Avraam — un exemplu de curaj

Avraam se uită la familia şi la slujitorii săi în timp ce se pregătesc să plece spre Canaan (Geneza 12:1–5). Privind acest grup numeros de oameni, cărora trebuie să le poarte de grijă, Avraam îşi dă seama cât de mare este responsabilitatea pe care o are faţă de ei. Cum le va satisface necesităţile materiale într-o ţară necunoscută? Nu i-ar fi mai uşor dacă s-ar întoarce în Ur, o regiune prosperă cu păşuni întinse, cu pământ fertil şi cu apă din abundenţă? Dar dacă avea să se îmbolnăvească sau să moară în acea ţară străină? Cine avea să se îngrijească de familia lui? Probabil că Avraam se îngrijorează cu privire la aceste lucruri. Totuşi, el nu se lasă copleşit de teamă. Avraam este hotărât să treacă la acţiune şi să asculte de poruncile lui Dumnezeu, orice s-ar întâmpla. Aceasta este o dovadă de mare curaj.

 CE ESTE CURAJUL? Curajul presupune tărie de caracter; este calitatea de a fi îndrăzneţ şi cutezător; este opusul timidităţii sau al laşităţii. A avea curaj nu înseamnă a nu simţi niciodată teamă. O persoană care primeşte curaj de la Dumnezeu trece la acţiune în pofida temerilor.

CUM A DOVEDIT AVRAAM CURAJ? Avraam a fost hotărât să nu urmeze mulţimea. El a crescut într-un mediu în care oamenii se închinau la numeroşi zei şi idoli. Totuşi, Avraam n-a permis ca teama de ce vor crede alţii să-l împiedice să facă ceea ce ştia că este drept. Mai degrabă, el a urmat cu îndrăzneală o altă cale, alegând să se închine la un singur Dumnezeu, „Dumnezeul Preaînalt“, Iehova (Geneza 14:21, 22).

Avraam a pus închinarea la adevăratul Dumnezeu înaintea preocupărilor materiale. El a fost dispus să renunţe la viaţa confortabilă din Ur şi să meargă în pustiu, având încredere deplină că Iehova urma să se îngrijească de necesităţile lui materiale. Desigur, de-a lungul anilor, el s-a gândit probabil la unele avantaje de care se bucurase în Ur. Dar Avraam era sigur că Iehova avea să se îngrijească întotdeauna de el şi de familia sa. Bizuindu-se pe Iehova şi considerându-l cea mai importantă Persoană din viaţa sa, Avraam a avut curajul să asculte de poruncile lui Dumnezeu.

CE ÎNVĂŢĂM DIN EXEMPLUL LUI AVRAAM? Îl putem imita pe Avraam dobândind curajul de a asculta de Iehova, chiar dacă cei din jur nu fac acest lucru. De exemplu, din Biblie aflăm că oamenii care susţin închinarea adusă lui Iehova Dumnezeu întâmpină uneori opoziţie, probabil chiar din partea unor rude sau a unor prieteni bine intenţionaţi (Ioan 15:20). Însă, dacă suntem convinşi de lucrurile pe care le-am învăţat despre Iehova, ne susţinem convingerile, făcând lucrul acesta cu respect (1 Petru 3:15).

De asemenea, putem avea încredere în promisiunea lui Dumnezeu că le va purta de grijă celor ce au credinţă în el. O astfel de încredere ne dă curajul de a pune pe primul plan lucrurile spirituale, nu cele materiale (Matei 6:33). Să vedem cum a procedat o familie care a ţinut cont de acest lucru.

