Salt la conţinut

Salt la cuprins

Cine este „Ascultătorul rugăciunii“?

Cine este „Ascultătorul rugăciunii“?

Cine este „Ascultătorul rugăciunii“?

DACĂ există un „Ascultător al rugăciunii“, în mod logic el trebuie să fie Creatorul. Cine altcineva ar putea să ne citească gândurile dacă nu Cel care a conceput creierul uman? Cine altcineva ar putea să răspundă la rugăciuni şi să le ofere oamenilor ajutorul de care au nevoie? Dar probabil că vă întrebaţi: „Este raţional să credem în existenţa unui Creator?“.

Mulţi oameni consideră că a crede în existenţa unui Creator înseamnă a respinge dovezile ştiinţei moderne. Dar credinţa în Dumnezeu nu este nici pe departe incompatibilă cu ştiinţa. Iată o dovadă în acest sens.

▪ Un studiu efectuat recent pe un eşantion de 1 646 de profesori din diverse domenii ale ştiinţei, de la 21 de universităţi prestigioase din Statele Unite a dezvăluit că numai o treime dintre ei au ales varianta de răspuns „Nu cred în Dumnezeu“.

Adevărul este că mulţi oameni de ştiinţă cred în existenţa lui Dumnezeu.

Dovezi ale existenţei unui Creator

Dar trebuie oare să credem că „Ascultătorul rugăciunii“ există fără să avem vreo dovadă în acest sens? Evident că nu. Ideea potrivit căreia credinţa înseamnă să crezi fără să ai dovezi este falsă. Biblia defineşte credinţa drept „demonstrarea evidentă a realităţilor care totuşi nu se văd“ (Evrei 11:1). Conform altei traduceri, credinţa „înseamnă a fi sigur de lucruri pe care nu le poţi vedea“ (Noul Testament, Traducere în limba română modernă). De exemplu, nu putem vedea undele radio, însă telefonul mobil demonstrează realitatea că aceste unde invizibile transmit vocea; din acest motiv, acceptăm că ele există. În mod asemănător, chiar dacă nu-l putem vedea pe „Ascultătorul rugăciunii“, putem examina dovezile care ne dau convingerea că el trebuie să existe.

Unde putem găsi dovezi ale existenţei lui Dumnezeu? Este suficient să ne uităm în jurul nostru. Iată ce spune Biblia: „Bineînţeles, orice casă este construită de cineva, dar cel care a construit toate lucrurile este Dumnezeu“ (Evrei 3:4). Sunteţi de acord cu acest raţionament? Când meditaţi la ordinea din univers, la originea vieţii sau la creierul uman — cea mai complexă structură de pe pământ —, vă gândiţi probabil că trebuie să existe ceva sau cineva superior omului. *

Însă natura nu ne poate învăţa totul despre Dumnezeu. Dovezile existenţei lui Dumnezeu pe care le observăm în creaţie pot fi comparate cu nişte paşi pe care îi auzim apropiindu-se în spatele unei uşi închise. Ştim că acolo este cineva, dar nu ştim cine. Ca să aflăm, trebuie să deschidem uşa. Pentru a-l identifica pe Creatorul tuturor lucrurilor, trebuie să facem ceva asemănător.

Biblia este o „uşă“ spre cunoştinţa despre Dumnezeu. Dacă deschideţi această uşă şi analizaţi unele dintre profeţiile ei detaliate şi modul în care s-au împlinit, veţi găsi dovezi că Dumnezeu există. * Mai mult decât atât, citind în Biblie despre modul în care Dumnezeu a tratat cu oamenii, putem cunoaşte personalitatea „Ascultătorului rugăciunii“.

Cine este „Ascultătorul rugăciunii“?

Biblia dezvăluie că „Ascultătorul rugăciunii“ este o persoană pe care o putem cunoaşte. Evident, numai o persoană ne poate asculta şi ne poate înţelege. Este încurajator să citim cuvintele consemnate în Psalmul 65:2: „O, Ascultător al rugăciunii, la tine va veni orice carne“. El îi ascultă pe cei care se roagă cu credinţă. În plus, el are un nume. Biblia spune: „Iehova este departe de cei răi, dar aude rugăciunea celor drepţi“ (Proverbele 15:29).

