-le cu vehemenţă învăţăturile ce contraveneau Scripturilor, Isus le-a contestat atât autoritatea, cât şi pretenţiile de a fi aprobaţi de Dumnezeu. Spre deosebire de ei, Isus provenea dintr-o familie modestă şi nu fusese instruit la şcolile lor religioase. De aceea, nu este de mirare că acestor oameni mândri le-a fost atât de greu să-l  recunoască pe Isus ca Mesia! Aceste dispute i-au înfuriat atât de mult, încât „s-au sfătuit împotriva lui [Isus] ca să-l omoare“ (Matei 12:1–8, 14; 15:1–9).

Dar ce explicaţii găseau conducătorii religioşi pentru puterea lui Isus de a înfăptui miracole? Ei nu negau aceste miracole, însă încercau să submineze credinţa oamenilor în Isus susţinând că le înfăptuia cu puterea lui Satan. Ei spuneau: „Omul acesta nu scoate demonii decât cu ajutorul lui Beelzebub, conducătorul demonilor“ (Matei 12:24).

Mai exista un motiv pentru care liderii religioşi refuzau categoric să-l recunoască pe Isus ca Mesia. După ce Isus l-a înviat pe Lazăr, conducătorii mai multor facţiuni religioase s-au sfătuit, zicând: „Ce-i de făcut, pentru că acest om face multe semne? Dacă îl lăsăm aşa, toţi vor crede în el, vor veni romanii şi ne vor lua atât locul, cât şi naţiunea“. Temându-se să nu-şi piardă autoritatea şi poziţia, aceştia au pus la cale uciderea lui Isus şi a lui Lazăr (Ioan 11:45–53; 12:9–11).

Prejudecăţi şi persecuţii

Din cauza atitudinii capilor religioşi din secolul întâi, oricine îl accepta pe Isus ca Mesia era privit cu ostilitate. Mândri de poziţia lor, ei vorbeau cu dispreţ despre oamenii care manifestau credinţă în Isus: „A crezut în el vreunul dintre conducători sau dintre farisei?“ (Ioan 7:13, 48). E adevărat, unii conducători evrei, precum Nicodim şi Iosif din Arimateea, au devenit discipoli ai lui Isus, dar în ascuns, de teama iudeilor (Ioan 3:1, 2; 12:42; 19:38, 39). Capii religioşi porunciseră ca oricine „mărturisea despre [Isus] că este Cristosul, să fie dat afară din sinagogă“ (Ioan 9:22). Acel om devenea un paria, fiind desconsiderat şi repudiat de comunitate.

Opoziţia faţă de apostoli şi faţă de discipolii lui Isus a degenerat în persecuţii violente. Întrucât predicau plini de curaj, apostolii au avut de suferit din cauza Sanhedrinului, Curtea Supremă a evreilor (Faptele 5:40). Împotrivitorii l-au acuzat pe nedrept pe discipolul Ştefan de blasfemie. El a fost condamnat de Sanhedrin şi omorât cu pietre. După aceea „a izbucnit o mare persecuţie împotriva congregaţiei din Ierusalim. Toţi, cu excepţia apostolilor, s-au împrăştiat în regiunile Iudeii şi ale Samariei“ (Faptele 6:8–14; 7:54–8:1). Saul, cunoscut mai târziu ca apostolul Pavel, a participat şi el la persecuţiile susţinute oficial de marele preot şi de „adunarea bătrânilor“ (Faptele 9:1, 2; 22:4, 5).

În pofida acestui climat ostil, creştinismul s-a răspândit cu rapiditate după moartea lui Isus. Deşi mii de oameni îmbrăţişau creştinismul, creştinii erau totuşi o minoritate în Palestina din secolul întâi. Cei care se identificau drept continuatori ai lui Cristos riscau să fie marginalizaţi şi persecutaţi crunt.

Învăţăminte pentru noi

Aşa cum am văzut, din cauza concepţiilor greşite, a presiunilor din partea comunităţii şi a persecuţiilor, mulţi oameni din secolul întâi n-au manifestat credinţă în Isus. Astăzi, ideile greşite cu privire la Isus şi la învăţăturile sale au acelaşi efect. De exemplu, mulţi au fost învăţaţi că Regatul lui Dumnezeu este în inima omului sau că va fi instaurat prin eforturi umane. Alţii sunt încurajaţi să-şi pună încrederea în ştiinţă şi tehnologie pentru rezolvarea problemelor omenirii, nicidecum în Mesia. Mulţi critici moderni susţin că evenimentele consemnate în Biblie privitoare  la serviciul sacru al lui Isus nu sunt fapte istorice, subminând astfel credinţa oamenilor în Mesia.

Din cauza acestor idei şi afirmaţii, mulţi nu înţeleg rolul lui Mesia sau nu sunt interesaţi de subiect. Însă azi, cei interesaţi dispun de mai multe dovezi că Isus este Mesia decât cei din secolul întâi. În prezent, avem la dispoziţie toate cărţile Scripturilor ebraice, care conţin numeroase profeţii privitoare la acţiunile lui Mesia, precum şi cele patru evanghelii ale Bibliei, care consemnează cum a împlinit Isus aceste profeţii. *

Aşadar, avem suficiente dovezi pentru a lua o decizie în cunoştinţă de cauză cu privire la Mesia. Şi ar trebui să luăm această decizie urgent. De ce? Deoarece Biblia dezvăluie că Isus, în calitate de Rege Mesianic al Regatului lui Dumnezeu, va trece în curând la acţiune. El îi va înlătura pe toţi cei care distrug pământul şi va instaura o domnie dreaptă ce le va permite supuşilor săi ascultători să trăiască veşnic pe pământ în condiţii paradiziace (Daniel 2:44; Revelaţia 11:15, 18; 21:3–5). Şi tu te poţi bucura de acest viitor minunat dacă te vei strădui să înveţi despre Isus şi să manifeşti credinţă în el acum. Meditează la următoarele cuvinte ale lui Isus: „Atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât l-a dat pe Fiul său unic-născut, pentru ca oricine manifestă credinţă în el să nu fie distrus, ci să aibă viaţă veşnică“ (Ioan 3:16).

[Notă de subsol]

[Text generic pe pagina 20]

L-ai fi acceptat pe Isus drept Mesia dacă ai fi trăit pe vremea lui?

[Legenda fotografiei de la pagina 21]

Nu permite ideilor preconcepute să te împiedice să înveţi adevărul despre Isus