Biblia schimbă viaţa oamenilor

CE L-A motivat pe un cultivator de tutun să-şi schimbe nu numai ocupaţia, ci şi convingerile religioase la care ţinea mult? Cum a reuşit o femeie dependentă de alcool să-şi schimbe modul de viaţă? Să-i lăsăm pe ei să ne povestească.

„Sunt fericit că fac parte din această mare familie.“ — DINO ALI

ANUL NAŞTERII: 1949

ŢARA: AUSTRALIA

ÎNAINTE: CULTIVATOR DE TUTUN

DESPRE TRECUTUL MEU: În 1939, părinţii mei au emigrat din Albania în Australia şi s-au stabilit în Mareeba, un orăşel din Queensland. În această zonă s-au mutat şi mulţi bosniaci, greci, italieni, sârbi, precum şi oameni de alte naţionalităţi, care au adus cu ei obiceiurile, cultura şi valorile lor morale. În Mareeba erau multe plantaţii de tutun, aşa că părinţii mei au început şi ei să cultive tutun.

Nu după mult timp s-a născut sora mea, apoi au urmat cei doi fraţi ai mei şi, în cele din urmă, eu. Din nefericire, tata a murit în urma unui infarct când eu n-aveam decât un an. Mama s-a recăsătorit şi a avut încă patru băieţi. Cu toţii am crescut la ferma tatălui meu vitreg, care cultiva şi el tutun.

În anii adolescenţei am plecat de acasă. Când aveam 23 de ani m-am căsătorit cu Saime. Întrucât amândoi eram musulmani, căsătoria noastră a fost oficiată la moscheea din localitate. Unchii, mătuşile şi verişorii mei erau şi ei de religie islamică. Am citit Coranul şi o carte despre viaţa profetului Mahomed. În paralel am citit şi o Biblie în format mic. Coranul vorbeşte despre mulţi profeţi menţionaţi în Biblie, iar citirea Bibliei m-a ajutat să înţeleg când au trăit aceştia.

Martorii lui Iehova ne vizitau cu regularitate şi ne lăsau reviste şi cărţi, pe care atât eu, cât şi Saime le citeam cu plăcere. Îmi aduc aminte că purtam discuţii interesante cu ei şi vorbeam despre diferite subiecte religioase. Martorii nu vorbeau de la ei. Întotdeauna foloseau Biblia pentru a-mi răspunde la întrebări. Asta m-a impresionat mult.

 Martorii mi-au propus să studiez Biblia cu ei şi m-au invitat de multe ori la întrunirile lor, însă eu am refuzat de fiecare dată. Pe atunci, prioritatea mea era să am propria fermă şi o familie numeroasă. N-am avut niciodată o fermă, dar sunt fericit că, în cele din urmă, am devenit tatăl a cinci copii.

CUM MI-A SCHIMBAT BIBLIA VIAŢA: Trecuseră nouă ani de la prima vizită a Martorilor lui Iehova, însă eu nu-mi schimbasem convingerile religioase. Totuşi, primeam şi citeam cu plăcere toate publicaţiile lor. În fiecare duminică, eu şi Saime ne făceam timp să le citim. Am păstrat toate revistele pe care le primiserăm de-a lungul anilor. Ele mi-au fost de mare ajutor când credinţa care creştea în inima mea a început să-mi fie pusă la încercare.

De exemplu, cu o anumită ocazie am întâlnit un pastor evanghelist care a insistat să-l accept pe Isus ca Salvator. El reuşise să-l convingă pe fratele lui Saime şi pe unul dintre fraţii mei vitregi să i se alăture. Nu după mult timp, unii dintre cunoscuţii noştri, care erau de diferite religii, au încercat să mă convingă să ader la religia lor. Câţiva mi-au dat publicaţii care-i denigrau pe Martorii lui Iehova. I-am rugat pe aceşti cunoscuţi să-mi demonstreze că doctrinele lor se bazau pe Biblie, însă nu mi-au putut răspunde la întrebări.

