Biblia schimbă viaţa oamenilor

CE A ajutat-o pe o femeie din Filipine să învingă patima alcoolului şi să aibă o viaţă de familie mai fericită? Ce l-a determinat pe un bărbat pasionat de karate din Australia să devină un om paşnic, care predică vestea bună? Să-i lăsăm pe ei să ne povestească.

„N-am făcut schimbări peste noapte.“ — CARMEN ALEGRE

ANUL NAŞTERII: 1949

ŢARA: FILIPINE

ÎNAINTE: OBIŞNUIA SĂ CONSUME ALCOOL ÎN EXCES

DESPRE TRECUTUL MEU: M-am născut în San Fernando, un orăşel din provincia Camarines Sur. Însă cea mai mare parte a vieţii am locuit în Antipolo, provincia Rizal. Situat într-o zonă muntoasă, cu mulţi copaci şi multă verdeaţă, Antipolo era un orăşel liniştit când m-am mutat acolo. Rareori vedeai pe cineva pe stradă după lăsarea întunericului. Între timp însă, Antipolo a devenit un oraş mare, cu mulţi locuitori.

La câtva timp după ce m-am mutat în Antipolo, am întâlnit un bărbat pe nume Benjamin. După o vreme ne-am căsătorit. Mi-am dat seama că viaţa în doi era mai grea decât mă aşteptasem. Vrând să uit de probleme, am început să beau în exces. Am devenit o persoană dificilă, lucru vizibil în felul în care mă purtam cu soţul şi cu cei doi fii ai noştri. Nu reuşeam aproape deloc să mă stăpânesc şi nu aveam răbdare cu ei. Nu manifestam respect faţă de soţul meu. E uşor de înţeles că viaţa noastră de familie nu era tocmai plăcută.

CUM MI-A SCHIMBAT BIBLIA VIAŢA: Cumnata mea, Editha, care este Martoră a lui Iehova, ne-a recomandat să studiem Biblia cu Martorii. Am acceptat propunerea ei în speranţa că studiul ne va ajuta să avem o viaţă de familie mai fericită.

Studiind Biblia, am învăţat multe adevăruri frumoase. Cuvintele din Revelaţia 21:4 m-au impresionat în mod deosebit. Referindu-se la cei care vor trăi în paradis pe pământ sub domnia Regatului lui Dumnezeu, acest verset spune că Dumnezeu „va şterge orice lacrimă din ochii lor şi moartea nu va mai fi. Nici jale, nici strigăt, nici durere nu vor mai fi“. Am vrut să mă număr şi eu printre oamenii care vor avea parte de aceste binecuvântări.

Însă mi-am dat seama că pentru aceasta trebuia să fac mari schimbări în ce priveşte atitudinea şi obiceiurile mele. N-am făcut schimbări peste noapte, dar în cele din urmă am reuşit să înving patima alcoolului. De asemenea, am învăţat să fiu blândă şi răbdătoare în relaţiile cu membrii familiei. Mai mult, am învăţat să arăt respect faţă de soţul meu. Am  început să colaborez cu el pe măsură ce lua iniţiativa în activităţile familiei.

Când eu şi Benjamin am început să mergem la întrunirile Martorilor lui Iehova, am fost profund impresionaţi de cele văzute acolo. Martorii nu joacă jocuri de noroc, nu consumă alcool în exces şi nu sunt părtinitori. Ei îi tratează pe toţi cu demnitate şi respect. Astfel, ne-am convins că am găsit religia adevărată (Ioan 13:34, 35).

FOLOASE: Viaţa familiei noastre s-a îmbunătăţit considerabil. Eu şi Benjamin avem o căsnicie fericită şi găsim multă bucurie în a-i învăţa pe alţii adevărul din Biblie. Cei doi fii ai noştri, împreună cu soţiile lor, au început şi ei să studieze Biblia. Sperăm că în viitor ni se vor alătura în închinarea adusă lui Iehova. A-i sluji lui Iehova este într-adevăr cel mai bun mod de viaţă!

„Mă simţeam invincibil.“ — MICHAEL BLUNSDEN

ANUL NAŞTERII: 1967

ŢARA: AUSTRALIA

ÎNAINTE: ERA PASIONAT DE KARATE

DESPRE TRECUTUL MEU: Am crescut în Albury, un oraş frumos şi prosper din New South Wales. La fel ca în majoritatea oraşelor, şi aici au loc infracţiuni. Însă, în general, Albury este un oraş în care poţi trăi în siguranţă.

Am avut o copilărie liniştită. Chiar dacă părinţii mei au divorţat când eu aveam şapte ani, ei s-au îngrijit ca mie, fratelui meu şi celor două surori ale mele să nu ne lipsească niciodată nimic. Am mers la cea mai bună şcoală privată din zonă, unde am primit o instruire de calitate. Tata dorea să urmez o carieră în afaceri după terminarea şcolii. Însă pe mine mă interesa mai mult sportul. Eram foarte bun la ciclism şi la karate. De aceea, am ales să lucrez într-un service auto, fapt ce mi-a permis să am mai mult timp pentru sport.

