Să manifestăm consideraţie faţă de părinţii fără partener

PĂRINŢII fără partener se numără printre cei mai solicitaţi oameni. Provocările cu care se confruntă sunt foarte multe. Pentru a-şi creşte copiii, ei trebuie să se achite de diverse responsabilităţi. Pe lângă serviciu, ei trebuie să meargă la cumpărături, să gătească, să facă curăţenie şi să se ocupe de educarea copiilor. În plus, trebuie să se îngrijească de sănătatea, de destinderea şi de necesităţile afective ale copiilor lor, iar, dacă le mai rămâne timp, să se ocupe puţin şi de ei înşişi.

Deşi familiile monoparentale sunt tot mai numeroase în societatea de azi, ele trec adesea neobservate. Iată ce a mărturisit o mamă: „Până nu am ajuns şi eu un părinte fără partener, nu m-am gândit la aceste familii“. Ce putem face pentru a le arăta consideraţie părinţilor fără partener? De ce ar trebui să manifestăm interes faţă de ei? Să analizăm în continuare trei motive.

De ce să le arătăm consideraţie

Mulţi părinţi fără partener vor să fie ajutaţi. O văduvă în vârstă de 41 de ani şi mamă a doi copii a spus: „Uneori nu ştiu ce trebuie să fac şi mă simt de-a dreptul copleşită de responsabilităţi“. Întrucât partenerul conjugal le-a murit sau i-a părăsit, ori din cauza altor situaţii dificile, mulţi părinţi fără partener împărtăşesc sentimentele unei mame, care a spus: „Avem nevoie cu disperare de ajutor!“.

Ne face fericiţi. Aţi ajutat vreodată pe cineva să ducă o povară prea grea pentru el? Probabil că aceasta v-a adus bucurie. În mod asemănător, un părinte fără partener poartă o povară care este uneori prea grea. Când sunteţi receptivi la necesităţile lui, întinzându-i o mână de ajutor, veţi simţi cât de adevărate sunt cuvintele din Psalmul 41:1: „Fericit este omul care manifestă consideraţie faţă de cel neajutorat“ (New English Bible, 1970).

Îl bucură pe Dumnezeu. În Iacov 1:27 se spune: „Închinarea curată şi neîntinată în ochii Dumnezeului şi Tatălui nostru este aceasta: să te îngrijeşti de orfani şi de văduve în necazul lor“, inclusiv de părinţii fără partener. * Iar în Evrei 13:16 se spune: „Nu uitaţi să faceţi binele şi să împărţiţi bunurile cu alţii, căci astfel de jertfe îi plac lui Dumnezeu“.

 Păstrând în minte aceste trei motive, să vedem în continuare cum îi putem ajuta pe părinţii fără partener şi cum putem fi siguri că ajutorul pe care îl dăm părinţilor fără partener este practic.

Să discernem ce necesităţi au

Se pare că cel mai simplu lucru este să-i întrebăm cu ce îi putem ajuta. Adevărul este însă că ei nu ne vor spune de ce anume au nevoie. Aşa cum am observat, în Psalmul 41:1 suntem îndemnaţi „să manifestăm consideraţie“. Potrivit unei lucrări de referinţă, cuvântul ebraic folosit aici sugerează „o gândire bazată pe raţionamente elaborate, care ne determină să acţionăm cu înţelepciune“.

Aşadar, pentru a vedea care este cea mai bună modalitate de a ajuta, trebuie să ne gândim la problemele pe care le întâmpină un părinte fără partener. Să fim buni observatori, să nu privim cu superficialitate situaţia. Să ne întrebăm: Dacă aş fi în locul lui, ce fel de ajutor mi-ar trebui? Bineînţeles, mulţi părinţi fără partener ne vor spune că, oricât ne-am strădui, nu vom putea înţelege pe deplin prin ce trec decât dacă am fi în situaţia lor. Totuşi, dacă încercăm să discernem problemele cu care se confruntă, vom putea ‘să manifestăm consideraţie’ faţă de ei şi să acţionăm în consecinţă.

Să imităm exemplul perfect al lui Dumnezeu

Nimeni nu se îngrijeşte cu mai multă iubire şi eficienţă de nevoile unui părinte fără partener ca Iehova Dumnezeu. Multe versete scot în evidenţă consideraţia şi grija pe care le manifestă Iehova faţă de văduve şi faţă de orfanii de tată şi, implicit, faţă de părinţii fără partener. Observând modul în care Dumnezeu le poartă de grijă acestor persoane „neajutorate“, învăţăm cum putem oferi şi noi sprijin practic. Să analizăm în acest sens patru factori importanţi.

