După aproximativ patru secole de la scrierea ultimei cărţi a porţiunii ebraice a Bibliei, s-a împlinit profeţia lui Mica despre Mesia: Isus s-a născut în Betleem. Aproape 30 de ani mai târziu, în 29 e.n., s-a împlinit prima parte a profeţiei lui Daniel despre venirea lui Mesia: Isus a fost botezat, iar Dumnezeu l-a uns cu spirit sfânt. Mult aşteptatul Mesia, sau Sămânţa, sosise la momentul fixat!

Isus şi-a început imediat lucrarea, „anunţând vestea bună despre regatul lui Dumnezeu“ (Luca 8:1). După cum fusese profeţit, Isus a fost bun, amabil şi sincer interesat de binele altora. Învăţătura sa a fost practică şi plină de iubire. El a vindecat bolnavi care sufereau de „tot felul de boli“, dovedind astfel că Dumnezeu era cu el (Matei 4:23). Oameni de toate vârstele veneau la Isus şi spuneau: „Noi l-am găsit pe Mesia“! (Ioan 1:41)

Isus a profeţit că, înainte ca Regatul să preia în mod deplin controlul, asupra omenirii se vor abate necazuri, cum ar fi războaie şi cutremure. El le-a adresat tuturor oamenilor îndemnul: „Vegheaţi!“ (Marcu 13:37).

Isus a fost un om perfect, care a ascultat tot timpul de Dumnezeu. Totuşi, el a avut duşmani care, în cele din urmă, l-au ucis. Jertfindu-şi viaţa perfectă, Isus a răscumpărat pentru noi ceea ce pierduseră Adam şi Eva: perspectiva de a trăi veşnic în Paradis.

Aşa cum fusese prezis, Isus a murit şi a fost înviat de Dumnezeu trei zile mai târziu în calitate de creatură spirituală puternică. Apoi s-a arătat la peste 500 de discipoli. Înainte de a urca la cer, Isus le-a încredinţat continuatorilor săi misiunea de a duce vestea bună despre el şi despre Regatul său la „oamenii tuturor naţiunilor“ (Matei 28:19). Au luat în serios discipolii săi această misiune?

(Bazat pe Matei, Marcu, Luca, Ioan şi 1 Corinteni.)