Am crescut într-un cartier sărac din oraşul-port Turku. Tatăl meu a fost campion la box, sport pe care l-am practicat atât eu, cât şi fratele meu mai mic. De fiecare dată când eram provocat la şcoală, nu ezitam să-mi folosesc pumnii. În adolescenţă am intrat într-o cunoscută bandă de cartier. Aşa am ajuns să mă implic în conflicte violente. Tot atunci am descoperit muzica heavy metal şi visam să devin star rock.

Am cumpărat nişte tobe, am format o trupă, iar la scurt timp după aceea am devenit solistul trupei. Îmi plăcea să mă dezlănţui pe scenă. Trupa noastră a devenit foarte populară deoarece aveam cu toţii o înfăţişare sălbatică şi eram agresivi. Am început să cântăm în faţa unui auditoriu numeros şi am făcut câteva înregistrări, ultima fiind foarte apreciată de specialişti. La sfârşitul anilor ’80 am mers în Statele Unite într-un turneu de promovare. Am dat câteva spectacole în oraşele New York şi Los Angeles şi, înainte de a ne întoarce în Finlanda, am cunoscut câţiva producători din showbiz.

Deşi îmi plăcea să cânt cu trupa, doream ca viaţa mea să aibă mai mult sens. Am fost dezamăgit de spiritul de competiţie şi de agresivitatea celor din showbiz. De asemenea, nici modul meu de viaţă nu-mi aducea satisfacţii. Mă consideram un om rău şi îmi era teamă că voi ajunge în iad. Am încercat să găsesc răspunsuri la unele întrebări în diverse cărţi religioase şi l-am rugat stăruitor pe Dumnezeu să mă ajute, deşi nu credeam că voi obţine vreodată aprobarea lui.

Pentru a mă întreţine, lucram la un oficiu poştal. Într-o zi am aflat că un coleg de serviciu era Martor al lui Iehova. L-am bombardat cu întrebări. Răspunsurile lui logice, bazate pe Biblie, mi-au stârnit curiozitatea. De aceea am fost de acord să studiez Biblia cu el. După câteva săptămâni, trupa noastră a primit  un contract tentant cu o casă de înregistrări din Statele Unite, pentru lansarea unui album. Mi-am zis că era o ocazie pe care n-o puteam rata.

I-am spus Martorului care studia cu mine că doream mult să mai scot un album şi că, după aceea, eram hotărât să aplic în viaţă principiile Bibliei. El nu şi-a spus părerea, ci m-a rugat să citesc cuvintele lui Isus din Matei 6:24: „Nimeni nu poate fi sclav la doi stăpâni“. Am încremenit când am înţeles ce a vrut să spună Isus. Dar, după câteva zile, Martorul cu care studiam Biblia a încremenit când i-am spus că părăsisem formaţia deoarece doream să-l urmez pe Isus.

Biblia era ca o oglindă în care îmi vedeam greşelile (Iacov 1:22–25). Am înţeles că eram agresiv, plin de orgolii şi foarte ambiţios. Vorbeam urât, eram bătăuş, fumam şi mă îmbătam. Când mi-am dat seama cât de departe eram de principiile Bibliei, parcă m-am izbit de un zid. Cu toate acestea, am fost gata să fac schimbările necesare (Efeseni 4:22–24).

Mai ales la început am fost copleşit de remuşcări din cauza greşelilor mele din trecut. Însă Martorul cu care studiam m-a ajutat mult. Mi-a arătat ce scrie în Isaia 1:18: „Dacă păcatele voastre vor fi ca stacojiul, vor fi făcute albe ca zăpada“. Acest verset biblic, precum şi altele m-au convins că Tatăl nostru ceresc este îndurător şi vrea să vindece rănile celor ce se căiesc.

Când am ajuns să-l cunosc pe Iehova şi să-l consider o persoană reală, am decis să-i dedic lui viaţa (Psalmul 40:8). M-am botezat în 1992 la un congres internaţional al Martorilor lui Iehova, ţinut în Rusia, la St. Petersburg.

Mi-am făcut mulţi prieteni printre Martorii lui Iehova. Din când în când ne întâlnim să cântăm şi să ne bucurăm împreună de o muzică potrivită, care este un dar de la Dumnezeu (Iacov 1:17). Un cadou special de la Iehova este iubita mea soţie, Kristina. Cu ea împart bucuriile şi necazurile, precum şi cele mai profunde sentimente.

Dacă nu deveneam Martor al lui Iehova, probabil că acum n-aş mai fi fost în viaţă. În trecut aveam mereu probleme. În prezent simt că viaţa mea are cu adevărat sens şi că nu mi-o irosesc cu lucruri lipsite de valoare.