Evreii îşi îngropau imediat morţii, de obicei în ziua în care avea loc decesul. De ce? Deoarece cadavrele se descompuneau repede din cauza climei foarte calde din Orientul Mijlociu. În plus, îngroparea unei persoane decedate după mai multe zile era, pe timpul acela, o dovadă de lipsă de respect la adresa defunctului şi a familiei acestuia.

Evangheliile şi cartea Faptele menţionează cel puţin patru situaţii în care ziua înmormântării a coincis cu ziua decesului (Matei 27:57–60; Faptele 5:5–10; 7:60—8:2). Cu câteva secole înainte, Rahela, soţia mult iubită a lui Iacob, a murit în timp ce ea şi întreaga familie se aflau într-o călătorie. Iacob nu i-a dus trupul în mormântul familiei, ci şi-a îngropat soţia într-un mormânt aflat „pe drumul spre . . . Betleem“ (Geneza 35:19, 20, 27–29).

Din relatările biblice care vorbesc despre obiceiurile de înmormântare la evrei înţelegem că aceştia acordau o atenţie specială pregătirii corpului pentru înmormântare. Familia şi prietenii spălau corpul celui decedat, îl ungeau cu mirodenii şi cu ulei parfumat şi îl înfăşurau în pânză (Ioan 19:39, 40; Faptele 9:36–41). Vecinii şi alte persoane veneau pentru a-şi exprima regretul şi pentru a consola familia îndurerată (Marcu 5:38, 39).

Multe familii de evrei îşi îngropau morţii în grote sau în morminte săpate în roca moale, întâlnită în multe regiuni din Israel. Acest obicei era moştenit de la patriarhi. Avraam, Sara, Isaac, Iacob şi alţii au fost înmormântaţi în peştera Macpela, lângă Hebron (Geneza 23:19; 25:8, 9; 49:29–31; 50:13).

Isus a fost îngropat într-un mormânt săpat în stâncă (Marcu 15:46). Un astfel de mormânt avea o intrare îngustă. În interiorul lui erau săpate mai multe nişe sau spaţii dispuse ca nişte rafturi, unde erau aşezate trupurile rudelor decedate. După ce cadavrele se descompuneau, osemintele erau strânse şi aşezate într-o cutie de piatră numită osuar, aşa cum se obişnuia în timpul lui Isus. În felul acesta, familia făcea loc pentru următoarele înhumări.

Legea mozaică le interzicea israeliţilor să facă pregătiri de înmormântare în sabat. Întrucât Isus a murit cu aproximativ trei ore înainte de începerea sabatului, Iosif din Arimateea şi alţii l-au înmormântat înainte de a termina de pregătit trupul pentru înmormântare (Luca 23:50–56). De aceea, câteva femei s-au dus la mormântul lui Isus după sabat pentru a termina pregătirile (Marcu 16:1; Luca 24:1).