Eram mândru de condiţia mea fizică. Uneori, mă simţeam invincibil. Puteam foarte uşor să-mi folosesc forţa pentru a-i domina pe alţii. Maestrul meu de karate ştia că mă străduiam să nu-mi folosesc în mod greşit puterea. Din acest motiv, m-a ajutat să-mi impun o disciplină strictă şi să cultiv valori morale. Îmi vorbea mereu despre importanţa ascultării şi a loialităţii.

CUM MI-A SCHIMBAT BIBLIA VIAŢA: Când am început să studiez Biblia, am învăţat că Iehova urăşte violenţa (Psalmul 11:5). Iniţial, karatele nu mi s-au părut ceva violent, ci un sport pe care îl poţi practica fără riscuri. Credeam că virtuţile şi normele înalte pe care le promova se armonizau destul de mult cu ceea ce învaţă Biblia. Studiam cu un cuplu de Martori ai lui Iehova. Ei au fost foarte răbdători cu mine. Nu mi-au spus niciodată că ar trebui să renunţ la artele marţiale, ci pur şi simplu au continuat să mă înveţe adevărul din Biblie.

 Pe măsură ce învăţam mai multe din Biblie, iar prietenia mea cu Iehova devenea mai strânsă, am început să văd lucrurile dintr-o altă perspectivă. Am fost impresionat de exemplul lăsat de Isus, Fiul lui Iehova. Deşi era foarte puternic, el nu a recurs niciodată la violenţă. Cuvintele sale din Matei 26:52 au avut un efect profund asupra mea: „Toţi cei care iau sabia de sabie vor pieri“.

Cu cât învăţam mai multe despre Iehova, cu atât iubirea şi respectul meu faţă de el creşteau. Gândul că însuşi Creatorul nostru, care este atât de înţelept şi de puternic, se interesează în mod personal de mine m-a mişcat profund. Am fost foarte impresionat să aflu că, şi în momentele când îl dezamăgesc sau când simt că nu mai pot şi îmi vine să renunţ, Iehova nu mă abandonează atât timp cât nu mă dau bătut. Am fost foarte încurajat de promisiunea sa: „Eu, Iehova, Dumnezeul tău, te iau de mâna dreaptă, eu, Cel care-ţi spune: «Nu te teme! Eu te voi ajuta!»“ (Isaia 41:13). Când mi-am dat seama că Iehova arătase şi faţă de mine iubire în acest fel, am fost şi mai hotărât să nu renunţ.

Ştiam că faptul de a mă lăsa de karate avea să fie cel mai greu lucru din viaţa mea. Dar ştiam şi că această decizie va bucura inima lui Iehova şi eram convins că merita să fac orice sacrificiu pentru a-i sluji. Cred că momentul decisiv a fost când am citit cuvintele lui Isus din Matei 6:24: „Nimeni nu poate fi sclav la doi stăpâni“. Mi-am dat seama că nu puteam să-i slujesc pe deplin lui Iehova şi să practic în continuare karatele, întrucât aş fi ajuns să acord din nou prioritate acestui sport. Sosise timpul să aleg cine avea să fie stăpânul meu.

Nu mi-a fost uşor să renunţ la karate. A trebuit să lupt cu multe sentimente contradictorii. Pe de o parte, mă bucuram ştiind că făceam ce era plăcut în ochii lui Iehova. Însă, pe de altă parte, simţeam că îmi trădam maestrul. De regulă, cei care practică artele marţiale consideră trădarea un act de neiertat. Unii aleg chiar să se sinucidă decât să suporte o astfel de ruşine.

Nu m-am simţit în stare să-i explic maestrului meu de ce renunţam la karate. De aceea, pur şi simplu n-am mai mers la antrenamente şi am rupt orice legătură cu el şi cu colegii mei. Ştiam că luasem decizia corectă. Totuşi, mă simţeam vinovat pentru că n-am reuşit să le împărtăşesc noile mele convingeri, ratând astfel ocazia de a le vorbi despre credinţa mea. Simţeam că îl dezamăgisem pe Iehova chiar înainte de a începe să-i slujesc. Toate aceste gânduri mă chinuiau. De multe ori, când încercam să mă rog lui Iehova, sfârşeam prin a plânge de durere.

Iehova trebuie să fi văzut ceva bun în mine, întrucât fraţii şi surorile din congregaţie s-au simţit îndemnaţi să-mi fie alături. Iubirea, încurajarea şi prietenia lor au fost incredibile. De asemenea, am găsit multă mângâiere în relatarea biblică despre David şi Bat-Şeba. Chiar dacă David a comis păcate grave, Iehova l-a iertat după ce s-a căit sincer. Meditarea la această relatare m-a ajutat să am un punct de vedere realist asupra propriilor greşeli şi slăbiciuni.

