Ce atitudine a avut Isus faţă de politică?

SCRIITORII evangheliilor relatează câteva situaţii din timpul serviciului pământesc al lui Isus în care el a trebuit să arate ce atitudine avea faţă de politică. De exemplu, la puţin timp după ce Isus s-a botezat, când avea în jur de 30 de ani, Diavolul i-a oferit poziţia de conducător al lumii. Mai târziu, o mulţime a vrut să-l facă pe Isus rege. Iar, cu altă ocazie, oamenii au încercat să-l convingă să devină activist politic. Cum a reacţionat Isus? Să analizăm aceste situaţii.

Conducător al lumii. În evanghelii se spune că Diavolul i-a oferit lui Isus conducerea peste „toate regatele lumii“. Gândiţi-vă cât de mult ar fi putut Isus să-i ajute pe oamenii suferinzi dacă ar fi avut puterea unui conducător mondial! O persoană care crede că poate rezolva problemele omenirii implicându-se în politică nu ar fi refuzat o asemenea ofertă. Isus însă a refuzat-o (Matei 4:8–11).

Rege. Mulţi dintre contemporanii lui Isus tânjeau după un conducător care să le poată rezolva problemele politice şi economice. Impresionaţi de capacităţile lui Isus, oamenii au vrut ca el să se implice în politică. Dar care a fost reacţia lui Isus? Evanghelistul Ioan a scris: „Isus, ştiind că vor să vină şi să-l prindă ca să-l facă rege, s-a retras din nou pe munte, numai el singur“ (Ioan 6:10–15). Este clar că Isus a refuzat să se implice în politică.

Activist politic. Să remarcăm ce s-a întâmplat cu puţin timp înainte de moartea lui Isus. Câţiva discipoli ai fariseilor, care susţineau independenţa faţă de Imperiul Roman, şi unii membri ai partidului lui Irod, care erau de partea romanilor, l-au abordat pe Isus şi au încercat să-l determine să ia poziţie într-o chestiune politică. Ei l-au întrebat dacă iudeii trebuiau să le plătească impozite romanilor.

Marcu a consemnat răspunsul lui Isus: „«De ce mă puneţi la încercare? Aduceţi-mi un dinar să mă uit la el». Ei i-au adus unul. Şi el le-a zis: «Ale cui sunt chipul acesta şi inscripţia  aceasta?» Ei i-au zis: «Ale Cezarului». Atunci Isus a zis: «Daţi Cezarului ce este al Cezarului şi lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu»“ (Marcu 12:13–17). Comentând asupra motivului care a stat la baza răspunsului lui Isus, cartea Church and State—The Story of Two Kingdoms (Biserica şi Statul — Istoria a două regate) conchide: „El a refuzat să-şi asume rolul de mesia politic şi a trasat o linie de demarcaţie clară între ceea ce îi aparţine Cezarului şi ceea ce îi aparţine lui Dumnezeu“.

Însă Isus Cristos nu a rămas indiferent la probleme precum sărăcia, corupţia sau nedreptatea. Biblia chiar arată că Isus a fost profund mişcat de starea deplorabilă a oamenilor (Marcu 6:33, 34). Totuşi, el n-a început o campanie pentru a înlătura nedreptatea din lume, deşi unii au încercat să-l convingă să se implice în problemele politice controversate din vremea sa.

După cum am putut observa din aceste exemple, este clar că Isus a refuzat să se implice în politică. Dar ce putem spune despre creştinii din prezent? Ce ar trebui ei să facă?