Aurelia: Astăzi le ofer oamenilor din zonă un pliant care se intitulează: Aţi dori să aflaţi adevărul?. Vă ofer şi dumneavoastră un exemplar.

Irina: Este vorba despre religie?

Aurelia: Da. Observaţi cele şase întrebări menţionate aici. Care dintre acestea . . .

Irina: Staţi puţin, cred că vă pierdeţi timpul cu mine!

Aurelia: De ce spuneţi asta?

Irina: Sinceră să fiu, nici nu ştiu dacă cred în Dumnezeu.

Aurelia: Apreciez sinceritatea dumneavoastră. Dar, cu permisiunea dumneavoastră, aş vrea să vă întreb: Întotdeauna aţi gândit în felul acesta?

Irina: Nu, când eram copil mergeam la biserică, însă nu mai merg de mult timp.

Aurelia: Înţeleg. . . . Dar n-am făcut cunoştinţă. Numele meu este Aurelia.

Irina: Eu mă numesc Irina.

Aurelia: Mă bucur să vă cunosc, doamna Irina!

Irina: Şi eu.

Aurelia: Nu vreau să vă oblig să credeţi ceea ce cred eu. Totuşi, de curiozitate, ce v-a determinat să vă îndoiţi de existenţa lui Dumnezeu?

Irina: Acum şaptesprezece ani, mama mea a suferit un accident de maşină.

Aurelia: Oh, îmi pare rău. A fost rănită?

Irina: Da, de atunci este imobilizată la pat.

Aurelia: Cred că vă este foarte greu!

Irina: Da, într-adevăr. Mă tot întreb, dacă există Dumnezeu, de ce a permis să se întâmple aşa ceva? De ce ne lasă el să suferim atât de mult?

Aurelia: Este firesc să vă puneţi aceste întrebări. Când suferim, este normal să ne întrebăm de ce. De fapt, chiar şi unii oameni credincioşi din vechime şi-au pus astfel de întrebări.

Irina: Da? N-am ştiut.

Aurelia: Îmi permiteţi să vă arăt un exemplu din Biblie?

Irina: Vă rog.

Aurelia: Observaţi ce l-a întrebat pe Dumnezeu un profet fidel pe nume Habacuc, după cum citim în cartea biblică Habacuc, capitolul 1, versetele 2 şi 3: „Până când, o, Iehova, voi striga după ajutor şi tu nu vei auzi? Până când te voi chema în ajutor din cauza violenţei şi tu nu vei salva? De ce mă faci să văd răutatea?“. Nu seamănă aceste întrebări cu cele pe care vi le puneţi şi dumneavoastră?

Irina: Ba da.

Aurelia: Dumnezeu nu l-a mustrat pe Habacuc pentru că a pus aceste întrebări şi nici nu i-a reproşat că nu avea suficientă credinţă.

Irina: Interesant ce-mi spuneţi!

Aurelia: Biblia spune că Dumnezeu vede suferinţele noastre şi nu este indiferent la ce simţim.

Irina: Ce vreţi să spuneţi?

Aurelia: Aş dori să vă mai arăt un exemplu, în Exodul 3:7. Vreţi să citiţi dumneavoastră?

Irina: Cum să nu! „Iehova a adăugat: «Am văzut, într-adevăr, asuprirea poporului meu care este în Egipt şi am auzit strigătul lor pricinuit de cei ce îi obligă să muncească, deoarece cunosc bine durerile pe care le îndură».“

 Aurelia: Mulţumesc. Potrivit acestui verset, vede Dumnezeu suferinţa slujitorilor săi?

Irina: Aşa se pare.

Aurelia: El nu are doar o ideea vagă despre ceea ce ni se întâmplă. Remarcaţi ce se spune în ultima parte a acestui verset. Dumnezeu a spus: „Cunosc bine durerile pe care le îndură“. Ar putea fi acestea cuvintele unui Dumnezeu insensibil şi indiferent?

Irina: Nu, nu cred.

Aurelia: Dumnezeu nu numai că vede prin ce suferinţe trecem, dar este şi mâhnit când suferim.

Irina: Într-adevăr, aşa este!

Aurelia: Să citim acum despre o altă ocazie în care poporul lui Dumnezeu se afla într-o situaţie grea. În prima parte a versetului din Isaia 63:9 se spune: „În toată suferinţa lor a suferit şi el“. Aşadar, a fost Dumnezeu îndurerat când a văzut că poporul său suferă?

Irina: Se pare că da.

Aurelia: Doamna Irina, fiţi sigură că Dumnezeu ne poartă de grijă şi nu-i place să ne vadă suferind. Când suferim noi, suferă şi el.

Aurelia: Înainte de a pleca, aş dori să vă mai împărtăşesc o idee.

Irina: Vă ascult.

Aurelia: Observaţi ce spune Biblia în Ieremia 10:12 despre puterea lui Dumnezeu. Aţi vrea să citiţi dumneavoastră?

Irina: Sigur că da. „El este Cel ce a făcut pământul prin puterea sa, Cel ce a întărit pământul roditor prin înţelepciunea sa şi Cel ce a întins cerurile prin priceperea sa.“

Aurelia: Mulţumesc. Să ne gândim o clipă la aceste cuvinte. Dacă Dumnezeu a creat vastul univers, nu înseamnă aceasta că el are o putere extraordinară?

Irina: Bineînţeles!

Aurelia: Atunci, nu deţine Dumnezeu controlul asupra creaţiei sale?

Irina: Ba da.

Aurelia: Acum gândiţi-vă la mama dumneavoastră. De ce suferiţi atât de mult când o vedeţi chinuindu-se?

Irina: Deoarece este mama mea şi o iubesc.

Aurelia: Şi dacă aţi avea putere să o vindecaţi, n-aţi face lucrul acesta?

Irina: Bineînţeles că da.

Aurelia: Aşa cum am citit în Biblie, Dumnezeu nu este indiferent la suferinţele noastre, ci suferă alături de noi şi are o putere nemărginită. Vă daţi seama câtă stăpânire de sine manifestă el ca să nu intervină şi să pună imediat capăt suferinţelor noastre!

Irina: Nu m-am gândit niciodată la asta.

Aurelia: Nu este logic să tragem concluzia că Dumnezeu are motive întemeiate pentru care nu a intervenit până acum ca să pună capăt problemelor noastre? *

Irina: Bănuiesc că da.

Aurelia: Aud că vă sună telefonul. Cu permisiunea dumneavoastră, aş dori să revin cu altă ocazie ca să continuăm discuţia.

Irina: Mulţumesc. Vă aştept cu multă plăcere! *