„Le-am făcut cunoscut numele tău“

„Le-am dezvăluit numele tău oamenilor pe care mi i-ai dat din lume . . . Le-am făcut cunoscut numele tău şi-l voi mai face cunoscut.“ (IOAN 17:6, 26)

Ce înseamnă aceasta? Isus a făcut cunoscut numele lui Dumnezeu folosindu-l în timpul serviciului său. Când citea din Scripturi, potrivit obiceiului său, foarte probabil că el pronunţa numele personal al lui Dumnezeu (Luca 4:16–21). El i-a învăţat pe continuatorii lui să se roage astfel: „Tată, să fie sfinţit numele tău“ (Luca 11:2).

Cum au corespuns primii creştini acestei cerinţe? Apostolul Petru le-a spus bătrânilor din Ierusalim că Dumnezeu scosese din naţiuni „un popor pentru numele său“ (Faptele 15:14). Apostolii şi ceilalţi discipoli le predicau oamenilor că „oricine va chema numele lui Iehova va fi salvat“ (Faptele 2:21; Romani 10:13). Ei au folosit numele divin şi în scrierile lor. Tosefta, o culegere de legi iudaice finalizată în jurul anului 300 e.n., spune în legătură cu scrierile creştine arse de împotrivitori: „Cărţile evangheliştilor şi cărţile minimilor [consideraţi a fi creştini evrei] nu trebuie salvate din foc, ci trebuie lăsate să ardă, . . . cărţile cu tot cu pasajele în care apare Numele Divin“.

Cine corespunde acestei cerinţe în prezent? În prefaţa la Revised Standard Version, o traducere a Bibliei aprobată de Consiliul Naţional al Bisericilor lui Cristos din Statele Unite, se spune: „Folosirea unui nume propriu pentru singurul şi unicul Dumnezeu, ca şi cum ar exista şi alţi dumnezei de care trebuia deosebit, a fost abandonată în iudaism înainte de era creştină şi este total nepotrivită pentru credinţa universală a Bisericii Creştine“. Astfel, numele divin a fost înlocuit cu titlul „DOMNUL“. Nu cu mult timp în urmă, Vaticanul le-a dat episcopilor catolici următoarea directivă: „În cântece şi în rugăciuni, să nu se adopte şi să nu se pronunţe numele lui Dumnezeu în forma tetragramei YHWH *“.

Cine foloseşte şi cine face cunoscut numele personal al lui Dumnezeu în prezent? Pe vremea când era adolescent şi locuia în Kârgâzstan, un tânăr pe nume Serghei a văzut un film în care se spunea că numele lui Dumnezeu este Iehova. Apoi, el n-a mai auzit acest nume zece ani. Mai târziu, după ce s-a mutat în Statele Unite, Serghei a fost vizitat de două Martore ale lui Iehova, care i-au arătat în Biblie numele lui Dumnezeu. Serghei a fost foarte încântat să afle că există un grup de oameni care folosesc numele Iehova. Este demn de remarcat că un dicţionar prestigios dă următoarea definiţie pentru „Iehova Dumnezeu“: „Divinitate supremă recunoscută de Martorii lui Iehova, singura la care ei se închină“ (Webster’s Third New International Dictionary).

[Notă de subsol]