În 1917, Studenții Internaționali în Biblie, cunoscuți ulterior ca Martorii lui Iehova, au început să le predice în mod organizat locuitorilor ospitalieri ai Mexicului. În următoarele decenii, sute de persoane sincere au acceptat să i se închine lui Iehova. Dar în timpul Celui de-Al Doilea Război Mondial a apărut o problemă. Guvernul mexican a stabilit anumite limite în ce privește locațiile și clădirile în care predicam și țineam întrunirile.

 Potrivit legii de atunci, toate activitățile publice de natură religioasă trebuiau desfășurate în clădiri aflate în proprietatea statului. Problema era că țineam congresele în locuri publice, întrunirile săptămânale le țineam adesea în locuințele Martorilor lui Iehova și predicam pe străzi și din casă în casă.

 Pentru a respecta această lege, în 1943 ne-am înregistrat ca asociație civilă și culturală non-profit, care avea ca scop promovarea educației în folosul comunității. Astfel, am putut beneficia de drepturile acordate organizațiilor culturale, nu religioase, și de aceea nu mai eram obligați să ne desfășurăm activitățile în clădiri deținute de stat.

 Activitățile noastre includeau programe de natură culturală și educațională, așa că întruneam pe deplin cerințele legale pentru organizațiile civile și culturale. (Romani 13:1) Bineînțeles, obiectivul nostru a rămas același, și anume de a le preda oamenilor adevărul biblic. (Isaia 48:17, 18) În scurt timp, a fost evident că Iehova binecuvânta această abordare a situației. Așa cum își amintesc mulți Martori din prezent, a urmat o creștere impresionantă.

 Principala noastră activitate în Mexic a fost mereu predicarea veștii bune despre Regatul lui Dumnezeu. Însă, asemenea apostolului Pavel, ne-am adaptat metodele de predicare la noua situație. (1 Corinteni 9:20-23) De exemplu, când Pavel le-a vorbit bărbaților din Atena la Areopag, el n-a făcut referire în mod direct la Scripturi. (Faptele 17:22-31) În mod asemănător, în predicare, nu luam Biblia cu noi și nici nu făceam referire la ea când începeam o discuție cu oamenii.

 Isabel povestește: „Ne recomandam ca reprezentanți ai unei asociații culturale și educaționale. Obișnuiam să le arăt oamenilor articole din Treziți-vă! care nu tratau în mod direct subiecte biblice”. Dacă locatarii erau interesați de subiecte spirituale, vestitorii le împărtășeau adevărul biblic. „Întrucât nu aveam cu noi Biblia, trebuia să învățăm pe de rost multe versete”, spune Aurora. În plus, oamenii reacționau bine când vestitorii foloseau Biblia acestora.

 Când cineva ne întreba dacă lucrarea noastră este recunoscută legal, știam ce să-i răspundem. (Filipeni 1:7) Autorizațiile din partea guvernului ne-au fost de mare ajutor. a Maria își amintește: „Aveam mereu cu noi o legitimație eliberată de Ministerul Afacerilor Externe”. Samuel spune: „Când autoritățile ne opreau și ne întrebau ce făceam, le arătam legitimația”.

 Legitimațiile ne ajutau și când ne confruntam cu opoziție. De exemplu, Jesús, care a slujit în statul Jalisco, spune: „În 1974, o gloată condusă de un preot ne-a dus pe mine și pe un cuplu de Martori la primărie în încercarea de a ne opri activitatea. După ce le-am arătat autorităților legitimațiile, toată lumea s-a liniștit. Ulterior, am primit ajutor juridic și astfel am putut să continuăm să le predicăm celor interesați. În prezent, în acest oraș sunt mai multe congregații”.

 Fiind o asociație civilă care promova educația, le ofeream oamenilor cursuri de alfabetizare gratuite. b Ariel spune: „A fost cel mai bun moment pentru aceste cursuri. În acea perioadă, mulți oameni n-au mers la școală, dar își doreau mult să citească Biblia. Îi învățam să scrie și să citească, iar în scurt timp mulți începeau să studieze Biblia cu noi”.

 Ruth își amintește: „După ce învățau literele alfabetului, nimic nu-i mai putea opri. Faptul de a ști să scrie și să citească i-a ajutat să fie fericiți și să aibă un sentiment de împlinire. Am văzut cu ochii noștri progresul lor spiritual în urma acestei instruiri”.

