• ANUL NAŞTERII: 1974

• ŢARA: CHILE

• ÎNAINTE: DEPENDENT DE ALCOOL

DESPRE TRECUTUL MEU:

M-am născut în Angol, un oraş aflat într-o regiune frumoasă din sudul statului Chile. Nu mi-am cunoscut tatăl. Când aveam trei ani, mama s-a mutat în Santiago, capitala ţării, luându-ne cu ea pe mine şi pe fratele meu. Am ajuns să locuim într-o cameră mică dintr-o tabără improvizată pentru persoanele fără adăpost. Foloseam o toaletă publică şi luam apă de la un hidrant.

După aproximativ doi ani, am primit o mică locuinţă de la stat. Din nefericire, în noul nostru cartier se consumau droguri, se făcea abuz de alcool, se comiteau infracţiuni şi se practica prostituţia.

Într-o zi, mama a cunoscut un bărbat şi, în cele din urmă, s-a căsătorit cu el. Tatăl meu vitreg era un beţiv notoriu. Ne bătea pe mama şi pe mine. De multe ori plângeam pe ascuns. Îmi doream un tată care să mă ocrotească.

Chiar dacă mama muncea din greu ca să ne întreţină, eram foarte săraci. Când ne era foame, uneori tot ce aveam de mâncare era lapte praf şi zahăr. Ca să ne distrăm, eu şi fratele meu ne furişam afară şi ne uitam la televizor prin fereastra casei unei vecine. Dar, într-o zi, vecina ne-a prins, şi distracţia s-a terminat!

Când tatăl meu vitreg era treaz, ceea ce nu se întâmpla prea des, ne cumpăra câte ceva de mâncare mie şi fratelui meu. Odată ne-a cumpărat şi un televizor mic. A fost una dintre puţinele ocazii când m-am simţit fericit.

Pe la 12 ani, am învăţat să citesc. După un an am renunţat la şcoală şi am început să lucrez cu normă întreagă. Colegii mei erau mai mari decât mine. După serviciu, mergeam cu ei la petreceri, unde ne îmbătam şi ne drogam. N-a trecut mult şi am devenit dependent de droguri.

Când aveam 20 de ani, am întâlnit-o pe Cati şi, după un timp, ne-am căsătorit. La început, lucrurile au mers bine, apoi însă am revenit la vechiul stil de viaţă. Mergeam din rău în mai rău. În cele din urmă, mi-am dat seama că aveam să sfârşesc fie în închisoare, fie în mormânt. Dar, şi mai grav, îl făceam pe fiul meu,  Victor, să sufere aceleaşi lucruri pe care le-am suferit şi eu în tinereţe. Eram trist, mi-era ciudă pe mine şi mă simţeam fără valoare.

Prin 2001, ne-au vizitat două Martore ale lui Iehova, iar Cati a început să studieze Biblia cu ele. Îmi povestea ce învăţa. Din curiozitate, am început şi eu să studiez Biblia. În 2003, Cati s-a botezat ca Martoră a lui Iehova.

CUM MI-A SCHIMBAT BIBLIA VIAŢA:

Într-o zi, am citit Rut 2:12, unde se spune că Iehova îi răsplăteşte pe cei care acţionează cu credinţă şi caută refugiu la el. Am înţeles că, dacă făceam schimbări în viaţă, puteam să-i fiu plăcut lui Iehova şi să fiu răsplătit de el. Am observat că, în Biblie, beţia este condamnată de foarte multe ori. Cuvintele din 2 Corinteni 7:1 au avut un efect puternic asupra mea. Acest verset ne îndeamnă „să ne curăţim de tot ce murdăreşte carnea“. De aceea, am început să renunţ la viciile mele. La început, îmi ieşeam din fire foarte des, dar Cati n-a încetat să mă ajute.

În cele din urmă, am renunţat la locul meu de muncă pentru că nu rezistam presiunilor de a fuma şi de a bea. Deşi faptul că o perioadă n-am avut serviciu a însemnat să ne mulţumim cu foarte puţin, lucrul acesta mi-a permis să am mai mult timp pentru studierea Bibliei. În acea perioadă, am început să fac progrese spirituale. Cati nu mi-a cerut niciodată mai mult decât puteam oferi pe plan material, nici nu mi-a făcut reproşuri pentru stilul nostru de viaţă simplu. Sunt foarte recunoscător pentru sprijinul ei loial.

