Biblia schimbă viaţa oamenilor

DE CE a hotărât un bărbat care fusese crescut într-o familie de catolici devotaţi şi care avea o carieră de succes ca judecător să devină Martor al lui Iehova? Ce l-a îndemnat pe un terorist să renunţe la violenţă şi să devină un slujitor al lui Dumnezeu? Să-i lăsăm pe ei să ne povestească.

„Am înţeles mai profund ce este bine şi ce este rău.“ — SEBASTIÃO ALVES JUNQUEIRA

ANUL NAŞTERII: 1946

ŢARA: BRAZILIA

ÎNAINTE: JUDECĂTOR

DESPRE TRECUTUL MEU: Familia mea trăia la ţară, la aproximativ şase kilometri de oraşul Piquete. Părinţii mei aveau o mică fermă, iar pământul ne asigura strictul necesar. Întrucât şcoala la care mergeam era în Piquete, mi-am cumpărat o bicicletă veche ca să pot ajunge mai uşor în oraş. Deşi oamenii din zona noastră erau săraci, oraşul era curat şi avea o rată a criminalităţii destul de scăzută. Majoritatea bărbaţilor lucrau la o fabrică de armament.

Eram o persoană studioasă. Astfel, am reuşit să intru la Şcoala Militară de Aviaţie, aflată într-un oraş din apropiere. În 1966, am absolvit cu gradul de sergent. Am urmat apoi Facultatea de Drept şi mi-am luat licenţa. Mai târziu, am candidat pentru postul de şef de poliţie. În 1976, am trecut un test guvernamental şi am fost ales în această funcţie. Una dintre atribuţiile mele a fost şi administrarea închisorii. În această perioadă, Martorii lui Iehova mi-au cerut de mai multe ori permisiunea de a le predica deţinuţilor. De fiecare dată, ei mi-au vorbit şi mie despre mesajul Bibliei. Aveam mult respect faţă de Dumnezeu. Am fost impresionat să aflu că Dumnezeu are un nume, Iehova, şi că putem deveni prieteni cu el.

Cu timpul, am avansat în carieră. În 1981, în urma unui alt examen guvernamental, am devenit judecător statal. Apoi, în 2005, am fost numit judecător de curte de apel la Curtea din São Paulo.

CUM MI-A SCHIMBAT BIBLIA VIAŢA: La puţin timp după absolvirea facultăţii, am început să citesc Biblia. Acest obicei mi-a schimbat destul de mult modul de gândire. Eram un catolic devotat. În familie aveam mai mulţi preoţi şi un episcop. Eu ajutam preotul în timpul liturghiei; înainte ca preotul să ţină predica, citeam anumite fragmente din cartea de rugăciuni. În familiile de catolici, citirea Bibliei nu era un obicei. Mama s-a supărat foarte tare când a aflat că citeam Biblia. Ea a încercat să mă descurajeze spunându-mi că riscam să-mi pierd minţile. Cu toate acestea,  am continuat s-o citesc. Nu vedeam nimic periculos în asta.

Cred că am continuat să citesc Biblia din curiozitate. Voiam să ştiu mai multe despre preoţi şi despre rolul lor în biserică. Am început să citesc şi despre teologia eliberării, însă argumentele şi raţionamentele folosite de susţinătorii acestei mişcări conţineau atâtea greşeli, încât n-am înţeles nimic din ea.

În aceeaşi perioadă, dentistul meu, care era budist, mi-a dat o carte pe care o primise, cu titlul Este omul un rezultat al evoluţiei sau a fost creat? *. Am acceptat-o crezând că va fi interesant s-o studiez în paralel cu Originea speciilor, de Charles Darwin. Argumentele din cartea Este omul un rezultat al evoluţiei sau a fost creat? erau puternice, logice şi convingătoare. Nu mai aveam niciun dubiu că teoria evoluţiei era neîntemeiată.

Citirea cărţii despre creaţie mi-a sporit curiozitatea. De aceea, am vrut să citesc mai multe cărţi publicate de Martorii lui Iehova. Am auzit că unul dintre mecanicii de la şcoala de aviaţie era Martor. L-am abordat, iar el mi-a dat câteva cărţi. La data aceea, n-am acceptat propunerea de a studia Biblia cu Martorii lui Iehova. Credeam că puteam s-o studiez şi singur.

Întrucât eram căsătorit, când am început să citesc Biblia, m-am gândit că ar fi înţelept s-o citesc împreună cu familia. În fiecare săptămână, citeam şi studiam Biblia împreună. Fiind catolici, viaţa familiei noastre gravita în jurul preoţilor şi al episcopilor. Ceea ce am citit în Ioan 14:6 mi-a reţinut atenţia: „Isus i-a spus [discipolului Toma]: «Eu sunt calea, adevărul şi viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin mine»“. După ce am analizat subiectul în amănunţime, m-am convins că salvarea vine de la Iehova prin Isus. Însă noi fuseserăm învăţaţi că salvarea vine de la preoţi.

