CE DAR ai alege pentru o persoană foarte importantă? În timpurile biblice, unele mirodenii erau la fel de scumpe ca aurul şi atât de preţioase, încât puteau fi oferite unui rege. * Astfel, două dintre darurile pe care astrologii le-au oferit ‘regelui iudeilor’ au fost mirodenii plăcut mirositoare (Matei 2:1, 2, 11).

De asemenea, Biblia arată ce dar i-a oferit regina din Şeba lui Solomon: „O sută douăzeci de talanţi de aur, foarte mult balsam şi pietre preţioase. Niciodată n-a mai sosit acolo atâta balsam cât i-a dat regina din Şeba regelui Solomon” (2 Cronici 9:9). * Şi alţi regi i-au trimis balsam lui Solomon în semn de prietenie (2 Cronici 9:23, 24).

De ce mirodeniile şi preparatele pe bază de mirodenii erau foarte scumpe în timpurile biblice? Deoarece aveau numeroase întrebuinţări: în cosmetică, în serviciile religioase şi în pregătirea trupurilor pentru înmormântare (vezi chenarul „ Folosirea mirodeniilor în timpurile biblice”). Mirodeniile erau scumpe deoarece erau foarte căutate şi presupuneau costuri ridicate de transport şi de comercializare.

În timpurile biblice, unele plante din care se obţineau mirodenii creşteau în Valea Iordanului. Însă alte mirodenii erau importate. Biblia menţionează o mulţime de mirodenii. Printre cele mai cunoscute se numără şofranul, aloea, balsamul, scorţişoara, tămâia albă şi smirna. Pe lângă acestea erau condimentele obişnuite, precum chimenul, menta şi mărarul.

De unde proveneau mirodeniile exotice? Aloea, casia şi scorţişoara erau aduse de pe teritoriul unde se află în prezent China, India şi Sri Lanka. Smirna şi tămâia albă se obţineau din arbori şi arbuşti care creşteau în zonele deşertice din sudul Peninsulei Arabiei şi din Somalia. Nardul era un produs de origine indiană, adus din munţii Himalaya.

Pentru a ajunge în Israel, mulţi negustori de mirodenii traversau Peninsula Arabiei. În lucrarea The Book of Spices se spune că acesta a fost unul dintre motivele pentru care, în mileniile al II-lea şi I î.e.n., Arabia deţinea ‘monopolul asupra transportului mărfurilor între Est şi Vest’. În deşertul Neghev, din sudul Israelului, au fost descoperite oraşe antice, fortăreţe şi popasuri pentru caravane, care au ajutat la reconstituirea rutelor negustorilor de mirodenii. Potrivit cu Centrul Patrimoniului  Mondial UNESCO, aceste aşezări „sunt [şi] o mărturie a profiturilor uriaşe care se obţineau din activităţile comerciale desfăşurate între sudul Arabiei şi ţările din bazinul Mării Mediterane”.

Caravane încărcate cu astfel de mirodenii traversau Peninsula Arabiei parcurgând circa 1 800 de kilometri (Iov 6:19). Biblia vorbeşte despre o caravană de negustori ismaeliţi care transportau din Galaad în Egipt mirodenii precum „ladin, balsam şi scoarţă răşinoasă” (Geneza 37:25). Fiii lui Iacob l-au vândut ca sclav acestor negustori pe fratele lor, Iosif.

Negustorii arabi au deţinut secole la rând controlul asupra comerţului cu mirodenii. Ei erau singurii furnizori de mirodenii din Asia, cum ar fi scorţişoara şi casia. Arabii au născocit tot felul de poveşti despre pericolele obţinerii mirodeniilor pentru a-i descuraja pe comercianţii din bazinul Mării Mediterane să le procure direct de la sursă. În lucrarea The Book of Spices se spune că adevărata origine a mirodeniilor a fost „după cât se pare cel mai bine păstrat secret comercial al tuturor timpurilor”.

Ce poveşti despre mirodenii au răspândit arabii? Herodot, istoric grec care a trăit în secolul al V-lea î.e.n., face referire la poveşti cu păsări fioroase ce îşi construiesc cuiburi din scorţişoară pe stânci abrupte. Pentru a obţine această mirodenie preţioasă, scrie el, oamenii lasă bucăţi mari de carne la poalele muntelui. Păsările strâng cu lăcomie carnea în cuiburi, care cedează sub propria greutate şi cad la pământ. Astfel, oamenii adună repede scorţişoara şi o vând negustorilor. Asemenea poveşti  erau larg răspândite. Din cauza „aşa-ziselor pericole de procurare, scorţişoara era vândută cu un preţ foarte mare”, se spune în lucrarea The Book of Spices.

În cele din urmă, secretul arabilor a fost divulgat, iar aceştia au pierdut monopolul. În secolul I î.e.n., portul din Alexandria (Egipt) a devenit centrul comerţului cu mirodenii. Când navigatorii au învăţat să profite de musonul care sufla deasupra Oceanului Indian, corăbiile romane au început să navigheze din porturile egiptene spre India. Drept urmare, mirodeniile de lux au fost importate în cantităţi mai mari, iar preţul lor a scăzut mult.

În prezent, mirodeniile nu mai sunt la fel de scumpe ca aurul şi nu mai pot fi considerate un dar potrivit pentru un rege. Cu toate acestea, şi în prezent mirodeniile se folosesc pe scară largă în industria parfumurilor şi a medicamentelor şi, bineînţeles, pentru a da gust şi savoare mâncărurilor. Într-adevăr, datorită aromelor ademenitoare, mirodeniile sunt şi astăzi la fel de populare ca în urmă cu mii de ani.