„Să vă iubiţi unii pe alţii“

„Vă dau o poruncă nouă: să vă iubiţi unii pe alţii; aşa cum v-am iubit eu, aşa să vă iubiţi şi voi unii pe alţii. Prin aceasta vor şti toţi că sunteţi discipolii mei: dacă aveţi iubire între voi.“ (IOAN 13:34, 35)

Ce înseamnă aceasta? Cristos le-a spus continuatorilor săi să se iubească unii pe alţii aşa cum i-a iubit el. Cum i-a iubit Isus? Isus i-a iubit pe toţi oamenii. El nu a avut prejudecăţi faţă de cei din alte naţiuni şi nici faţă de femei, aşa cum aveau oamenii din vremea sa (Ioan 4:7–10). Iubirea l-a îndemnat pe Isus să manifeste spirit de sacrificiu. El şi-a folosit timpul şi energia pentru a-i ajuta pe alţii, renunţând de multe ori la propriul confort (Marcu 6:30–34). În final, Cristos le-a oferit oamenilor cea mai mare dovadă de iubire. El a spus: „Eu sunt păstorul cel bun. Păstorul cel bun îşi dă sufletul în folosul oilor“ (Ioan 10:11).

Cum au corespuns primii creştini acestei cerinţe? În secolul I e.n., creştinii se numeau unii pe alţii „frate“ şi „soră“ (Filimon 1, 2). În congregaţia creştină erau primiţi cu căldură oameni din toate naţiunile, întrucât creştinii considerau că „nu este nicio deosebire între iudeu şi grec, fiindcă peste toţi este acelaşi Domn“ (Romani 10:11, 12). După Penticosta din 33 e.n., discipolii din Ierusalim „îşi vindeau bunurile şi proprietăţile, iar ce primeau împărţeau tuturor, după cum avea nevoie fiecare“. Cu ce scop? Pentru ca discipolii botezaţi de curând să poată rămâne în Ierusalim şi ‘să persevereze în învăţătura apostolilor’ (Faptele 2:41–45). Ce i-a îndemnat să facă toate acestea? După mai puţin de 200 de ani de la moartea apostolilor, Tertulian a scris ce au spus alţii despre creştini: „Priviţi cum se iubesc unii pe alţii . . . şi cum sunt gata chiar să moară unii pentru alţii!“.

Cine corespunde acestei cerinţe în prezent? În cartea Istoria declinului şi a prăbuşirii Imperiului Roman se spune că, de-a lungul secolelor, cei care se declarau creştini şi-au făcut unii altora mult mai mult rău decât le-au făcut păgânii. Un studiu efectuat recent în Statele Unite a scos la iveală că oamenii religioşi — dintre care majoritatea se declară creştini — au prejudecăţi rasiale. Membrii unei confesiuni dintr-o anumită ţară nu au în general nicio legătură cu cei de aceeaşi religie din alte ţări. Astfel, ei nu au posibilitatea, sau poate nici dorinţa, de a-şi ajuta fraţii de credinţă aflaţi în nevoie.

În 2004, după ce statul Florida a fost lovit de patru uragane în două luni, preşedintele Comitetului pentru Operaţiuni de Urgenţă din Florida a vrut să se asigure că ajutoarele erau distribuite în mod corespunzător. El a spus că niciun alt grup nu era atât de bine organizat ca Martorii lui Iehova şi s-a oferit să le pună la dispoziţie tot ce le era necesar. În 1997, o echipă de ajutorare a Martorilor lui Iehova a mers în Republica Democratică Congo cu medicamente, alimente şi îmbrăcăminte pentru fraţii lor de credinţă şi pentru alte persoane care aveau nevoie de ajutor. Martorii din Europa donaseră ajutoare în valoare de un milion de dolari.