V-aţi întrebat?

Cum îşi asigurau israeliţii din vechime rezerva de apă, având în vedere că sezonul secetos era lung în Israel?

▪ În Israel plouă între lunile octombrie şi aprilie, iar ploaia umple uneori văile, provocând torente. Însă vara, majoritatea acestor torente seacă şi timp de mai multe luni nu plouă deloc. Cum reuşeau israeliţii din timpurile biblice să-şi asigure o rezervă constantă de apă?

Ei săpau şanţuri în versanţii dealurilor pentru a direcţiona apa ploilor de iarnă în gropi subterane, sau rezervoare. Acoperişurile erau suficient de înclinate pentru ca apa de ploaie să se scurgă în aceste rezervoare. Multe familii aveau rezervoare proprii, cu apă de băut (2 Regi 18:31; Ieremia 6:7).

De asemenea, israeliţii profitau de izvoarele naturale. În regiunile muntoase, ploile de iarnă se infiltrau în sol până ajungeau la straturile impermeabile de rocă. Apa curgea apoi de-a lungul acestor straturi şi ieşea din nou la suprafaţă sub formă de izvoare. Deseori, satele erau întemeiate în apropierea unui izvor, fapt dovedit de numele unor locuri precum En-Şemeş, En-Roghel şi En-Ghedi (în ebraică „en“ însemnând izvor) (Iosua 15:7, 62). În Ierusalim, israeliţii au săpat un canal în stâncă masivă pentru a aduce apă de izvor în oraş (2 Regi 20:20).

În zonele în care nu existau izvoare naturale, israeliţii săpau fântâni până la pânza freatică. Un exemplu în acest sens este fântâna de la Beer-Şeba (în ebraică „beér“ însemnând fântână) (Geneza 26:32, 33). Scriitorul André Chouraqui spune că „soluţiile tehnice găsite de [israeliţi] stârnesc şi în prezent admiraţia“.

În ce fel de casă trebuie să fi locuit Avram (Avraam)?

▪ Avram şi soţia lui au trăit în Ur, un oraş prosper din Caldeea. Însă la porunca lui Dumnezeu, ei au părăsit oraşul şi au locuit în corturi (Geneza 11:31; 13:12). A fost nevoie de sacrificiu pentru a face această schimbare!

Între 1922 şi 1934, Leonard Woolley a făcut săpături în Ur, aflat pe teritoriul Irak-ului de azi. Printre clădirile pe care le-a descoperit se numără şi 73 de case din cărămidă. Majoritatea caselor aveau camerele dispuse în jurul unei curţi pavate. Curtea era uşor înclinată spre centru pentru ca apa menajeră să se poată scurge într-un canal. În casele mai mari, camerele de oaspeţi aveau şi băi. La parter se aflau bucătăria, dotată cu un şemineu, şi camerele sclavilor. Familia locuia la etaj, unde se ajungea urcând pe scări. Scările duceau la un balcon din lemn ce înconjura curtea şi permitea accesul la uşile camerelor de sus.

„O casă . . . prevăzută cu o curte pavată, cu pereţi frumos văruiţi, cu sistem de canalizare, . . . cu douăsprezece sau chiar mai multe camere indică un nivel de trai înalt“, a scris Leonard Woolley. „Iar acestea sunt casele . . . clasei de mijloc, ale proprietarilor de magazine, ale micilor negustori, ale scribilor etc.“

[Legenda fotografiei de la pagina 19]

Rezervor, Horvot Mezada, Israel

[Provenienţa fotografiei]

© Parcul Naţional Masada, Israel Nature and Parks Authority

[Legenda ilustraţiei de la pagina 19]

Desenul unei case din timpul lui Avraam

[Provenienţa ilustraţiei]

© Desen: A. S. Whitburn