Împotrivirea cu care m-am confruntat m-a determinat să aprofundez studiul Bibliei şi să mă documentez şi mai mult, folosind publicaţiile pe care le primisem de la Martori. În cele din urmă, mi-am dat seama că era timpul să acţionez în armonie cu ceea ce învăţam.

Nu am făcut un studiu biblic cu un Martor al lui Iehova; am început doar să merg la întrunirile lor. La primele întruniri am fost foarte stresat şi reţinut, dar am întâlnit mulţi oameni prietenoşi. Îmi plăcea ce învăţam. Am luat hotărârea să devin Martor al lui Iehova, iar în 1981 mi-am simbolizat dedicarea la Dumnezeu prin botez.

Soţia mea nu s-a opus, deşi uneori se întreba dacă nu cumva fusesem înşelat. Cu toate acestea, a asistat la botezul meu. Am continuat să-i împărtăşesc multe dintre adevărurile pe care le învăţam. După un an de la botez, când ne întorceam cu maşina din vacanţă, Saime mi-a spus că dorea să devină Martoră. Am fost atât de surprins, încât era să pierd controlul volanului! Soţia mea s-a botezat în 1982.

Nu ne-a fost uşor să ne schimbăm modul de viaţă. Am renunţat la cultivarea tutunului, deoarece lucrul acesta contravine principiilor biblice (2 Corinteni 7:1; Iacov 2:8). Mi-a luat ceva timp să-mi găsesc un loc de muncă potrivit, care să ne asigure un venit constant. Unele rude nu ne-au mai vizitat ani de zile. Însă ne-am străduit să le arătăm iubire, aşa cum ne învaţă Biblia. În cele din urmă, barierele dintre noi au dispărut, iar acum rudele noastre apropiate nu ne mai evită.

 FOLOASE: Faptul că am trecut prin diferite încercări, fie că a fost vorba de timiditate, de împotrivirea familiei sau de grijile cauzate de problemele financiare, m-a făcut să înţeleg cu câtă răbdare mă ajută Iehova să fac faţă dificultăţilor. De exemplu, în prezent slujesc ca bătrân de congregaţie şi deseori trebuie să ţin teme de pe podium. Aceasta este şi acum o încercare pentru mine, deoarece când am emoţii mă bâlbâi. Dar mă rog încontinuu lui Iehova şi, cu ajutorul lui, reuşesc să mă achit de această responsabilitate.

Eu şi soţia mea ne-am apropiat foarte mult unul de altul, iar acum avem o relaţie foarte frumoasă. Am făcut unele greşeli în ce priveşte educarea copiilor noştri, însă ne-am străduit din răsputeri să le întipărim în inimă adevărurile din Biblie (Deuteronomul 6:6–9). De fapt, fiul nostru cel mai mare şi soţia lui slujesc ca misionari.

Îmi amintesc de o întâmplare care a avut loc la scurt timp după ce am început să mergem împreună cu copiii la întrunirile Martorilor. Am parcat maşina şi m-am uitat în sală. Mi-am întrebat soţia şi copiii: „Ce vedeţi?“. Înăuntru erau oameni care proveneau din diferite culturi şi medii sociale — aborigeni, albanezi, australieni, croaţi —, însă în mijlocul lor domnea bucuria. Sunt fericit că fac parte din această mare familie de fraţi spirituali, care există nu doar în Australia, ci în toată lumea (1 Petru 5:9).

„Sora mea nu m-a considerat o cauză pierdută.“ — ELENA VLADIMIROVNA SIOMINA

ANUL NAŞTERII: 1952

ŢARA: RUSIA

ÎNAINTE: DEPENDENTĂ DE ALCOOL, A ÎNCERCAT SĂ SE SINUCIDĂ

DESPRE TRECUTUL MEU: M-am născut în Krasnogorsk, un orăşel liniştit de lângă Moscova. Părinţii mei erau profesori. Învăţam bine şi am făcut o şcoală de muzică. Viitorul părea să-mi surâdă.