FOLOASE: Înainte să studiez Biblia, nu-mi prea păsa de ceilalţi; trăiam numai pentru mine. Însă, cu ajutorul lui Iehova şi al dragii mele soţii, cu care sunt căsătorit de şapte ani, am reuşit să cultiv mai multă empatie. Eu şi soţia mea am avut privilegiul de a studia cu mai multe persoane, dintre care unele s-au aflat în situaţii foarte grele. Faptul de a vedea cum iubirea lui Iehova schimbă viaţa oamenilor mi-a adus mult mai multă bucurie decât mi-ar fi putut aduce faptul de a fi campion la karate.

[Text generic pe pagina 14]

„Gândul că însuşi Creatorul nostru, care este atât de înţelept şi de puternic, se interesa în mod personal de mine m-a mişcat profund“

 [Chenarul/Fotografia de la pagina 15]

„Vă mulţumesc pentru această rubrică minunată!“

V-au plăcut relatările din acest articol? Ele sunt doar două dintre cele peste 50 de relatări publicate în Turnul de veghe începând din august 2008. „Biblia schimbă viaţa oamenilor“ a devenit una dintre rubricile preferate ale cititorilor noştri. De ce este ea atât de îndrăgită?

Oamenii despre care se vorbeşte în aceste articole provin din medii diferite. Înainte de a învăţa despre Iehova Dumnezeu, unii dintre ei se bucurau de un oarecare succes, dar nu aveau un scop real în viaţă. Alţii s-au confruntat cu probleme serioase, cum ar fi un temperament violent, consumul de droguri sau abuzul de alcool. Câţiva l-au cunoscut din copilărie pe Iehova, dar pentru o vreme s-au îndepărtat de el. Toate aceste relatări arată că oamenii se pot schimba pentru a-i fi plăcuţi lui Dumnezeu. Iar acest lucru aduce întotdeauna foloase. Ce efect au avut aceste relatări asupra cititorilor noştri?

O cititoare spune cum le-a ajutat articolul apărut în ediţia din 1 februarie 2009 pe câteva deţinute dintr-o închisoare.

▪ „Multe deţinute pot să înţeleagă ce au simţit persoanele prezentate în acest articol. Fotografiile care le înfăţişează pe aceste persoane înainte şi după ce au început să studieze Biblia, precum şi descrierea trecutului fiecăreia au avut un efect profund asupra lor. Multe deţinute au un trecut asemănător. După ce au citit aceste relatări, două dintre ele au început să studieze Biblia.“ (C. W.)

În cazul unor cititori, relatările prezentate în această rubrică au atins o coardă sensibilă. De exemplu, în ediţia din 1 aprilie 2011 era prezentată relatarea lui Guadalupe Villarreal, care fusese homosexual şi şi-a schimbat stilul de viaţă pentru a-i sluji lui Iehova. Iată ce se spune în două dintre multele scrisori pe care le-am primit de la cititorii noştri.

▪ „Relatarea lui Guadalupe m-a emoţionat profund. E minunat să vezi cum iubirea pentru Iehova şi pentru Cuvântul său poate schimba complet o persoană!“ (L. F.)

▪ „În trecut, mă străduiam să le depun mărturie tuturor, inclusiv homosexualilor. În ultimul timp însă, mi-am dat seama că aveam tendinţa de a-i ignora sau chiar de a-i evita. Acest articol a fost exact ce aveam nevoie. M-a ajutat să-i privesc pe aceşti oameni aşa cum îi priveşte Iehova: ca potenţiali închinători ai săi.“ (M. K.)

O altă relatare care a avut un efect puternic asupra multor cititori a fost cea a Victoriei Tong, apărută în ediţia din 1 august 2011. Victoria a vorbit despre copilăria ei traumatizantă. Ea a mărturisit că s-a străduit din răsputeri să simtă iubirea lui Iehova chiar şi după mulţi ani de la botezul ei. Apoi a spus ce anume a ajutat-o să accepte în cele din urmă iubirea lui Iehova. Observaţi ce au spus unii cititori despre relatarea ei.

▪ „Relatarea Victoriei mi-a mers la inimă. Am avut parte de multe necazuri în viaţă. Chiar dacă au trecut ani de zile de când m-am botezat ca Martoră a lui Iehova, încă lupt împotriva gândirii negative. Relatarea Victoriei însă mă încurajează să fac eforturi şi mai mari ca să mă privesc aşa cum mă priveşte Iehova.“ (M. M.)

▪ „În tinereţe, m-am luptat cu dependenţa de pornografie. Recent am suferit o recidivă. Le-am cerut ajutor bătrânilor creştini şi am făcut progrese în ce priveşte învingerea acestei probleme. Bătrânii m-au asigurat că Iehova mă iubeşte şi că se îndură de mine. Totuşi, uneori mă simt fără valoare şi mă gândesc că Iehova nu mă poate iubi. Relatarea Victoriei mi-a fost de un real ajutor. Îmi dau seama că atunci când mă gândesc că este cu neputinţă ca Dumnezeu să mă ierte, spun de fapt că jertfa Fiului său nu este suficientă ca să-mi acopere păcatele. Am decupat acest articol din revistă ca să-l pot citi şi să meditez asupra lui ori de câte ori mă simt lipsit de valoare. Vă mulţumesc pentru această rubrică minunată!“ (L. K.)