Cine ar trebui să-i înveţe pe copii despre Dumnezeu?
Cine ar trebui să-i înveţe pe copii despre Dumnezeu?
„Elevul nu este mai presus de învăţătorul lui, dar cine este instruit în mod desăvârşit va fi ca învăţătorul lui.“ (LUCA 6:40)
UNII părinţi nu se simt capabili să-şi înveţe copiii despre Dumnezeu. Probabil consideră că nu au suficientă instruire sau că nu cunosc prea multe despre religie ca să fie învăţători buni. De aceea, ei tind să lase această sarcină importantă în seama rudelor sau a conducătorilor religioşi.
Totuşi, cine este cel mai în măsură să-i înveţe pe copii adevăruri religioase şi principii morale? Să vedem ce spune Biblia şi să comparăm declaraţiile ei cu ceea ce au constatat cercetătorii.
Care este rolul tatălui?
Ce ne învaţă Biblia: „Taţilor, nu provocaţi la mânie pe copiii voştri, ci creşteţi-i în disciplina şi în învăţătura Domnului“ (Efeseni 6:4, Cornilescu, 1996).
La ce concluzie au ajuns cercetătorii: Ce foloase au taţii dacă îşi formează convingeri religioase ferme? Într-un articol publicat în 2009 se spunea: „Apartenenţa la o comunitate religioasă îi poate ajuta pe bărbaţi să devină taţi mai
buni. În acest cadru, oamenii găsesc sprijin şi îndrumare, precum şi principii şi sfaturi cu privire la modul în care să-şi trăiască viaţa“ (Fathers’ Religious Involvement and Early Childhood Behavior).Biblia pune un mare accent pe rolul tatălui în creşterea şi educarea copiilor (Proverbele 4:1; Coloseni 3:21; Evrei 12:9). Dar mai sunt sfaturile ei valabile în zilele noastre? În 2009, Universitatea Florida a publicat un articol despre influenţa pe care o au taţii asupra copiilor. Potrivit cercetătorilor, copiii în a căror creştere se implicaseră şi taţii aveau în general mai multă empatie şi mai mult respect de sine. Băieţii erau mai manieraţi, iar fetele aveau un psihic mai sănătos. Cu siguranţă, sfaturile Bibliei sunt încă valabile.
Cât de important este rolul mamei?
Ce ne învaţă Biblia: „Nu părăsi legea mamei tale“ (Proverbele 1:8).
La ce concluzie au ajuns cercetătorii: Într-o lucrare publicată în 2006 se spunea: „În multe ţări, mamele petrec cu copiii lor în medie cu 65–80% mai mult timp decât taţii“ (Handbook of Child Psychology). Având în vedere cât de mult timp petrece o mamă cu copilul, vorbirea, acţiunile şi atitudinea ei influenţează profund dezvoltarea acestuia.
Când părinţii colaborează pentru a-i învăţa pe copiii lor adevărul despre Dumnezeu, ei le oferă acestora cel puţin două cadouri preţioase. În primul rând, copiii au ocazia să lege o relaţie de prietenie cu Tatăl lor ceresc, prietenie ce le va aduce foloase pe tot parcursul vieţii. În al doilea rând, copiii învaţă din exemplul părinţilor cum trebuie să colaboreze soţul şi soţia pentru a atinge obiective importante (Coloseni 3:18–20). Deşi părinţii pot fi ajutaţi şi de alţii, lor le revine responsabilitatea de a-şi învăţa copiii despre Dumnezeu şi despre modul în care doreşte el să funcţioneze familia.
Aşadar, cum ar trebui părinţii să-şi înveţe copiii despre Dumnezeu? Care sunt cele mai bune metode?