Au mai fost două pasaje biblice care m-au făcut să-mi schimb atitudinea faţă de Biserica Catolică şi învăţăturile ei. Unul a fost cel din Proverbele 1:7, unde se spune: „Teama de Iehova este începutul cunoştinţei, dar cei nebuni dispreţuiesc înţelepciunea şi disciplinarea“. Iar celălalt pasaj se găseşte la Iacov 1:5: „Dacă vreunuia dintre voi îi lipseşte înţelepciunea, să i-o ceară neîncetat lui Dumnezeu, căci el le dă tuturor cu generozitate şi fără să reproşeze şi ea îi va fi dată“. Îmi doream cu ardoare să dobândesc cunoştinţă şi înţelepciune, lucruri pe care nu le-am obţinut mergând la biserică. De aceea, nu m-am mai dus.

În 1980, soţia mea a început să studieze Biblia cu Martorii lui Iehova. Când eram acasă, asistam şi eu la studiu. După un timp, am acceptat şi eu un studiu biblic. Totuşi, a trecut mult până ne-am hotărât să ne botezăm ca Martori ai lui Iehova. Soţia mea s-a botezat în 1994, iar eu în 1998.

FOLOASE: Întrucât i-am crescut în armonie cu normele lui Iehova, cei patru copii ai noştri au şi ei parte de foloase (Efeseni 6:4). Cei doi fii ai noştri lucrează din greu pentru a se îngriji de necesităţile spirituale ale fraţilor şi surorilor din congregaţiile în care slujesc. Iar cele două fiice ale noastre predică în mod zelos vestea bună. Soţia mea petrece multe ore în fiecare lună ajutându-i pe alţii să înveţe mai multe despre Biblie, iar eu slujesc ca bătrân în congregaţia din care facem parte.

Când am devenit Martor al lui Iehova, am înţeles mai profund ce este bine şi ce este rău. În calitate de judecător, încerc să aplic modul în care procedează Iehova în anumite situaţii. Astfel, mă străduiesc să iau în considerare  toate circumstanţele şi să fiu rezonabil şi plin de compasiune când există circumstanţe atenuante.

Am avut de rezolvat multe cazuri de violenţă, delincvenţă şi abuzuri asupra copiilor, precum şi alte delicte grave. Cu toate acestea, ele nu m-au desensibilizat. Când mă uit la ştiri, mă dezgustă decăderea morală şi depravarea acestei lumi. Îi sunt recunoscător lui Iehova pentru că am ajuns să înţeleg de ce răutatea ia amploare şi pentru că am speranţa unui viitor mai bun.

„Închisoarea nu m-a reabilitat.“ — KEITH WOODS

ANUL NAŞTERII: 1961

ŢARA: IRLANDA DE NORD

ÎNAINTE: TERORIST

DESPRE TRECUTUL MEU: M-am născut în 1961 în Portadown, un orăşel aglomerat din Irlanda de Nord. Am crescut într-o familie de protestanţi şi am copilărit într-un cartier în care locuiau atât catolici, cât şi protestanţi. Majoritatea oamenilor erau săraci. Însă ne înţelegeam bine unii cu alţii şi ne vizitam des.

Nu sunt mândru de modul meu de viaţă din trecut. În 1974, m-am implicat în conflictele politico-religioase („The Troubles“) care existau atunci în Irlanda de Nord. Cam în acea perioadă, situaţia s-a înrăutăţit. De exemplu, într-o seară, tata, care era manager la Fabrica de covoare Ulster, se afla la serviciu şi îi instruia pe doi băieţi catolici, care locuiau lângă noi. Între timp, cineva a aruncat o bombă în sufrageria casei lor, ucigându-i pe tatăl, pe mama şi pe fratele lor.

Problemele s-au accentuat şi au început luptele. În zonele unde catolicii erau majoritari, protestanţilor li se incendiau casele. La rândul lor, catolicii erau atacaţi în comunităţile protestante. Cartierul nostru a devenit preponderent protestant. N-a trecut mult şi am fost arestat şi condamnat la trei ani de închisoare pentru implicare în atacuri cu bombă.

În închisoare, m-am împrietenit cu un deţinut care era bine-cunoscut în rândul loialiştilor. Eram ca fraţii, iar mai târziu am fost cavaler de onoare la nunta lui. Însă închisoarea nu m-a reabilitat. Şi nici pe el nu l-a reabilitat. După ce am fost eliberaţi, ne-am reluat imediat activităţile politice, doar că de data aceasta la o scară mult mai mare. În consecinţă, prietenul meu a fost condamnat din nou la închisoare, unde, mai târziu, a fost ucis.