Deşi aveau doi copii mici, Doug şi Becky au dorit să se mute într-o ţară unde era mare nevoie de proclamatori ai veştii bune. După ce au făcut cercetări atente şi s-au rugat fierbinte, ei au decis să-şi pună în aplicare planul. „Ne-a trebuit curaj să ne facem bagajele, să ne luăm copiii şi să ne mutăm, neştiind exact cum se vor derula lucrurile“, spune Doug. „Dar, încă de când am început să ne gândim la ideea de a ne muta, am analizat exemplul lui Avraam şi al Sarei. Am meditat la încrederea pe care au avut-o ei în Iehova şi la modul în care El i-a susţinut în fiecare situaţie. Lucrul acesta ne-a ajutat foarte mult.“

În ce priveşte viaţa lor într-o ţară străină, Doug spune: „Am fost binecuvântaţi într-un mod extraordinar“. El explică: „Deoarece stilul nostru de viaţă este mult mai simplu, reuşim să petrecem cea mai mare parte din zi împreună: predicăm, stăm de vorbă unii cu alţii şi ne jucăm cu băieţii noştri. N-avem cuvinte să spunem cât de liberi ne simţim!“.

Desigur, nu oricine poate să facă o schimbare atât de mare. Însă toţi putem imita exemplul lui Avraam acordând prioritate închinării la Dumnezeu şi având încredere că el ne va sprijini întotdeauna. Când facem lucrul acesta, urmăm îndemnul Bibliei de ‘a fi plini de curaj şi a spune: «Iehova este ajutorul meu, nu mă voi teme!»’ (Evrei 13:5, 6).

[Text generic pe pagina 7]

O persoană care primeşte curaj de la Dumnezeu trece la acţiune în pofida temerilor

 [Chenarul/Ilustraţia de la pagina 8]

O femeie temătoare de Dumnezeu şi o soţie preţioasă

Sara a fost căsătorită cu un bărbat care a dovedit o credinţă remarcabilă. Dar această femeie temătoare de Dumnezeu a lăsat şi ea un exemplu excelent. De fapt, Biblia o menţionează pe Sara de trei ori ca fiind un exemplu demn de imitat, de care femeile temătoare de Dumnezeu ar trebui să ţină seama (Isaia 51:1, 2; Evrei 11:11; 1 Petru 3:3–6). Deşi Scripturile spun relativ puţine lucruri despre această femeie remarcabilă, ne putem face o idee despre calităţile ei.

Să ne gândim, de exemplu, la modul în care a reacţionat Sara când Avraam i-a vorbit despre porunca lui Dumnezeu de a pleca din Ur. S-a întrebat ea unde aveau să meargă şi de ce? S-a îngrijorat ea în legătură cu necesităţile lor materiale? S-a întristat ea la gândul că avea să-şi părăsească rudele şi prietenii, fără să ştie dacă îi va mai vedea vreodată? Fără îndoială, astfel de gânduri i-au trecut prin minte. Totuşi, ea a fost dispusă să plece, având încredere că Iehova avea s-o binecuvânteze pentru ascultarea ei (Faptele 7:2, 3).

Pe lângă faptul că i-a slujit cu supunere lui Dumnezeu, Sara a fost o soţie excelentă. Ea nu a concurat cu soţul ei pentru a obţine controlul asupra familiei. Dimpotrivă, ea a cultivat un respect sincer faţă de soţul ei, susţinându-l cu iubire în timp ce el conducea familia. Procedând astfel, Sara ‘s-a împodobit’, devenind atrăgătoare prin calităţile ei (1 Petru 3:1–6).

Le pot ajuta aceste calităţi şi pe soţiile din prezent? „Din exemplul Sarei am învăţat că nu ar trebui să mă reţin să-i spun soţului meu ce gândesc“, afirmă o femeie pe nume Jill, care este căsătorită de peste 30 de ani şi are o căsnicie fericită. Ea continuă: „Am învăţat totodată că, în calitate de cap al familiei, soţul meu are responsabilitatea de a lua decizia finală. Odată ce el a făcut lucrul acesta, datoria mea este să fac tot ce pot pentru a-l susţine“.

Probabil cea mai impresionantă lecţie pe care o învăţăm de la Sara este aceea că, deşi era foarte frumoasă, ea n-a permis ca frumuseţea fizică s-o facă să devină mândră (Geneza 12:10–13). Mai degrabă, Sara l-a susţinut cu umilinţă pe Avraam atât în momentele fericite, cât şi în momentele grele de care au avut parte de-a lungul vieţii. Fără îndoială, Avraam şi Sara au fost un cuplu fidel, umil şi plin de iubire — un soţ şi o soţie care au fost o binecuvântare unul pentru celălalt.