La 21 octombrie 1940, guvernul Noii Zeelande a declarat că Martorii lui Iehova sunt o organizație subversivă și un pericol pentru siguranța publică. Deși această acțiune a autorităților a atras după sine multe greutăți, Martorii lui Iehova nu s-au descurajat. Ei au continuat să se întrunească în vederea închinării chiar cu riscul de a fi arestați.

 Andy Clarke, a cărui soție, Mary, era Martoră, a remarcat hotărârea ei de a nu lipsi de la întruniri în pofida pericolului. El era îngrijorat totuși că soția sa ar fi putut fi arestată. Deși în mod normal n-ar fi făcut-o, Andy a început să meargă cu Mary la întruniri. El i-a spus: „Ei bine, dacă te arestează, vor trebui să mă aresteze și pe mine!”. Din acel moment, a asistat la toate întrunirile împreună cu soția sa, iar mai târziu a devenit Martor. La fel ca Mary, mulți Martori din Noua Zeelandă au rămas fermi în fața persecuțiilor pe toată perioada celui de-al Doilea Război Mondial.

 Într-o zi, John Murray, în vârstă de 78 de ani, a fost oprit de poliție în timp ce predica de la ușă la ușă. Instanța l-a condamnat pentru participarea la activitățile unei organizații subversive. Zeci de alți Martori au fost trimiși în instanță: unii au fost amendați, alții au primit una sau mai multe condamnări de până la trei luni.

 Martorii au refuzat serviciul militar în baza conștiinței lor instruite biblic. (Isaia 2:4) Ca urmare, în timpul războiului, când mulți au primit ordin de încorporare, Martorii au fost aspru persecutați. Aproximativ 80 de Martori au fost trimiși în lagăre de detenție. În pofida tratamentelor dure la care au fost supuși acolo și a vremii extrem de reci din timpul iernii, acești frați au continuat să-i aducă închinare lui Iehova cu bucurie.

 Martorii din lagărele de detenție au pus imediat la punct un program de activități spirituale. S-au organizat ca o congregație, ținând întrunirile cu regularitate și predicându-le celorlalți deținuți. În unele lagăre, li s-a permis chiar să țină congrese, sub supravegherea unui gardian. Unii deținuți au aflat adevărul biblic în lagăr și, ulterior, s-au botezat acolo.

 Bruce, cel mai mic fiu al lui Mary și Andy, menționați mai înainte, a considerat detenția drept o ocazie de a-și îmbogăți cunoștințele biblice. El își amintește: „A fost ca și cum m-aș fi dus la o școală deoarece în lagăr am putut purta discuții profunde cu frați cu experiență și am învățat de la ei o mulțime de lucruri”.

 În 1944, guvernul intenționa să-i elibereze pe unii dintre cei care se aflau în lagărele de detenție. Însă autoritățile militare nu au fost de acord, susținând că, dacă Martorii ar fi eliberați, ei ar continua să le vorbească altora despre credința lor. În raport se preciza: „Deși detenția ne permite să avem un oarecare control asupra acestor oameni fanatici, ea nu-i va schimba niciodată”.

 Datorită publicității făcute în urma interzicerii Martorilor lui Iehova, unii oameni au dorit să afle mai multe despre ei. Cu timpul, oamenii și-au dat seama că Martorii nu sunt nicidecum un pericol pentru siguranța publică. Ei au înțeles că Martorii sunt creștini pașnici, inofensivi. Ca urmare, numărul Martorilor din Noua Zeelandă a crescut de la 320, câți erau în 1939, la 536, în 1945.

 Au fost și cazuri în care înalți funcționari cu simțul dreptății au recunoscut că interdicția impusă Martorilor lui Iehova era nedreaptă. După ce a analizat probele aduse împotriva unui frate care predicase, un judecător a respins dosarul. El a zis: „Potrivit cu ceea ce cred și am înțeles studiind legea, e de neconceput să consideri că distribuirea de Biblii constituie o infracțiune”.

 La încheierea războiului, când interdicția a fost ridicată, Martorii erau mai hotărâți ca oricând să își ajute semenii să afle despre Regatul lui Dumnezeu. Iată ce se spunea într-o scrisoare trimisă de filială către toate congregațiile în 1945: „Să fim plini de tact, prietenoși și amabili cu toți oamenii. Să evităm discuțiile în contradictoriu și certurile. Să nu uităm că oamenii pe care îi întâlnim țin mult la convingerile lor. . . . Mulți dintre ei sunt «oile» Domnului pe care trebuie să le îndreptăm spre Iehova și spre regatul său”.

 În prezent, Martorii lui Iehova din Noua Zeelandă continuă să le împărtășească mesajul Bibliei localnicilor și turiștilor. Într-o zi, patru Martore din Turangi au vorbit cu 67 de turiști din 17 țări în doar două ore!

 Pentru neozeelandezi este cât se poate de clar că Martorii lui Iehova sunt creștini pașnici, care prețuiesc mult adevărurile biblice și le aplică în viața lor. Sute de oameni se botează în fiecare an ca Martori ai lui Iehova. În 2019, peste 14 000 de Martori îi slujeau cu bucurie lui Iehova în această țară de la capătul emisferei sudice.