„Cel care nu-şi iartă semenii aruncă în aer podul pe care trebuie să treacă.“ Aceste cuvinte ale istoricului britanic Edward Herbert, care a trăit în secolul al XVII-lea, subliniază de ce trebuie să ne iertăm semenii: mai devreme sau mai târziu şi noi va trebui să le cerem iertare (Matei 7:12). Există însă un motiv şi mai important pentru care trebuie să fim iertători. Să analizăm cuvintele apostolului Pavel, consemnate în Coloseni 3:13. (Citeşte.)

Întrucât cu toţii suntem imperfecţi, ni s-ar putea întâmpla să-i supărăm sau chiar să-i jignim pe alţii, iar ei să facă acelaşi lucru faţă de noi (Romani 3:23). Cum putem păstra pacea cu semenii noştri imperfecţi? Sub inspiraţie divină, Pavel ne-a sfătuit să fim rezonabili şi iertători. Deşi a fost dat cu aproximativ două mii de ani în urmă, acest sfat este oportun şi astăzi. Să examinăm mai îndeaproape cuvintele lui Pavel.

„Continuaţi să vă suportaţi unii pe alţii.“ Expresia „să vă suportaţi unii pe alţii“ este o redare a unui termen grecesc care înseamnă a fi rezonabil sau îngăduitor. Potrivit unei lucrări de referinţă, creştinii manifestă această calitate deoarece „doresc să fie în pace cu cei ale căror defecte sau trăsături neplăcute îi deranjează“ (The Expositor’s Bible Commentary). Cuvintele „unii pe alţii“ transmit ideea că fiecare dintre noi trebuie să fie rezonabil. Dacă nu uităm că şi noi avem trăsături care îi pot deranja pe alţii, nu vom permite ca lucrurile care nu ne plac la ei să tulbure pacea dintre noi. Dar cum vom reacţiona când cineva greşeşte faţă de noi?

„Continuaţi . . . să vă iertaţi cu mărinimie unii pe alţii.“ Potrivit unui erudit, termenul grecesc redat prin „iertaţi cu mărinimie“ „nu este cuvântul uzual pentru iertare . . ., ci are un conţinut semantic mai bogat, care transmite şi ideea de generozitate“. Într-o altă lucrare se arată că acest termen poate însemna „a-i face cuiva o concesie, o favoare, un serviciu“ (The Anchor Bible: Colossians). Dovedim că suntem generoşi cu alţii dacă suntem gata să-i iertăm chiar şi atunci când ‘avem motive să ne plângem împotriva lor’. Dar de ce ar trebui să fim dispuşi să le acordăm altora o astfel de favoare? Un motiv este acela că nu va trece mult până când noi înşine va trebui să fim iertaţi de persoana pe care am iertat-o.

„Aşa cum v-a iertat Iehova cu mărinimie, aşa să faceţi şi voi.“ Principalul motiv pentru care trebuie să iertăm este acela că însuşi Iehova Dumnezeu ne iartă cu mărinimie (Mica 7:18). Cât de mare este favoarea pe care le-o acordă Iehova păcătoşilor care se căiesc! Spre deosebire de noi, Iehova nu păcătuieşte. Totuşi, el îi iartă de bunăvoie şi în mod complet pe păcătoşii penitenţi, deşi ştie că nu va avea niciodată nevoie să fie iertat de aceştia. Într-adevăr, Iehova este exemplul suprem de iertare!

Îndurarea lui Dumnezeu ne atrage la el şi ne motivează să-l imităm (Efeseni 4:32—5:1). Aşadar, ar fi bine să ne întrebăm: Dacă Iehova mă iartă cu atâta generozitate, eu de ce nu l-aş ierta pe semenul meu imperfect, care regretă sincer că a greşit faţă de mine? (Luca 17:3, 4)