APROPIAŢI-VĂ DE DUMNEZEU
„Continuaţi să cereţi şi vi se va da“
„Doamne, învaţă-ne cum să ne rugăm.“ (Luca 11:1) Această cerere i-a fost adresată lui Isus de unul dintre discipoli. În răspunsul său, Isus a inclus două ilustrări din care învăţăm cum trebuie să ne rugăm dacă vrem să fim ascultaţi de Dumnezeu. Te-ai întrebat vreodată dacă Dumnezeu îţi ascultă rugăciunile? Dacă da, vei fi cu siguranţă interesat să afli răspunsul lui Isus. (Citeşte Luca 11:5–13.)
Prima ilustrare îl aduce în prim-plan pe cel care se roagă (Luca 11:5–8). Un bărbat primeşte un oaspete în toiul nopţii şi nu are ce să-i dea să mănânce. Pentru gazdă, această problemă nu suportă amânare. Deşi nu este o oră potrivită, bărbatul merge la un prieten ca să împrumute nişte pâine. La început, prietenul acestuia nu vrea să se scoale, ca să nu-şi deranjeze familia care doarme. Dar, cu multă îndrăzneală, bărbatul stăruie până când, în cele din urmă, prietenul său se scoală şi îi dă nişte pâine. *
Ce învăţăm din această ilustrare despre rugăciune? Isus transmite ideea că trebuie să perseverăm: să continuăm să cerem, să căutăm şi să batem (Luca 11:9, 10). De ce? A vrut Isus să spună că, atunci când ne rugăm, este ca şi cum am bate la uşa unui Dumnezeu care nu vrea să deschidă? Nicidecum. Isus scoate în evidenţă aici că, spre deosebire de prietenul care nu vrea să deschidă, Dumnezeu este gata să satisfacă cererile potrivite ale celor care se roagă cu credinţă. Dacă perseverăm în rugăciune, dovedim că avem credinţă. Cerând în mod repetat un anumit lucru, demonstrăm că avem într-adevăr nevoie de el şi că suntem convinşi că Dumnezeu ni-l poate da, dacă cererea noastră este în armonie cu voinţa sa (Marcu 11:24; 1 Ioan 5:14).
A doua ilustrare îndreaptă atenţia spre Iehova, cel care este „Ascultător al rugăciunii“ (Psalmul 65:2). Isus întreabă: „Cine este printre voi tatăl care, dacă fiul lui îi cere un peşte, să-i dea un şarpe în loc de peşte? Sau, dacă îi cere un ou, să-i dea un scorpion?“. Răspunsul este evident: niciun tată grijuliu nu le dă copiilor săi lucruri rele. Apoi Isus explică această ilustrare: Dacă oamenii imperfecţi le dau „daruri bune“ copiilor lor, „cu cât mai mult Tatăl din cer le va da spirit sfânt“ — cel mai valoros dar — copiilor săi pământeşti, care se roagă lui (Luca 11:11–13; Matei 7:11). *
Dumnezeu este gata să satisfacă cererile potrivite ale celor care se roagă cu credinţă.
Ce învăţăm din această ilustrare despre Iehova, cel care este „Ascultător al rugăciunii“? Isus ne invită să-l considerăm pe Iehova un tată grijuliu, nerăbdător să le satisfacă necesităţile copiilor săi. De aceea, închinătorii lui Iehova îi pot spune fără nicio reţinere care sunt cererile lor. Ştiind că el le vrea numai binele, ei acceptă răspunsul său, chiar dacă nu primesc răspunsul la care s-au aşteptat. *
Sugestie pentru citirea Bibliei în aprilie:
^ par. 4 Ilustrarea lui Isus reflectă obiceiuri şi practici din viaţa reală. Pentru evrei, manifestarea ospitalităţii era o datorie sfântă. O familie cocea pâine doar pentru o zi. Dacă se termina, evreii obişnuiau să împrumute pâine de la altă familie. De asemenea, familiile sărace dormeau pe jos, în aceeaşi încăpere.
^ par. 6 Isus a folosit de multe ori raţionamentul „cu atât mai mult“, extinzând sfera de aplicare a unui principiu valabil în cazul unor lucruri mici la lucruri mai mari. Un erudit explică: „Raţionamentul este următorul: «Dacă A este adevărat, cu atât mai mult B este adevărat»“ (The Gospel According to Luke).
^ par. 7 Pentru a afla mai multe despre modul în care trebuie să ne rugăm ca să fim ascultaţi de Dumnezeu, vezi capitolul 17 al cărţii Ce ne învaţă în realitate Biblia?, publicată de Martorii lui Iehova.