 Martorii lui Iehova au fost înregistrați ca asociație civilă și culturală din 1943 până în 1993. În această perioadă am ajutat peste 127 000 de persoane să învețe să scrie și să citească și peste 37 000 să-și îmbunătățească abilitățile de citire și de scriere. Autoritățile ne-au lăudat pentru contribuția adusă alfabetizării populației. (Romani 13:3) De exemplu, în 2010, ele ne-au recunoscut în mod oficial meritele pentru „eforturile deosebite de promovare a alfabetizării de-a lungul deceniilor, în urma cărora mii de mexicani din statul Mexic și din întreaga țară și-au îmbunătățit viața”.

 Având în vedere că eram înregistrați ca asociație culturală, locurile noastre de întrunire erau amenajate ca niște săli de clasă și se numeau Săli pentru studii culturale. Acolo țineam întrunirile și cursurile de alfabetizare.

 Ángel explică: „Sălile erau deseori amenajate în locuințele fraților, mulți dintre ei fiind săraci. Întotdeauna i-am admirat. Ei erau dispuși să trăiască într-un spațiu mic într-o parte a casei, pentru ca în cealaltă parte să se poată ține întrunirile”.

 Astfel de sacrificii erau necesare. Iată ce spune Ángel referitor la întrunirile congregației: „Uneori, erau atât de mulți prezenți, încât o bună parte dintre noi trebuia să stăm afară. Ca să răspundem, trebuia să venim la fereastră. Cu toate astea, ne plăcea mult la întruniri”.

 Pentru a nu avea probleme, nu cântam și nu ne rugam cu voce tare la întruniri. Edmundo își amintește: „Vorbitorii care țineau cuvântarea culturală, numită acum cuvântare publică, evidențiau aspectele practice ale sfaturilor Bibliei pentru a-i ajuta pe cei prezenți să-și îmbogățească cultura generală și să ducă o viață mai bună”. Cu timpul, n-am mai folosit nici măcar numele cărților biblice. Dar cum erau indicate versetele? Manuel dă un exemplu: „În loc să zicem «Revelația, capitolul 21, versetele 3 și 4», ziceam «Cartea 66, 21, 3 și 4»”. Moises, un alt Martor, adaugă: „Asta însemna că trebuia să învățăm numerele corespunzătoare cărților Bibliei pentru a găsi versetele”.

 În mare parte, organizația noastră a funcționat în Mexic la fel ca în alte țări din lume. Deși am avut unele restricții, a fost clar că Iehova ne-a binecuvântat lucrarea. În 1943, când ne-am înregistrat ca asociație civilă în Mexic, erau 1 565 de vestitori. În 1993, când am fost înregistrați oficial ca religie, numărul vestitorilor ajunsese la 366 177. Lucrarea desfășurată de acești vestitori a dus la o creștere și mai mare. În 2021, în Mexic predicau în medie 864 633 de vestitori. Ce lecții putem învăța din această prezentare a istoriei noastre?

 Să ne adaptăm când întâmpinăm obstacole. Abordând în acest mod situația din Mexic, am putut să ne desfășurăm legal activitatea timp de 50 de ani. Mario spune: „Uneori, mă întrebam de ce la noi nu se aplicau unele măsuri teocratice, așa cum se făcea în alte țări. Totuși, nimeni n-a pus vreodată la îndoială îndrumarea organizației. Am fost mereu siguri că Iehova își conducea slujitorii și de aceea am fost ascultători”.

 Să ne concentrăm asupra lucrării lui Iehova. Guadalupe povestește: „Eram atât de ocupați în lucrarea de predicare, încât nu ne mai preocupa nimic altceva. Eram foarte bucuroși să-i slujim lui Iehova. Pentru noi, acesta era lucrul cel mai important”.

 Să rămânem aproape de frații de credință. Anita explică: „Ceea ce nu puteam face la Sala pentru studii culturale, cum ar fi să cântăm cântările Regatului, făceam la noi acasă. Eram foarte uniți și stăteam deseori împreună. Când ne întâlneam, ne plăcea să discutăm despre lucruri spirituale”.

 Florentino rezumă această perioadă prin cuvintele: „Privind în urmă, cred că totul s-a întâmplat cu un scop și am învățat lucruri importante. N-am niciun dubiu că, în pofida opoziției, Iehova dirija lucrurile”.