Adevărul despre Eden: De ce să-l cunoaşteţi?
Adevărul despre Eden: De ce să-l cunoaşteţi?
UNII erudiţi ridică o obiecţie neaşteptată cu privire la relatarea despre Eden. Ei afirmă că ea nu este susţinută de restul Bibliei. De exemplu, Paul Morris, profesor de studii religioase, spune: „Nu există referiri directe ulterioare în Biblie la relatarea despre grădina Edenului“. Şi alţi „experţi“ subscriu la opinia sa, dar ea este departe de adevăr.
Biblia se referă deseori la grădina Edenului, la Adam, la Eva şi la şarpe. * Însă greşeala pe care o fac aceşti erudiţi este nesemnificativă în comparaţie cu o greşeală mult mai gravă şi mult mai răspândită: Conducătorii religioşi şi criticii Bibliei discreditează relatarea din Geneza despre Eden, lansând astfel un atac virulent asupra Sfintelor Scripturi. De ce afirmăm aceasta?
Dacă vom înţelege evenimentele din grădina Edenului, vom înţelege întreaga Biblie. De exemplu, Cuvântul lui Dumnezeu ne ajută să găsim răspunsul la cele mai profunde şi mai importante întrebări pe care ni le punem în viaţă şi, deseori, răspunsurile Bibliei au legătură cu cele întâmplate în Eden. Iată câteva exemple.
● De ce îmbătrânim şi murim? Dacă ascultau de Iehova, Adam şi Eva puteau trăi veşnic. Numai în cazul în care se răzvrăteau, mureau. În ziua în care s-au răzvrătit, ei au început să moară (Geneza 2:16, 17; 3:19). Întrucât au pierdut perfecţiunea, ei le-au transmis urmaşilor lor păcatul şi imperfecţiunea. Biblia explică: „Printr-un singur om a intrat păcatul în lume şi prin păcat moartea, şi astfel moartea s-a extins la toţi oamenii, fiindcă toţi au păcătuit“ (Romani 5:12).
● De ce permite Dumnezeu răutatea? În grădina Edenului, Satan l-a acuzat pe Dumnezeu de minciună şi a insinuat că El îşi privează creaturile de ceva bun (Geneza 3:3–5). Astfel, Satan a pus la îndoială caracterul drept al guvernării lui Iehova. Adam şi Eva au ales să îl urmeze pe Satan, respingând şi ei suveranitatea lui Iehova şi susţinând că omul poate hotărî singur ce este bine şi ce este rău. Fiind drept şi înţelept la modul absolut, Iehova ştia că modalitatea cea mai bună de a răspunde la această provocare era aceea de a le lăsa oamenilor suficient timp pentru a se conduce singuri, după bunul plac. Conducerea umană independentă de Dumnezeu a avut drept consecinţă răutatea, cauzată, printre altele, şi de influenţa permanentă a lui Satan. Această răutate a dezvăluit de-a lungul timpului un adevăr incontestabil: Omul nu este în stare să se conducă fără ajutorul lui Dumnezeu (Ieremia 10:23).
● Care este scopul lui Dumnezeu cu privire la pământ? Încântătoarea grădină a Edenului creată de Iehova avea să servească drept model în amenajarea întregii planete. Dumnezeu le-a dat primilor doi oameni misiunea de a umple pământul cu descendenţii lor şi ‘de a-l supune’. Frumuseţea şi armonia din grădina Edenului trebuiau să caracterizeze tot pământul (Geneza 1:28). Aşadar, scopul lui Dumnezeu cu privire la pământ este ca acesta să devină un paradis şi să fie locuit de oameni perfecţi, care să formeze o familie unită. O mare parte a Bibliei vorbeşte despre mijlocul prin care Dumnezeu îşi va îndeplini scopul pe care l-a avut la început cu pământul.
● De ce a venit Isus Cristos pe pământ? Răzvrătirea lui Adam şi a Evei a adus moartea atât asupra lor, cât şi asupra urmaşilor lor. Însă, în marea sa iubire, Dumnezeu i-a dat omenirii o speranţă. El l-a trimis pe Fiul său pe pământ pentru a plăti o răscumpărare, după cum o numeşte Biblia (Matei 20:28). Ce înseamnă această răscumpărare? Isus a fost „ultimul Adam“; el a reuşit în ceea ce Adam eşuase. Ascultând de Iehova, Isus şi-a păstrat viaţa umană perfectă. Apoi, el şi-a dat de bunăvoie viaţa ca jertfă, sau ca răscumpărare, pentru ca toţi oamenii fideli să aibă parte de iertarea păcatelor şi, în final, să se bucure de viaţa pe care au avut-o Adam şi Eva în grădina Edenului înainte de a păcătui (1 Corinteni 15:22, 45; Ioan 3:16). Isus a garantat astfel că scopul lui Iehova de a transforma pământul într-un paradis edenic se va realiza. *
Scopul lui Dumnezeu nu este neclar, nu este un concept teologic abstract. Este real. Aşa cum putem fi siguri că grădina Edenului, cu oamenii şi animalele ei, a existat cu adevărat, tot aşa putem fi siguri că în curând promisiunea lui Dumnezeu cu privire la viitor se va împlini cu adevărat. Vei fi şi tu martor la împlinirea ei? Depinde în mare măsură de tine. Acesta este viitorul pe care Dumnezeu îl doreşte pentru cât mai mulţi oameni, chiar şi pentru cei a căror viaţă nu este încă în armonie cu normele sale (1 Timotei 2:3, 4).