Şi eu devenisem o ţintă. Odată, maşina mi-a fost aruncată în aer. Însă toate acestea mi-au întărit şi mai mult hotărârea de a mă implica în luptele politico-religioase.

 În acea perioadă, am contribuit la realizarea unui documentar despre conflictele din Irlanda de Nord, care a fost difuzat la British TV. Acest documentar mi-a cauzat şi mai multe probleme. De exemplu, într-o seară, când m-am întors acasă, am constatat că soţia mă părăsise. La puţin timp după aceea, ca urmare a documentarului, fiul meu a fost luat de lângă mine de o agenţie pentru protecţia copilului. Mi-amintesc că m-am uitat în oglindă şi am spus: „Doamne, dacă exişti, ajută-mă!“.

Sâmbăta următoare m-am întâlnit cu Paul, o cunoştinţă mai veche, care devenise Martor al lui Iehova. El a început să-mi vorbească despre Biblie. După două zile, Paul mi-a trimis un exemplar al revistei Turnul de veghe. Într-unul din articole erau citate cuvintele lui Isus din Ioan 18:36: „Regatul meu nu face parte din lumea aceasta. Dacă regatul meu ar fi făcut parte din lumea aceasta, slujitorii mei ar fi luptat ca să nu fiu predat iudeilor. Dar iată că regatul meu nu este de aici“. Aceste cuvinte m-au impresionat profund. Din acea zi, viaţa mea a început să se schimbe.

CUM MI-A SCHIMBAT BIBLIA VIAŢA: Paul a început să studieze Biblia cu mine. Mai târziu, am continuat studiul cu un alt Martor, pe nume Bill. Ştiu că am fost un elev dificil; aveam o mulţime de întrebări! În plus, obişnuiam să chem la studiu diferiţi pastori ca să-i demonstreze lui Bill că nu avea dreptate. Dar adevărul din Cuvântul lui Dumnezeu a strălucit cu putere.

Cu o anumită ocazie, îmi amintesc că i-am spus lui Bill să nu vină să studiem deoarece accesul în cartier era blocat, iar el risca să-i fie confiscată şi arsă maşina. Însă Bill a venit oricum la studiu. El şi-a lăsat maşina acasă şi a luat bicicleta. Evident, nimeni nu s-ar fi gândit să-i confişte bicicleta. Cu altă ocazie, studiam împreună cu Bill la mine acasă când poliţia şi armata au venit să mă aresteze. În timp ce mă duceau spre maşină, Bill m-a strigat şi mi-a spus să mă încred în Iehova. Toate aceste situaţii au avut un efect profund asupra mea.

Prima oară când am mers la o întrunire la Sala Regatului a Martorilor lui Iehova, unii dintre ei au fost probabil şocaţi. Aveam părul lung, cercel şi o geacă de piele care arăta din ce grup politic făceam parte. Nu mi-a venit să cred cât de frumos s-au purtat Martorii cu mine. Amabilitatea lor m-a impresionat foarte mult.

Chiar dacă studiam Biblia, încă petreceam timp cu vechii mei prieteni. În cele din urmă însă, adevărurile pe care le învăţam din Biblie mi-au sensibilizat şi mai mult inima. Mi-am dat seama că, dacă voiam să-i slujesc lui Iehova, trebuia să-mi schimb vederile politice şi prietenii. Nu mi-a fost deloc uşor. Dar, învăţând mai multe despre Biblie şi primind putere de la Iehova, am reuşit să fac aceste schimbări. M-am tuns, mi-am scos cercelul şi mi-am cumpărat un costum. De asemenea, lucrurile pe care le învăţam mi-au influenţat în bine atitudinea faţă de alţii.

FOLOASE: Viaţa mea a fost marcată de violenţă şi terorism. În zona în care locuiam, poliţia mă cunoştea foarte bine. Însă acum lucrurile stau cu totul altfel. De exemplu, când am mers prima oară la un congres al Martorilor lui Iehova, ţinut în oraşul Navan, poliţia m-a escortat până în Irlanda şi înapoi. Acum însă pot merge la congrese fără să fiu escortat. De asemenea, pot participa la lucrarea de predicare împreună cu Paul, Bill şi ceilalţi membri ai congregaţiei.

Întrucât mi-am schimbat viaţa, am reuşit să mă integrez în congregaţie. Aici am întâlnit-o pe Louise, care mai târziu a devenit soţia mea. În plus, mi-am primit înapoi fiul.

Privind în urmă, regret că le-am cauzat multă suferinţă altora. Dar pot spune din toată inima că Biblia chiar îi poate ajuta pe oamenii ca mine să se schimbe şi să aibă o viaţă plină de sens şi de speranţă.

[Notă de subsol]

[Text generic pe pagina 12]

Mama s-a supărat foarte tare când a aflat că citeam Biblia