Ar trebui religia să se implice în politică?
Mulți oameni din întreaga lume care pretind că îl urmează pe Isus Cristos sunt implicați din plin în politică. Unii încearcă să-și promoveze ideile religioase și valorile morale susținând un anumit candidat sau un partid politic. La rândul lor, politicienii se folosesc de anumite controverse morale sau sociale pentru a câștiga susținerea persoanelor religioase. Nu e ceva neobișnuit să vedem conducători religioși care candidează pentru funcții politice. Iar în unele țări, religia oficială, sau de stat, este o religie „creștină”.
Ce credeți? Ar trebui continuatorii lui Isus să se implice în politică? Putem găsi răspunsul la această întrebare analizând exemplul lăsat de Isus. El a spus: „V-am dat un exemplu, pentru ca, așa cum v-am făcut eu, așa să faceți și voi”. (Ioan 13:15) Ce model a stabilit Isus în ce privește implicarea în politică?
S-a implicat Isus în politică?
Nu. Isus nu s-a amestecat în chestiunile politice din timpul său.
Isus nu a încercat să obțină putere politică. Când Satan Diavolul i-a oferit „toate regatele lumii”, Isus a refuzat. a (Matei 4:8-10) Cu o altă ocazie, oamenii care au văzut în Isus aptitudinile unui lider au făcut presiuni asupra lui ca să se implice în viața politică. Biblia arată cum a reacționat el: „Știind că urmau să vină ca să-l prindă și să-l facă rege, Isus s-a retras din nou pe munte, numai el”. (Ioan 6:15) Isus nu a cedat presiunilor, refuzând să se amestece în chestiunile politice.
Isus a fost neutru în controversele politice. De exemplu, iudeii erau revoltați din cauza taxelor pe care trebuiau să le plătească romanilor, considerându-le o povară. Când au încercat să-l facă să se pronunțe în această chestiune, Isus nu s-a lăsat atras în dezbaterea privitoare la corectitudinea taxelor. El le-a spus: „Dați Cezarului ce este al Cezarului, dar lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu”. (Marcu 12:13-17) Isus a rămas neutru în această controversă, dar a arătat că taxele cerute de autoritățile romane, simbolizate de Cezar, ar trebui plătite. În același timp, a arătat că supunerea față de autoritățile laice este relativă. O persoană nu trebuie să-i dea Statului ceea ce i se cuvine lui Dumnezeu, adică închinarea și devoțiunea. (Matei 4:10; 22:37, 38)
Isus a susținut Regatul lui Dumnezeu, un guvern ceresc. (Luca 4:43) El nu s-a implicat în politică deoarece știa că Regatul lui Dumnezeu, nu vreun guvern uman, va împlini scopul lui Dumnezeu cu privire la pământ. (Matei 6:10) El știa că Regatul lui Dumnezeu va face această schimbare înlocuind guvernele umane, nu folosindu-se de ele. (Daniel 2:44)
S-au implicat creștinii din secolul I în politică?
Nu. Ei au respectat porunca lui Isus de ‘a nu face parte din lume’. (Ioan 15:19) I-au urmat exemplul și au rămas neutri față de chestiunile politice. (Ioan 17:16; 18:36) În loc să se implice în politică, creștinii din secolul I s-au implicat în lucrarea de predicare și de predare a veștii bune despre Regatul lui Dumnezeu, respectând astfel porunca lui Isus. (Matei 28:18-20; Faptele 10:42)
Creștinii din secolul I au pus ascultarea de Dumnezeu pe primul loc, însă au arătat supunere și față de autoritățile laice. (Faptele 5:29; 1 Petru 2:13, 17) Ei au respectat legile statului și și-au plătit impozitele. (Romani 13:1, 7) Deși nu s-au implicat în politică, ei au recurs la mijloacele legale și serviciile furnizate de stat ca să-și apere drepturile. (Faptele 25:10, 11; Filipeni 1:7)
Neutralitatea creștină în prezent
Biblia arată clar că nici Isus, nici primii creștini nu s-au implicat în politică. Din acest motiv, în calitate de creștini, Martorii lui Iehova din întreaga lume rămân complet neutri din punct de vedere politic. Asemenea creștinilor din primul secol, ei predică ‘vestea bună despre Regat’, respectând astfel porunca lui Isus. (Matei 24:14)
a Când a refuzat oferta lui Satan, Isus nu a contestat că el avea autoritate asupra regatelor lumii. Ulterior, chiar l-a numit „conducătorul lumii”. (Ioan 14:30)