Înainte de a muri, Isus a vorbit cu un răufăcător. Deşi acest om ştia că merita să fie executat, a apelat la Isus pentru a găsi mângâiere şi speranţă. Cum a reacţionat Isus? El i-a spus: „Vei fi cu mine în Paradis!“ (Luca 23:43). Dacă Isus doreşte ca acel om, care a fost un răufăcător, să fie înviat şi să primească binecuvântarea de a trăi veşnic într-un paradis edenic, nu doreşte el oare ca şi tu să te bucuri de aceeaşi binecuvântare? Cu siguranţă că da! Şi la fel doreşte şi Tatăl său! Dacă şi tu vrei să ai parte de acest viitor, străduieşte-te să-l cunoşti pe Dumnezeul care a făcut grădina Edenului.
[Note de subsol]
^ par. 3 Vezi, de exemplu, Geneza 13:10; Deuteronomul 32:8; 2 Samuel 7:14; 1 Cronici 1:1; Isaia 51:3; Ezechiel 28:13; 31:8, 9; Luca 3:38; Romani 5:12–14; 1 Corinteni 15:22, 45; 2 Corinteni 11:3; 1 Timotei 2:13, 14; Iuda 14 şi Revelaţia 12:9.
^ par. 8 Pentru mai multe informaţii referitoare la jertfa de răscumpărare a lui Cristos, vezi capitolul 5 al cărţii Ce ne învaţă în realitate Biblia?, publicată de Martorii lui Iehova.
[Chenarul/Ilustraţiile de la pagina 10]
O PROFEŢIE CE STRĂBATE ÎNTREAGA BIBLIE
„Voi pune duşmănie între tine [şarpe] şi femeie, între sămânţa ta şi sămânţa ei. El îţi va zdrobi capul şi tu îi vei zdrobi călcâiul“ (Geneza 3:15).
Aceasta este prima profeţie a Bibliei, pe care Dumnezeu a rostit-o în Eden. Pe cine reprezintă cele patru personaje ale profeţiei: femeia, sămânţa ei, şarpele şi sămânţa lui? În ce sens există „duşmănie“ între ele?
ŞARPELE
Satan Diavolul (Revelaţia 12:9).
FEMEIA
Organizaţia lui Iehova alcătuită din creaturi cereşti (Galateni 4:26, 27). Isaia a vorbit despre „femeie“, profeţind că ea avea să dea naştere unei naţiuni spirituale (Isaia 54:1; 66:8).
SĂMÂNŢA ŞARPELUI
Cei care aleg să facă voinţa lui Satan (Ioan 8:44).
SĂMÂNŢA FEMEII
În primul rând Isus Cristos, care provine din partea cerească a organizaţiei lui Iehova. „Sămânţa“ îi include şi pe fraţii spirituali ai lui Cristos, care domnesc cu el în cer. Aceşti creştini unşi formează o naţiune spirituală, „Israelul lui Dumnezeu“ (Galateni 3:16, 29; 6:16; Geneza 22:18).
ZDROBIREA CĂLCÂIULUI
O lovitură dureroasă pentru Mesia, dar cu efect temporar. Satan a reuşit să-l ucidă pe Isus când acesta a fost pe pământ. Însă Isus a fost înviat.
ZDROBIREA CAPULUI
O lovitură mortală pentru Satan. Isus îl va distruge pe Satan pentru totdeauna. Dar, înainte de aceasta, Isus va înlătura tot răul provocat de Diavol la început, în grădina Edenului (1 Ioan 3:8; Revelaţia 20:10).
Broşura Biblia — Care este mesajul ei?, publicată de Martorii lui Iehova, conţine o analiză succintă a temei principale a Bibliei.
[Legenda ilustraţiei de la pagina 11]
Adam şi Eva au suportat consecinţele dezastruoase ale păcatului