Iehova are sentimente. El este „Dumnezeul iubirii“ şi este numit ‘fericitul Dumnezeu’ (2 Corinteni 13:11; 1 Timotei 1:11). Când răutatea omului a ajuns foarte mare pe pământ, Biblia spune că Iehova „s-a mâhnit în inima lui“ (Geneza 6:5, 6). Afirmaţia că Dumnezeu îi face pe oameni să sufere pentru a-i pune la încercare este falsă. Biblia spune: „Departe de adevăratul Dumnezeu să facă ce este rău“ (Iov 34:10). Dar poate că vă întrebaţi: „Dacă Dumnezeu este Creatorul atotputernic, de ce permite el suferinţa?“.

Iehova i-a înzestrat pe oameni cu liber-arbitru, iar acest lucru ne spune ceva despre Dumnezeu. Nu-i aşa că preţuim libertatea de a alege cum să ne trăim viaţa? Din nefericire însă, mulţi oameni îşi folosesc în mod greşit libertatea. Astfel, ei ajung să sufere şi îi fac şi pe alţii să sufere. Iată acum o întrebare la care merită să ne gândim cu toată seriozitatea: Cum va elimina Dumnezeu suferinţa fără să încalce libertatea oamenilor? Vom analiza această întrebare în articolul următor.

[Note de subsol]

^ par. 8 Pentru o analiză mai detaliată a dovezilor existenţei lui Dumnezeu, vezi broşura Originea vieţii — Cinci întrebări care merită să fie analizate şi cartea Există un Creator care se interesează de voi?, publicate de Martorii lui Iehova.

^ par. 10 Broşura O carte pentru toţi oamenii şi cartea Biblia — Cuvântul lui Dumnezeu sau al oamenilor?, publicate de Martorii lui Iehova, vă vor ajuta să analizaţi dovezile care arată că Biblia este inspirată de Dumnezeu.

[Chenarul de la pagina 5]

Este religia cauza îndoielilor pe care le aveţi?

În mod regretabil, chiar religia îi face pe mulţi oameni să pună la îndoială faptul că există un „Ascultător al rugăciunii“ plin de compasiune. Implicarea religiei în războaie şi în acte de terorism, precum şi tolerarea abuzurilor asupra copiilor i-a determinat chiar şi pe unii oameni care obişnuiesc să se roage să spună că nu cred în Dumnezeu.

De ce are religia deseori o influenţă negativă? Simplu spus, deoarece oamenii fac lucruri rele în numele religiei. Biblia a prezis că urma să aibă loc o deviere de la creştinism şi că, după aceea, acesta avea să fie folosit în scopuri rele. Apostolul Pavel le-a spus supraveghetorilor creştini: „Se vor ridica bărbaţi chiar dintre voi care vor vorbi lucruri denaturate ca să-i tragă pe discipoli după ei“ (Faptele 20:29, 30).

Dumnezeu este dezgustat de religia falsă. De fapt, Cuvântul lui Dumnezeu, Biblia, spune că religia falsă este răspunzătoare de „sângele . . . tuturor celor ce au fost înjunghiaţi pe pământ“ (Revelaţia 18:24). Deoarece religia falsă nu i-a învăţat pe oameni adevărul despre Dumnezeu, care este însăşi personificarea iubirii, Dumnezeu o consideră vinovată de sânge (1 Ioan 4:8).

„Ascultătorul rugăciunii“ manifestă compasiune faţă de victimele opresiunii religioase. În curând, din iubire faţă de omenire, Dumnezeu îi va judeca prin intermediul lui Isus pe toţi cei care pretind cu ipocrizie că Îi slujesc. Isus a spus: „Mulţi îmi vor zice în ziua aceea: «Doamne, Doamne, n-am profeţit noi în numele tău?» . . . Atunci le voi mărturisi: Niciodată nu v-am cunoscut! Plecaţi de la mine, voi, lucrători ai nelegiuirii!“ (Matei 7:22, 23).