Am început să stau tot mai mult în compania Martorilor. Ei m-au ajutat să înţeleg că, deşi nu am instruire laică, Iehova preţuieşte dorinţa mea sinceră de a-i sluji. Iubirea şi unitatea pe care le-am văzut în congregaţia creştină au avut un efect profund asupra familiei noastre. Nicăieri nu am mai întâlnit o astfel de pace. În decembrie 2004, m-am botezat şi eu.

FOLOASE:

M-am convins de adevărul cuvintelor lui Iehova consemnate în Isaia 48:17: „Eu, Iehova, sunt Dumnezeul tău, Cel care te învaţă ce-ţi este de folos“. Mama şi fratele meu au fost atât de impresionaţi de schimbările pe care le-am făcut, încât acum şi ei studiază Biblia. Chiar şi vecinii se bucură să vadă cât de mult m-am schimbat şi cât de fericită este familia noastră!

Am o soţie care îl iubeşte pe Dumnezeu şi care mă consideră un prieten şi un tovarăş de viaţă demn de încredere. Chiar dacă nu mi-am cunoscut tatăl, Biblia m-a învăţat cum să-i cresc pe cei trei fii ai mei. Ei mă respectă. Însă lucrul cel mai important este că ei îl consideră pe Iehova o Persoană reală şi au ajuns să-l iubească.

Sunt foarte recunoscător pentru că, deşi am avut o copilărie nefericită, Iehova m-a ajutat să devin un om fericit.

• ANUL NAŞTERII: 1974

• ŢARA: BULGARIA

• ÎNAINTE: TRAFICANTĂ DE DROGURI

DESPRE TRECUTUL MEU:

M-am născut în Sofia (Bulgaria), într-o familie de condiţie medie. Tata ne-a părăsit când eu aveam şase ani. A fost un adevărat şoc! Acest lucru m-a afectat foarte mult pe plan emoţional. M-am simţit nedorită şi nedemnă de a fi iubită. Pe măsură ce am crescut, aceste sentimente m-au determinat să mă răzvrătesc. Eram agresivă şi furioasă.

Pe la 14 ani, am fugit prima dată de-acasă. Adesea furam bani de la mama şi de la bunici. La şcoală dădeam mereu de bucluc din cauza firii mele violente. Astfel, în doar câţiva ani, a trebuit să mă mut la cinci şcoli. Am abandonat şcoala cu trei ani înainte de absolvire. Duceam o viaţă foarte imorală. Am devenit dependentă de ţigări şi de marijuana. Consumam mult alcool, mergeam la petreceri şi făceam trafic de droguri. Mă deprima gândul că trăiam într-o lume lipsită de speranţă, în care oamenii sufereau şi mureau. Aşa că trăiam doar ca să mă distrez.

În 1998, când aveam 24 de ani, am fost arestată în aeroportul din São Paulo (Brazilia), în timp ce făceam trafic de droguri. Am fost condamnată la patru ani de închisoare.

CUM MI-A SCHIMBAT BIBLIA VIAŢA:

În 2000, Martorii lui Iehova au început să viziteze săptămânal închisoarea unde mă aflam. Una dintre Martore, pe nume Marines, a fost foarte amabilă cu mine. Ea mi-a insuflat dorinţa de a învăţa mai multe despre Biblie. Întrucât nu mai auzisem de Martorii lui Iehova, le-am întrebat pe celelalte deţinute ce ştiau despre ei. Spre surprinderea mea, majoritatea persoanelor pe care le-am întrebat au vorbit negativ despre Martori. Una dintre deţinute mi-a spus să mă duc la orice religie, dar nu la Martorii lui Iehova. Cuvintele ei m-au făcut şi mai curioasă; voiam să ştiu de ce îi urau oamenii atât de mult pe Martori. Am ajuns să cred că îi urau pentru că practicau religia adevărată. În definitiv, Biblia spune că orice om care se străduieşte în mod sincer să-l urmeze pe Isus va fi persecutat (2 Timotei 3:12).