Să fim buni ascultători

În Legea pe care a dat-o Israelului antic, Iehova a declarat că ‘va auzi negreşit strigătul’ celor năpăstuiţi (Exodul 22:22, 23). Cum putem imita exemplul lui Dumnezeu? Părinţii fără partener se confruntă adesea cu sentimente acute de singurătate întrucât nu au alături un adult cu care să discute. „Uneori, după ce copiii merg la culcare, eu plâng până nu mai pot“, spune cu tristeţe o mamă fără partener. „Câteodată, singurătatea este extrem de greu de îndurat.“ Să ne facem timp ‘să auzim strigătul’ unui părinte fără partener care simte, probabil, nevoia să-şi descarce sufletul! Ascultându-l într-un cadru adecvat, în care nu sunt încălcate principiile biblice, îl putem ajuta mult să depăşească problemele specifice familiilor monoparentale.

Să fim încurajatori

Iehova a inspirat scrierea psalmilor, care sunt cântări sacre intonate de israeliţi cu ocazia închinării la Iehova. Imaginaţi-vă cât de încurajaţi se simţeau orfanii de tată şi văduvele când intonau acele cuvinte inspirate care le aminteau că Iehova le era „tată“ şi „judecător“ şi că le alina suferinţele! (Psalmul 68:5; 146:9) Şi noi le putem adresa părinţilor fără partener cuvinte încurajatoare pe care să şi le amintească peste ani. Ruth, o mamă singură, îşi aminteşte cu drag de cuvintele pe care i le-a spus în urmă cu 20 de ani un tată cu multă experienţă în creşterea copiilor: „Te ocupi bine de educarea celor doi băieţi ai tăi. Continuă aşa!“. Ruth spune: „Cuvintele lui m-au încurajat enorm“. Da, „cuvintele amabile sunt un bun medicament“ şi îl pot încuraja pe un părinte fără partener mai mult decât ne-am putea imagina (Proverbele 15:4, Contemporary English Version, 1995). Să ne  gândim, aşadar, la ceva concret şi să-l lăudăm sincer!

Să-i ajutăm materialiceşte când este necesar

Legea lui Iehova prevedea anumite măsuri prin care văduvele şi orfanii de tată puteau să-şi procure hrana în mod demn. Datorită acestor măsuri, ei aveau suficientă hrană ca să „mănânce . . . şi să se sature“ (Deuteronomul 24:19–21; 26:12, 13). Şi noi putem ajuta materialiceşte, în mod discret şi demn, o familie monoparentală. De exemplu, le-am putea aduce ceva de mâncare sau o sacoşă cu alimente. Sau, dacă avem haine ce s-ar potrivi unui părinte fără partener sau copiilor acestuia, li le-am putea oferi. Ori le-am putea da bani pentru a-şi cumpăra cele necesare.

Să petrecem timp cu ei

Iehova a poruncit ca văduvele şi orfanii de tată să participe la sărbătorile anuale, cu ocazia cărora se bucurau de compania celorlalţi israeliţi. De fapt, Iehova le-a spus: „Să te bucuri“ (Deuteronomul 16:10–15). Şi în prezent, creştinii sunt îndemnaţi să fie „ospitalieri unii cu alţii“, să se destindă împreună (1 Petru 4:9). De exemplu, i-am putea invita pe membrii unei familii monoparentale la masă. Nu trebuie să facem pregătiri foarte mari. „Sunt necesare puţine lucruri, ba chiar unul singur“, a spus Isus odată, când se destindea cu nişte prieteni (Luca 10:42).

Eforturile noastre vor fi apreciate

Kathleen, o mamă care a crescut singură trei copii, spune că nu va uita niciodată următorul sfat înţelept: „Nu aştepta nimic; apreciază orice“. Asemenea lui Kathleen, mulţi părinţi fără partener sunt conştienţi că lor le revine responsabilitatea de a-şi creşte copiii. De aceea, ei nu aşteaptă ca alţii să le preia această responsabilitate. Însă, cu siguranţă, apreciază orice ajutor pe care îl primesc. Manifestând consideraţie faţă de părinţii fără partener, vom contribui la bunăstarea lor şi vom simţi bucurie. În plus avem încrederea că Iehova Dumnezeu ‘ne va răsplăti pentru faptele noastre’ (Proverbele 19:17).

[Notă de subsol]

[Legenda fotografiei de la pagina 24]

I-aţi invitat de curând pe membrii unei familii monoparentale la masă?