Când m-am căsătorit, eu şi soţul meu ne-am mutat într-o zonă unde înjurăturile, consumul de alcool şi fumatul erau ceva obişnuit. Atunci nu mi-am dat seama, însă mediul acela a avut un efect negativ asupra mea. La început mergeam la petreceri doar ca să cânt, vocal şi la chitară. Dar, odată ajunsă acolo, oamenii mă invitau să fumez şi să beau cu ei. În scurt timp am ajuns dependentă de alcool.

Acest viciu a început să-mi distrugă viaţa. Nu a trecut mult şi am ajuns într-o stare atât de deplorabilă, încât abia mai puteam să mănânc. Îmi doream să mor. Cu o anumită ocazie, chiar am încercat să mă sinucid, însă mă bucur că n-am reuşit.

În tot acest timp, sora mea m-a vizitat cu regularitate. Ea devenise Martoră a lui Iehova şi a încercat să-mi explice cum mă putea ajuta  Biblia. Nu mă interesa Biblia, aşa că la început i-am spus să mă lase în pace. Dar sora mea nu m-a considerat o cauză pierdută. Ea m-a înconjurat cu atâta răbdare şi iubire, încât, în cele din urmă, am acceptat să studiez Biblia.

CUM MI-A SCHIMBAT BIBLIA VIAŢA: După ce am început să studiez Biblia, am luat hotărârea să renunţ la alcool. Cam în acea perioadă am fost atacată şi bătută de un vecin, care era beat. Am ajuns la spital în stare gravă. Aveam patru coaste rupte, iar la un ochi mi-a fost afectată retina. Totuşi, perioada în care a trebuit să stau în spital m-a ajutat să suport simptomele sevrajului alcoolic.

În acel timp m-am rugat încontinuu. Un pasaj biblic care mi-a adus multă mângâiere a fost cel din Plângerile 3:55, 56, unde se spune: „Am chemat numele tău, o, Iehova, din groapa cea mai adâncă. Ascultă-mi glasul! Nu-ţi astupa urechea la rugămintea mea de alinare, la strigătul meu de ajutor!“.

Sunt ferm convinsă că Iehova mi-a răspuns la rugăciuni. El mi-a dat puterea să nu mă mai întorc la obiceiurile din trecut. Uneori am simţit dorinţa să beau, dar sunt fericită să pot spune că niciodată n-am cedat tentaţiei.

Studiind Biblia am înţeles că trebuia să-mi susţin soţul în rolul său de cap al familiei (1 Petru 3:1, 2). Nu mi-a fost uşor, pentru că tot timpul îi spuneam soţului meu ce să facă. M-am rugat lui Iehova să mă ajute. N-am reuşit să mă schimb peste noapte, dar, treptat, am devenit o soţie mai bună şi l-am susţinut tot mai mult pe soţul meu.

El a fost foarte uimit de schimbările pe care le-am făcut. Până atunci nu l-a interesat Biblia. Dar, când am decis să mă las de fumat, el mi-a spus: „Dacă tu te laşi de fumat, eu încep să studiez Biblia!“. Amândoi ne-am lăsat de fumat în aceeaşi zi.

FOLOASE: Soţul meu şi-a ţinut promisiunea şi a început să studieze Biblia. Acum citim împreună din Biblie în fiecare zi, medităm la ceea ce citim şi încercăm să aplicăm sfaturile Bibliei în viaţa noastră.

N-am cuvinte să spun cât de mult s-a îmbunătăţit viaţa noastră de familie, ca să nu mai vorbesc de foloasele pe care le-am avut pe plan personal. Îi sunt recunoscătoare lui Iehova pentru că m-a atras la el (Ioan 6:44). Îi sunt, de asemenea, recunoscătoare surorii mele pentru că nu m-a considerat o cauză pierdută. Am constatat personal că, într-adevăr, Biblia schimbă viaţa oamenilor.

[Text generic pe pagina 11]

Mi-am dat seama că era timpul să acţionez

[Text generic pe pagina 13]

Sora mea m-a înconjurat cu atâta răbdare şi iubire, încât, în cele din urmă, am acceptat să studiez Biblia