În acea perioadă, am fost repartizată să lucrez în clădirea administrativă a închisorii. Odată, am găsit într-un depozit nişte cutii cu reviste mai vechi Turnul de veghe şi Treziţi-vă!. * Le-am dus în celula mea şi am început să le citesc. Pe măsură ce citeam, îmi dădeam seama că eram ca un om care se află într-un deşert arid şi găseşte un izvor de apă rece. Întrucât aveam mult timp la dispoziţie, studiam zilnic Biblia ore întregi.

Într-o zi, am fost chemată la biroul închisorii. Mă aşteptam să fiu eliberată, aşa că mi-am strâns în grabă puţinele lucruri pe care le aveam, mi-am luat rămas-bun de la colege şi am alergat la birou. Însă, când am ajuns acolo,  am aflat că mi se aducea o nouă acuzaţie: deţinere de documente false. Drept urmare, am primit încă doi ani de închisoare.

Am fost distrusă. Dar, după câteva zile, mi-am dat seama că această schimbare de situaţie era, de fapt, o binecuvântare. Deşi învăţasem multe lucruri din Biblie, în inima mea încă doream ca, după ce ieşeam din închisoare, să-mi continui stilul de viaţă de mai înainte. Aveam nevoie de mai mult timp ca să mă schimb.

Uneori mă gândeam că era imposibil ca Dumnezeu să mă accepte ca slujitoare a sa. Dar am meditat la unele pasaje precum 1 Corinteni 6:9–11. Aceste versete arată că, înainte să-i slujească lui Iehova, unii creştini din secolul I fuseseră hoţi, beţivi şi extorcatori. Însă, cu ajutorul lui Iehova, ei s-au schimbat. Exemplul lor m-a încurajat foarte mult.

La unele vicii am renunţat cu uşurinţă. De exemplu, m-am lăsat de droguri fără prea multe probleme. Dar cu fumatul a fost cu totul altceva. M-am luptat din greu mai bine de un an până am reuşit să abandonez acest viciu. Un lucru care m-a ajutat a fost să mă informez cu privire la efectele nocive ale fumatului. Însă cel mai mult m-a ajutat faptul că m-am rugat neîncetat lui Iehova să-mi dea putere să renunţ la fumat.

Pe măsură ce mă apropiam de Iehova, am început să-mi înving treptat sentimentul că eram nedorită, sentiment pe care l-am avut după ce tata ne-a abandonat. Cuvintele din Psalmul 27:10 m-au impresionat profund. Acest verset spune: „Dacă tatăl meu şi mama mea m-ar părăsi, Iehova însuşi m-ar primi“. Mi-am dat seama că am găsit cel mai bun Tată, un Tată care nu mă va abandona niciodată! Viaţa mea începea să aibă un scop. În aprilie 2004, la şase luni după ce am ieşit din închisoare, m-am botezat ca Martoră a lui Iehova.

FOLOASE:

Sunt o persoană fericită. Întrucât m-am eliberat de obiceiurile dăunătoare, mă bucur de o sănătate fizică şi afectivă mai bună decât în adolescenţă. Am o căsnicie fericită şi o strânsă relaţie de prietenie cu Tatăl meu ceresc, Iehova. Printre închinătorii săi am găsit mulţi taţi, mame, fraţi şi surori (Marcu 10:29, 30). Sunt recunoscătoare că ei au avut încredere în mine, chiar mai multă decât aveam eu.

Uneori, mă simt copleşită de sentimente de vinovăţie din cauza trecutului meu. Dar mă linişteşte gândul că, în lumea nouă promisă de Dumnezeu, „nimănui nu-i vor mai veni în minte“ amintiri dureroase (Isaia 65:17). Până atunci, experienţa mea de viaţă mă ajută să manifest empatie faţă de cei care trec prin situaţii asemănătoare. În acest sens, trecutul meu este un avantaj. De exemplu, când particip la lucrarea de predicare mi-e relativ uşor să discut cu persoane dependente de droguri, cu alcoolici sau delincvenţi, fără să am prejudecăţi. Sunt convinsă că, dacă eu am putut să mă schimb pentru a-i fi plăcută lui Iehova, oricine poate să se schimbe!