▪ Trinitatea, sau Sfânta Treime, este definită în mai multe feluri. Potrivit uneia dintre definiţii, „există trei persoane divine (Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt), fiecare dintre ele fiind considerată eternă şi atotputernică, nici mai mare, nici mai mică decât celelalte, fiecare fiind considerată Dumnezeu, toate împreună formând totuşi un singur Dumnezeu“. Este aceasta o învăţătură biblică?

În sprijinul doctrinei Trinităţii sunt citate de obicei cuvintele lui Isus din Matei 28:19. Iată cum au fost redate aceste cuvinte: „Drept aceea, mergeţi şi învăţaţi toate neamurile, botezându-le în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh“ (Biblia sinodală, 2001). Este adevărat, în acest verset sunt menţionaţi împreună Tatăl, Fiul şi duhul, sau spiritul, sfânt. Totuşi, aici nu se spune că ei ar fi o singură persoană. În acest verset, Isus le poruncea continuatorilor săi evrei să-i înveţe pe oameni şi să-i boteze în numele Tatălui, al Fiului şi al spiritului sfânt. Care era concepţia evreilor despre Dumnezeu?

Când israeliţii au primit legământul Legii, care face parte din Biblie, Dumnezeu le-a poruncit: „Să nu ai niciodată alţi dumnezei în afară de mine“ (Deuteronomul 5:7). Câte persoane vorbeau aici? În Deuteronomul 6:4 se spune în mod clar: „Ascultă, o, Israele: Iehova, Dumnezeul nostru, este un singur Iehova“. Deci nu sunt trei dumnezei în unul. Poporul Israel abia fusese eliberat din Egipt. Acolo, oamenii se închinau la triade de dumnezei, printre care Osiris, Isis şi Horus (imaginea din stânga). De aceea, israeliţilor li s-a poruncit să se închine doar unui singur Dumnezeu. Cât de important era ca poporul să înţeleagă această poruncă? Iată ce a spus rabinul Joseph Herman Hertz: „Această proclamare sublimă a monoteismului absolut era o declaraţie de război împotriva tuturor formelor de politeism . . . Şema exclude trinitatea crezului creştin ca pe o violare a Unităţii lui Dumnezeu“. *

Întrucât era iudeu prin naştere, Isus a fost instruit să respecte această poruncă. După botez, când a fost ispitit de Diavol, el a spus: „Pleacă, Satan! Căci este scris: «Lui Iehova, Dumnezeul tău, să te închini şi numai pentru el să îndeplineşti un serviciu sacru»“ (Matei 4:10; Deuteronomul 6:13). De aici putem învăţa cel puţin două lucruri. În primul rând, Satan a încercat să-l ademenească pe Isus să se închine altcuiva decât lui Iehova. Această ispită n-ar fi avut niciun sens dacă Isus ar fi fost o parte din Dumnezeu. În al doilea rând, Isus a arătat clar că există doar un singur Dumnezeu căruia trebuie să i se aducă închinare, spunând: „Numai pentru el să îndeplineşti un serviciu sacru“. Dacă ar fi fost o parte a unei Trinităţi, Isus ar fi spus pentru „noi“, nu pentru „el“.

Când oamenii ajung să aibă o cunoştinţă exactă despre Dumnezeu şi doresc să-i slujească, ei sunt botezaţi „în numele Tatălui, al Fiului şi al spiritului sfânt“ (Matei 28:19). Ei înţeleg şi acceptă autoritatea lui Iehova şi rolul lui Isus Cristos în împlinirea scopului lui Iehova (Psalmul 83:18; Matei 28:18). Ei înţeleg, de asemenea, rolul spiritului sfânt al lui Dumnezeu, care este forţa sa activă, precum şi modul în care acţionează acesta (Geneza 1:2; Galateni 5:22, 23; 2 Petru 1:21).

Doctrina Trinităţii a creat confuzie în mintea oamenilor secole la rând. Însă Isus le-a dat continuatorilor săi lumină spirituală şi i-a îndrumat spre „singurul Dumnezeu adevărat“, Iehova (Ioan 17:3).

[Notă de subsol]

[Provenienţa fotografiei de la pagina 23]

Musée du Louvre, Paris