V-aţi întrebat?

Ce era altarul dedicat „unui Dumnezeu necunoscut“ pe care apostolul Pavel l-a văzut în Atena? (Faptele 17:23)

▪ Mai mulţi scriitori greci din Antichitate au făcut referire la astfel de altare. De exemplu, istoricul şi geograful Pausanias, care a trăit în secolul al II-lea e.n., a spus că în oraşul Olimpia se găsea „un altar al dumnezeilor necunoscuţi“. Filozoful şi oratorul Filostrat a spus că în Atena existau „altare ridicate chiar şi în cinstea unor dumnezei necunoscuţi“.

Scriitorul Diogenes Laertios, care a trăit în secolul al III-lea e.n., a menţionat o relatare care explică originea altarelor „anonime“. Această relatare, care datează din secolul al VII-lea sau al VI-lea î.e.n., vorbeşte despre un om pe nume Epimenides, care a curăţat Atena de ciumă. Diogenes a scris despre acesta: „Luă nişte oi . . . le duse în areopag şi le lăsă să meargă încotro voiau, învăţând pe cei care le urmăreau să însemne locul unde fiecare oaie se va culca şi s-o sacrifice divinităţii locale. Se spune că astfel boala luă sfârşit. Şi până în ziua de azi pot fi găsite, în diferite părţi ale Aticii, altare anonime“ (Despre vieţile şi doctrinele filosofilor, Ed. Polirom, Iaşi, 1997, pag. 90, 91).

Potrivit unui dicţionar biblic, un alt motiv pentru care au fost construite altare pentru dumnezei necunoscuţi ar putea fi „teama oamenilor de a neglija omagierea unei zeităţi necunoscute, lucru care fie i-ar fi împiedicat să obţină binecuvântarea zeităţii respective, fie le-ar fi atras mânia ei“ (The Anchor Bible Dictionary).

De ce îi dispreţuiau iudeii din secolul I pe încasatorii de impozite?

▪ Oamenii nu i-au îndrăgit niciodată pe încasatorii de impozite. Iudeii din secolul I chiar îi considerau a fi unii dintre cei mai detestabili şi mai corupţi oameni.

Autorităţile romane impuneau impozite foarte mari. Impozitele pe terenuri şi cele pe cap de locuitor erau încasate de funcţionarii romani. Însă încasarea impozitelor pentru importuri, exporturi şi mărfurile care tranzitau ţara era încredinţată de romani celor care ofereau suma cea mai mare. Astfel, negustorii locali şi-au cumpărat dreptul de a încasa impozite în anumite zone. Întrucât erau un instrument în mâna romanilor, pe care oamenii îi detestau, încasatorii de impozite erau dispreţuiţi de ceilalţi iudei, care îi considerau „trădători şi apostaţi, oameni pângăriţi din cauza legăturii lor strânse cu păgânii“ (Cyclopædia, de M’Clintock şi Strong).

Încasatorii de impozite erau cunoscuţi pentru corupţia lor şi pentru faptul că se îmbogăţeau pe seama celorlalţi iudei. Unii supraevaluau mărfurile pe care le impozitau şi păstrau profitul pentru ei, în timp ce alţii îi extorcau pe cei săraci folosindu-se de acuzaţii false (Luca 3:13; 19:8). Drept urmare, încasatorii de impozite erau puşi pe aceeaşi treaptă cu păcătoşii. Mai mult, potrivit cu The Jewish Encyclopedia, aceştia „nu puteau fi judecători şi nici măcar martori într-un proces“ (Matei 9:10, 11).

[Legenda fotografiei de la pagina 18]

Altar dedicat unui dumnezeu necunoscut, ruinele Pergamului (Turcia)

[Legenda fotografiei de la pagina 18]

Relief roman înfăţişând un încasator de impozite, sec. al II-lea sau al III-lea e.n.

[Provenienţa fotografiei]

Erich Lessing/Art Resource, NY